Cum vă povesteam luni, am încercat să fugim de arșița din București și ne-a dat Dumnezeu cu amândouă mâinile: o mândrețe de furtună cu grindină cât bobul de năut de mare. Dar traseul Cabana Voina – Cabana Cuca este superb, perfect pentru familiiile cu copii mici și l-aș reface oricând.
Am plecat din București pe la 8 și ceva și, cu o întârziere generată de vizita la Muzeul Automobilului Românesc, am intrat pe traseu la 11.46.
Traseul începe chiar de la cabana Voina, unde se și parchează mașina. Zona este splendidă, plină de cascade mici, amenajate, în care mi-aș fi dorit să-mi scufund picioarele încinse în bocanci. Până la urmă m-am scufundat eu în apă, dar nu în aia cristalină a râului, și nici cu picioarele goale, ci cu bocanci cu tot 😀
Iată-i și pe micii drumeți:
Cascade:
Traseul urcă lejer, pe drum forestier, fără diferență de nivel notabilă. Poteca e destul de largă și, dacă aveți mașină 4×4, puteți urca cu ea până la cabană, dar serios acum, de ce ați vrea să faceți asta?
Pe drum există și un izvor de unde vă puteți lua apă.
Dacă vă place siropul de muguri de brad, în perioada asta puteți culege și muguri de brad sau alte plante medicinale, de exemplu cimbrișor de munte, cu un parfum puternic, lămâios.
La cabana Cuca am ajuns la 13.30, fix când a început ploaia. Ne-am grăbit să ne adăpostim într-un șopron, unde am cam dârdâit vreo oră și douăzeci de minute până s-a mai domolit și ne-am putut muta în cabană.
Cam așa ploua:
Cabana Cuca este doar pentru adăpost și înnoptat, nu găsești mâncare sau băutură acolo. Au o bucătărie la comun unde îți poți fierbe ceai sau încălzi o conservă, dacă ai în rucsac 😀 Dormitoarele sunt comune, dar păreau curate și primitoare. Toaleta e stil latrină, afară, peste drum 😀
Noi am luat în calcul și să înnoptăm acolo, dacă va fi cazul, dar din fericire nu a fost. Ploaia s-a oprit și am putut coborî, e drept că cu ceva peripeții, până jos.
Ploaia a adus cu ea de pe munte o viitură care a inundat drumul: pe alocuri era complet scufundat în apă, în alte părți erau bușteni căzuți și diverse pietre sau lemne aduse odată cu apa.
Am prins și o zonă foarte clisoasă, unde mi s-a scufundat piciorul până la gambă, de m-am simțit ca prin filmele cu nisipuri mișcătoare 😀
Dar natura este superbă, chiar și atunci când e distrugătoare:
În zonă se poate și campa, dacă vă tentează, noi chiar ne-am propus să facem asta un week-end spre finalul verii.
În ciuda furtunii, a bălților și noroaielor ulterioare și a aventurii, ne-am simțit foarte bine pe acest traseu. În orice caz, să nu plecați niciodată la munte ne-echipați cu polare, haine de ploaie și haine de schimb. Nu se știe cum începe ploaia sau alunecați în vreo apă și vă udați. Alături de noi în șopron erau două familii cu copiii leoarcă, fără schimburi, care tremurau din toate încheieturile. I-am dat unei fetițe mici hanoracul meu, dar din păcate nu am avut nimic de dat și celorlalți copii.
Noi am plecat de la Voina în pantaloni scurți și tricouri și sus ne-am echipat rapid cu pantalonii lungi, șosetele și tricourile de schimb, hanoracele și hainele de ploaie. Lui Vlad i-am luat și căciuliță, pentru că știam că i se învinețesc buzele la frig și am vrut să fiu sigură. Să nu uitați să puneți schimburile uscate în saci de menaj sau în pungi ca, dacă vă prinde ploaia, să nu le udați. Noi am mai avut, suplimentar, și haine de ploaie din alea tip sac, care se pun peste rucsac, dar nu le-am mai folosit.