Oamenii mari este al doilea volum din seria Micul Prinţ pentru copii publicată de Bebelibrărie.ro. Primul volum, Prietenia, a fost lansat în 2015. Acest volum m-a cucerit imediat şi l-am citit cu un amestec de tristeţe şi emoţie, pentru că pune o oglindă în faţa ta, ca cititor adult.
Un cititor copil nu va simţi acea tristeţe a adultului care se recunoaşte în personajele din carte şi ştie că a uitat cum să se bucure de lucrurile simple, însă va avea nevoie de ghidaj pe timpul lecturii, pentru că va pune, cu siguranţă, multe întrebări despre personaje şi despre viaţa adulţilor, în general.
În acest volum, autorul şi Micul Prinţ fac cunoştinţă în deşert, iar Micul Prinţ îi povesteşte despre asteroizii pe care i-a vizitat, fiecare cu câte un singur locuitor. Acest unic locuitor reprezintă o tipologie umană şi fiecare îl învaţă pe Micul Prinţ, direct sau indirect (prin concluziile pe care le trage singur) câte o lecţie de viaţă.
Primul întâlnit este regele. De la el, Micul Prinţ învaţă conceptul de solicitare rezonabilă.
“Trebuie să cerem de la fiecare ceea ce poate să dea, nici mai mult, nici mai puţin. Autoritatea se bazează pe raţiune. Am dreptul să cer ascultare, atâta timp cât ordinele mele sunt rezonabile.”
Pe al doilea asteroid, Micul Prinţ întâlneşte un vanitos, iar pe al treilea, un beţiv. Despre aceştia concluzionează că “sunt ciudaţi”, pentru că nu ştiu de ce fac ceea ce fac. Vanitatea şi beţia i se par Micului Prinţ vicii de neînţeles, pentru că nu par să aibă un scop.
Pe a patra planetă, îl descoperă pe omul de afaceri. Acesta nu are timp să vadă frumuseţea din jurul lui pentru că trebuie să muncească. În plus, e obsedat să contabilizeze totul şi să fie primul care s-a gândit la o idee. Cred că e tipul de adult cel mai des întâlnit în societate.
“Sunt un om serios! Nu îmi pierd timpul cu prostii! Nu am timp să visez cu ochii deschişi.”
Pe a cincea planetă întâlneşte un fanaragiu care munceşte neîncetat, aprinzând şi stingând un felinar din minut în minut. Fanaragiul m-a dus cu gândul la oamenii care se dedică trup şi suflet unui ideal, lăsându-se, în timp, consumat de acesta.
“Fanaragiul, se gândea micul prinţ în timp ce îşi continua călătoria, ar fi dispreţuit de toţi ceilalţi, de către rege, de către vanitos, de beţiv, de omul de afaceri. Cu toate astea, e singurul care nu mi se pare ridicol. Poate pentru că se ocupă şi de altceva în afară de propria-i persoană.”
Al şaselea adult întâlnit este un geograf. Acesta este simbolul funcţionarului care scrie hârtii inutile şi respectă proceduri fără noimă. Geograful nu explorează, el doar transcrie ceea ce îi descriu alţi exploratori şi doar după ce li s-a verificat moralitatea.
În cele din urmă, Micul Prinţ ajunge şi pe Pământ, unde întâlneşte un acar. Aici continuă să se confrunte cu ideea de absurd: trenuri care se duc şi vin, fără ca oamenii să ştie unde se duc şi de ce, pilule care potolesc setea ca să nu mai pierzi vremea bând apă.
“Ce planetă nostimă! se gândi prinţul. E aridă, ascuţită şi sărată, iar oamenilor le lipseşte imaginaţia […]. Oamenii […] nu ştiu ce caută. Se agită şi se învârt în cerc fără rost.”
În afară de observaţiile Micului Prinţ despre oamenii mari, le mai avem şi pe acelea ale autorului, relatate cu înţelepciunea şi candoarea unui cuiva care nu a uitat să fie copil nici când a crescut mare.
Autorul ne creionează un portret deloc flatant al oamenilor mari: ei nu au imaginaţie, iubesc prea mult cifrele, se cred stăpânii lumii, sunt prea serioşi şi nu înţeleg niciodată nimic de unii singuri. Mereu trebuie să li se explice câte ceva şi asta e foarte obositor pentru copii!
Vă recomand această carte ca să vă aducă aminte de toate acele lucruri pe care le-aţi uitat când aţi crescut mari, în special să visaţi cu ochii deschişi! Citiţi-o împreună cu copiii, sunt sigură că o să le placă!
Cartea are coperţi cartonate şi format de 21 x 16,5 cm.