Nici nu mai știu de când mă bate Eliza la cap să facem și noi smores sau bezele la foc ca în filmele americane. Dar realitatea e că nu prea am avut unde, fiindcă nu e ca și cum am ieși la camping/grătar în fiecare week-end 😀 Iar atunci când totuși ieșeam, nu aveam bezele, pentru că se găsesc greu la noi.
Bezelele americane (marshmallows) sunt destul de anoste când le scoți din ambalaj, eu nu le suport. Eliza le mai pune în ciocolata caldă (nu există iarnă fără ciocolată caldă cu bezele moi) sau le mai mănâncă așa, goale. Ei îi plac.
Cumpăr foarte rar, pentru că varianta asta pentru copt la foc se găsește greu în România. Eu le iau doar din Lidl când e Săptămâna americană. Din fericire au un termen de valabilitate destul de lung 😀 😀 😀 În alte hipermarketuri, am văzut doar variante cu arome, colorate, și nu știu dacă merg și acelea. Presupun că da, nu văd de ce nu.
Dacă ați mai găsit și în alte părți bezele americane moi albe, lăsați-mi un comentariu, ca să știu și eu pe unde mai sunt.
Smores este un desert tipic american: conține mult zahăr, așa că trebuie consumat cu măsură 😀 În teorie, termenul se scrie cu apostrof, s’more și se spune că ar proveni din expresia ”some more” și că, în anii 20, era un desert popular printre cercetași.
Rețeta clasică americană conține biscuiți Graham, o tabletă de ciocolată și o bezea coaptă la foc până se caramelizează și devine foarte moale pe interior.
Noi am folosit așa: două tipuri de biscuiți (unii simpli, alții cu o parte îmbrăcată în ciocolată) și bezele. Am zis că o să meargă mai repede dacă pun deja biscuitul care are pe o parte un strat de ciocolată, decât dacă stau să mai rup și pătrățele de ciocolată, să le potrivesc etc.
Am folosit biscuiți de la Leibniz, dar v-aș recomanda să căutați unii care au ciocolată pe o față, dar cu o margine mică pe margini lăsată goală (știu sigur că am văzut dar nu mai știu ce marcă).
Cei de la Leibniz sunt îmbrăcați în ciocolată până pe margini și un pic peste și atunci când se topește ciocolata, rezultă o grămadă de degete murdare 😀 😀 😀
Ca mod de preparare: pregătiți biscuiții să-i aveți la îndemână. Faceți focul la grătar (sau foc de tabără, cu grijă mare la vegetație). Înfigeți bezeaua într-o frigăruie sau într-un băț cu capătul ascuțit cu briceagul (iată altă idee de activitate la camping).
Țineți bezeaua în preajma focului, cu grijă mare pentru că se arde repede. Ea trebuie să se caramelizeze ușor, uniform, la exterior. Apoi puneți bezeaua între cei doi biscuiți și apăsați. Dacă bezeaua s-a înmuiat bine, ea ar trebui să se împrăștie ca o cremă.
Și gata, mâncați! Sunt delicioase și simple și în smores, am mâncat și eu una, deși nu mai mănânc dulce. Dar eram prea curioasă cum sunt.
Ceau Laura. Si noi am facut. E la fel de buna cu orice bezea 😉 Noi am folosit crakers simpli – f interesant si mai balanseaza putin gustul de dulce rau…
Ooooo…thank you! 🙂
Of, si fiica-mii ii plac bezelele astea americane, cu sau fara arome sau culori. Si le coace la semineu sau chiar la aragaz, vara, infipte in tepuse de gratar. Zau daca inteleg cum ii poate placea asa ceva! Crude mai mananc si eu, uneori, sunt destul de adictive, dar coapte… bleah :-p
Aș veni la camping doar pentru ele. Eu am mai văzut și prin Cora. Dar nu știu dacă sunt the real deal :))
Aș incerca si eu cu LOli… de curiozitate. :)))Unde spuneai că se găsesc?
In principiu la Lidl in Saptamana americana (alea albe), dar vad ca alti oameni au zis ca merg si alea colorate si stiu ca alea se gasesc cam prin orice supermarket la sectiunea de bomboane/jeleuri.