Suc răcoritor de vară

N-am inventat eu reţeta asta, o găsiţi şi la alţi bloggeri în diverse variante. Eu am rămas cu zmeură de la prăjitura în straturi, aşa că am pasat-o cu apă rece, un sfert de cutie de ananas la conservă (cu tot cu suc) şi am îndulcit cu zahăr brun. De obicei nu îndulcesc cu zahăr, ci pun sirop de vişine sau de căpşuni făcut în casă, dar acum aveam doar nişte sirop de merişoare fără zahăr şi nu mergea. Dacă folosiţi ananas conservat în sirop dulce, s-ar putea să nu mai fie nevoie de zahăr, eu n-am avut în casă decât ananas în sirop slab îndulcit de la Sun Food şi am simţit nevoia să fie mai dulce.

suc de zmeura cu ananas

Alte variante: cu căpşuni, cu mure, cu zeamă de lămâie, cu mentă pasată, cu multă gheaţă să iasă granita, cu puţin ghimbir.

Profitaţi de fructele proaspete şi consumaţi cât mai multe în starea lor naturală, eu ţin cireşe şi vişine la frigider şi ne răcorim cu ele când se face foarte cald. Tot din categoria “răcoritor” am încercat şi un sorbet dintr-o conservă de ananas pasat cu o conservă de lapte de cocos şi puţin zahăr. Dacă mi-ar fi ieşit, aţi fi văzut aici o poză faină dar din păcate, din nu ştiu ce motive obscure, mi s-a brânzit laptele de cocos şi a ieşit o porcărie care a mers direct la chiuvetă. Dar mai am ananas, aşa că perseverez, sper să revin cu poza aia reuşită mult dorită 😀

Atenţie! Consumaţi la scurt timp după preparare. Din cauza căldurii, zmeura fermentează repede şi băutura capătă un gust acrişor, un pic acidulat şi nu tocmai plăcut.

Save

Fii brutar la tine acasă + reţetă de batoane pufoase

Una dintre cele mai frumoase apariţii la editura Casa în 2015 (din punctul meu de vedere absolut personal) este această carte, Fii brutar la tine acasă. Am început să fiu fascinată de pâine şi de ideea de a coace pâine, deşi nu-mi place, propriu zis să coc pâine, ci mai degrabă produse de brutărie şi sunt conştientă că nu am răbdarea de a face pâine cu maia (îţi trebuie o minte matematică pentru asta) şi am cam dat rateuri la ultimele mele încercări. Însă citesc fascinată articole despre istoria pâinii şi urmăresc noua emisiune despre pâine şi produse de panificaţie de la Paprika Tv şi visez că scot din cuptor tăvi aburinde care umplu bucătăria cu mirosul lor de “acasă”. Spunea cândva o colegă de-a mea că s-a făcut un studiu care a relevat că locuinţele în care miroase a pâine de casă se vând mai bine şi nu mă îndoiesc deloc că aşa e, mirosul de pâine are ceva aparte care te face să asociezi locul respectiv cu ideea de cămin şi familie. De altfel, dacă îmi aduc bine aminte, parcă am citit un pasaj despre asta într-o carte care avea ca personaj principal un agent imobiliar.

fii-brutar-la-tine-acasa

Cartea de la editura Casa este o variantă accesibilă pentru cei care îşi doresc o pâine de calitate dar nu au răbdarea şi tenacitatea de a cultiva maia, deoarece se axează pe reţete de pâine şi produse asociate bazate pe un preferment care se numeşte “aluat vechi”. Aluatul vechi se face din făină, sare, apă şi drojdie care se pun la dospit pentru 10-12 ore şi apoi se ţine la frigider/congelator şi se foloseşte când e nevoie. Însă pe lângă asta, mai sunt o mulţime de alte reţete delicioase la care se foloseşte, pur şi simplu, drojdie. Capitolele introductive despre ustensile, materii prime, etape de dospire, frământare, modelare şi coacere vă vor introduce în universul fascinant al coacerii pâinii. Dintre reţetele de pâine, cozonaci şi gogoşi, cornuri şi chifle, produse de patiserie sărate şi dulci, precum şi covrigi şi pogăci, eu am ales pentru început o reţetă de batoane cu magiun.

cornuri cu gem

 Ingrediente: 300 ml lapte călduţ, 3 linguri de zahăr, 25 de grame de drojdie, 600 de grame de făină, un praf de sare, 1 ou, 2 gălbenuşuri, 60 de grame de unt la temperatura camerei. Pentru umplutură: magiun (eu am folosit gem de piersici pentru că nu mai găseam borcanul cu magiun). Pentru uns: un ou bătut uşor cu furculiţa.

Drojdia se dizolvă în 100 ml lapte, cu o linguriţă de zahăr. Făina se cerne într-un castron cu sarea şi se amestecă cu restul de zahăr. Se face în mijloc o adâncitură şi se adaugă oul şi gălbenuşurile, laptele, drojdia dizolvată. Se frământă până începe să se lege, apoi se adaugă untul moale, în două tranşe, până se încorporează. La nevoie, mai presăraţi-vă puţină făină ăe mâinie, dar încercaţi pe cât posibil să nu mai adăugaţi făină. Aluatul va fi omogen, lucios, nelipicios. Se lasă la dospit 45 de minute.

După timpul de dospire, se întinde aluatul într-o foaie dreptunghiulară (se întinde foarte uşor) de circa 30×60 cm, cu grosimea de un deget. Se taie în două pe lungime, apoi fiecare jumătate se taie în trei bucăţi. Se pune pe fiecare câte o lingură de magiun şi se rulează. Se pun într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, astfel încât să aibă puţin loc între ele şi se lasă la dospit încă 30 de minute. La cuptor ele trebuie să crească în aşa fel încât să se lipească unele de altele.

După a doua dospire, se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor timp de 20-25 de minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit. Batoanele coapte se scot din tavă şi se separă. Se consumă călduţe.

Cam aşa arată în carte, dar eu n-am avut o tavă potrivită şi nici n-am stat să le măsor când le-am tăiat 😀

fii_brutar_119

În curând voi avea un concurs fain pe pagina de Facebook a blogului (https://www.facebook.com/laurafrunzablog), unde voi dărui un exemplar din această carte superbă. Dacă vreţi să fiţi la curent cu momentul în care apare concursul, nu uitaţi să daţi like paginii. Nu va fi concurs cu like and share, vă asigur, dar e necesar să apreciaţi pagina pentru a vedea mereu ultimele noutăţi.

Save

Save

Save

Prăjitură în straturi, cu pişcoturi şi mascarpone

Prăjitura asta e o combinaţie între tiramisu şi Eton mess şi am pregătit-o cu o ocazie specială: cei de la Tedi au sărbătorit încheierea primului an al campaniei Şcoala Siguranţei, întâmplător chiar la şcoala Elizei, unde “absolvenţii” de clasa întâi au predat ştafeta micuţilor de la clasa pregătitoare în cadrul unei ceremonii foarte simpatice (nu a participat clasa Elizei, ci altă clasă).

Scoala sigurantei Tedi 2

În cadrul acestui eveniment, am descoperit în sala de protocol pişcoturile Tedi şi, după ce m-am distrat teribil pe tema asta (ştiţi ce se spune, că jurnaliştii şi bloggerii sunt “pişcotari” iar eu chiar am fost, am ras o pungă întreagă, aşa mult mi-au plăcut), am gândit imediat o reţetă de tiramisu pentru copii, care să aibă la bază aceste pişcoturi delicioase.

tedi piscoturi

Ingrediente: 1 cutie de mascarpone, 1 cutie de 200 ml de smântână pentru frişcă bătută bine (eu am folosit frişcă la tub, dar nu vegetală, ci naturală, uşor îndulcită cu fructoză), zahăr pudră după gust, pişcoturi Tedi, zmeură, 1 bezea mai mare, sfărâmată (am cumpărat de la cofetărie).

Mascarponele se amestecă cu puţin zahăr pentru se omogeniza (cu o spatulă, nu e nevoie de mixer), apoi se combină cu frişca. Se aşază straturile într-un pahar (noi am avut un pahar ca o cupă, ales de Eliza dintr-un târg de vechituri): cremă de mascarpone cu frişcă, pişcoturi, cremă, bezea sfărâmată, zmeură şi tot aşa. Deasupra am şpriţat frişcă şi am presărat de decor foarte puţin ness decofeinizat (ca să păstrez ideea de tiramisu). Nu am înmuiat pişcoturile în lichid deoarece sunt ceva mai moi ca pişcoturile obişnuite. Se dă la frigider cât aveţi voi răbdare 😀

Save

O nouă vizită de la văcuţa Paula şi un concurs

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte dar, acum doi ani, văcuţa Paula i-a făcut Elizei o vizită la grădiniţă (am scris aici despre asta). A fost atât de încântată de prezenţa mascotei şi de darurile primite atunci, că în ultimii doi ani m-a întrebat periodic când mai vine văcuţa în vizită. Cum, din păcate, la şcoala Elizei nu e voie decât cu vânzătorii ambulanţi de cărticele şi CD-uri inutile “aprobate” de doamna directoare, de data asta văcuţa a vizitat-o doar pe Eliza acasă şi i-a adus în dar noul produs, Paula Griş, în cele două variante: ciocolată şi gem de căpşuni.

Produsele au venit frumos ambalate într-un mini frigider roşu împreună cu un set În faţa blocului pe care Eliza îl şi desfăcuse şi cercetase până am ajuns eu acasă. M-a întrebat dacă nu vrem să ne jucăm cu el, dar i-am explicat că acelea sunt jocuri de jucat afară cu copiii, că nu sunt nişte simple cărţi de joc. Campania pentru produsul Paula Griş este gândită să ne trimită înapoi în copilărie, să ne aducem aminte de grişul cu lapte al mamei şi de jocurile jucate în faţa (sau în spatele) blocului, pe vremurile când tableta sau jocurile pe calculator nu apăreau nici măcar în cărţile de science-fiction.

vizita Paula

Elizei îi plac mult budincile Paula cu ciocolată, însă noi nu mâncăm griş decât în găluşte, aşa că produsele primite de la văcuţă vor merge mâine la Biserică pentru a fi date de pomană altor copii. În caz că nu ştiaţi, mâine sunt Moşii de vară şi tradiţia spune că se dau de pomană dulciuri pe bază de lapte (de obicei griş, păsat sau orez cu lapte), aşa că pe lângă pachetele cu mâncare deja pregătite, am pus şi aceste budinci (în imagine sunt într-o gentuţă termoizolantă, ca să mă asigur că ajung la copii în cele mai bune condiţii).

DSCN7041

Voi cum mai consumaţi grişul? Faceţi copiilor griş cu lapte acasă? Aţi testa noul produs de la Paula? Dacă da, atunci aveţi ocazia să câştigaţi un kit ca cel primit de noi (frigider, produse şi jocul În faţa blocului). Lăsaţi un comentariu în care să ne povestiţi despre elementele nelipsite din propria voastră copilărie și care se regăsesc, actualizate, în copilăria copilului vostru – la fel cum Paula Griș devine grișul modern al celor mici de astăzi. Puteţi povesti despre jocuri, vacanţa la bunici, dulciuri, cântece, desene pe asfalt, orice vreţi voi, orice aţi avut voi şi au şi copiii voştri, într-o formă sau alta.

Desemnăm câştigătorul pe 24 iunie, ca să fie un cadou frumos de final de an şcolar 🙂 Baftă!

Save

Save

Pui cu fasole boabe în sos curry

Deşi reţeta asta e luată dintr-un pliant publicitar, articolul nu e publicitar, mi-am cumpărat singură ingredientele şi tot singură am descifrat reţeta scrisă prost în respectivul pliant. De multe ori, reţetele care apar în astfel de pliante sunt neverificate de cineva profesionist şi fie apar ingrediente în plus în reţetă faţă de lista iniţială, fie unele sunt uitate de tot, fie se sar etape de preparare în descriere. Eu am făcut-o folosindu-mă de bunul meu simţ şi cred că a ieşit chiar bună. E o reţetă pe care o voi repeta.

pulpe cu fasole curry

Ingrediente: o conservă de fasole albă în sos curry de la Bonduelle, 600 de grame de pulpe de pui dezosate, jumătate de conservă de roşii cuburi (eu n-am avut, aşa că am folosit o cană de sos de roşii de la Delikat – foarte bun – şi câteva roşii cherry tăiate în sferturi), 1 ceapă mare (am pus o ceapă mai mică şi una verde, să dea puţină culoare), sare, piper, o foaie de dafin. În lista iniţială mai apare şi usturoiul, dar în descriere usturoiul a fost uitat şi l-am uitat şi eu, însă cred că ar da un gust nemaipomenit dacă ar fi adăugat tăiat felii în ultimele zece minute de fierbere ale preparatului.

bonduelle indiana

Conserva Bonduelle şi sosul de roşii folosite

Mod de preparare: pulpele dezosate se taie în fâşii nu foarte subţiri. Se prăjesc uşor într-o tigaie şi, după ce se rumenesc, se scot deoparte. În uleiul rămas se căleşte ceapa (eu recunosc că am pus ceapa peste carne, după ce s-a rumenit puţin, şi am continuat să le călesc împreună). Se pune la loc carnea, se adaugă conserva de roşii sau sosul şi se adaugă o foaie de dafin. Se sărează şi se piperează. Se pune o jumătate de pahar de apă şi se lasă la fiert la foc mic, cu capac, până se găteşte bine carnea. La final se adaugă conserva de fasole cu tot cu sos şi se amestecă bine. Se mai lasă pe foc cât să se întrepătrundă aromele (fasolea e deja gătită).

Eu aş servi-o cu nişte castraveţi muraţi de vară, mi se pare că, deşi are o tentă exotică, merge foarte bine cu nişte murături acre de-ale noastre 😀

Aparat de scos sâmburii din cireşe

Pentru că am tot văzut zilele astea o discuţie pe un grup despre aparatul de scos sâmburii din cireşe şi vişine, m-am gândit să vi-l recomand pe cel pe care îl am eu. Fetele din grupul respectiv recomandau un aparat mult mai masiv, care ocupă spaţiu şi probabil ajunge să prindă praf în cămară, însă eu vă recomand varianta mică şi compactă pe care o am eu. Are dimensiunea unui aparat de pisat usturoiul (ba chiar un pic mai mic), este din plastic şi îl puteţi ţine în extra-sezon în sertarul obişnuit cu ustensile de bucătărie, prins cu un elastic subţire.

DSCN6690

Cireşele şi vişinele rămân destul de întregi şi le puteţi folosi la compoturi, plăcinte, salate de fructe, dulceţuri şi pus la congelator pentru iarnă. Eu am cumpărat aparatul când era Eliza mică, l-am găsit într-un supermarket la raionul de ustensile de bucătărie şi l-am folosit să-i dau cireşe pe vremea când încă nu ştia să aleagă sâmburele. Uneori, când vreau s-o mai alint, îi mai golesc şi acum cireşele, pentru că le mănâncă mai bine decât atunci când trebuie să le separe singură. Dacă îi îndes în mână un castronel cu cireşe fără sâmburi cât se uită la desene, le mănâncă pe toate, spre deosebire de dacă i le-aş da cu tot cu sâmburi.

Eu compot şi dulceaţă nu prea fac (face mama), dar prăjitură cu vişine,(cea mai bună din lume şi nu mă laud degeaba 😀 ) da, şi îmi e de mare ajutor acest aparat mic care nu distruge fructul în totalitate ca atunci când scot sâmburii cu degetele.

Cum să faci căpşunile să reziste mai mult

Am găsit ideea asta pe varii site-uri şi bloguri din afară. Am citit mai multe articole, precum şi comentariile aferente, ca să mă asigur că e o metodă verificată, şi nu doar una dintre chestiile alea care circulă pe net, se distribuie intens dar nu e bună de nimic (ştiţi voi, genul de articole cu titluri atrăgătoare, cum ar fi “nu ştiai că bicarbonatul poate face asta” sau “hreanul te scapă de 1001 de boli”). În plus, am testat şi eu personal ideea şi sunt foarte mulţumită de rezultate. Căpşunile au rezistat de sâmbătă (când le-am primit), până vinerea următoare (când le-am mâncat) şi cred că ar fi rezistat şi mai mult, dar nu mai puteam eu rezista să le am în frigider şi să nu le mănânc.

În primul rând, se folosesc căpşune proaspete, sănătoase, cu codiţa verde relativ intactă. Rezistă şi cele uşor lovite, dar nu la fel de bine. Premiza de la care porneşte ideea asta e, din ce am înţeles, că există nişte spori de mucegai pe căpşuni (pe fructe de pădure, în general) care se dezvoltă foarte repede odată ce au fost culese. Omorând sporii de mucegai, căpşunile vor rezista mai mult.

Poză făcută vineri, când am mâncat ultimele căpşuni

Poză făcută vineri, când am mâncat ultimele căpşuni

Cum se face, mai exact: într-un bol mare se face o soluţie de patru părţi apă, o parte oţet (adică 4 căni de apă, o cană de oţet). Se scufundă căpşunile în soluţia asta (pe rând, dacă aveţi multe), se lasă câteva minute, timp în care le agitaţi uşor cu mâinile, să se desprindă noroiul de pe ele (dacă au). Se pun într-o sită, se clătesc, cu apă de la robinet şi se întind pe un şervet să se usuce. Sau dacă vă grăbiţi le puteţi pune în spinnerul pentru salata verde (eu n-am spinner, deşi de peste 10 ani zic că îmi cumpăr, de când am văzut prima oară în Italia la cineva unul şi mi-a plăcut maxim ideea). Căpşunile uscate se pun în caserole care se închid ermetic, cu straturi de prosoape de hârtie între ele, pentru a absorbi umiditatea. Apoi se depozitează la frigider. Încercaţi să nu faceţi multe straturi, două-trei maxim, deoarece căpşunile sunt foarte delicate şi prea multă greutate pusă pe ele le va afecta.

Nu rămân cu damf de oţet, mai ales dacă le clătiţi sub jet de apă după ce le scoateţi din soluţie, eu, cel puţin, nu am simţit nimic, şi am mai citit şi alte comentarii în care se spune că, într-adevăr, nu se simte gust sau miros de oţet.

Voi aţi testat soluţia asta, aţi fi tentaţi s-o încercaţi? Sau nu cumpăraţi aşa multe căpşuni încât să merite?

Trei idei pentru cârnaţii proaspeţi

Sunt în plin proces de consum intensiv din congelator unde încă mai am un sfert de porc, un ied întreg, câţiva pui de ţară, o raţă şi diferite alte produse (legume, cârnaţi, slănină, fructe). Prin urmare, tot gătind cu aceleaşi ingrediente, cam ajungi să te saturi de aceleaşi mâncăruri, aşa că atunci când am scos din congelator o pungă mare cu cârnaţi de casă făcuţi de mama, nu prea am ştiut ce să fac cu ei – am prăjit o parte, cu piure şi salată lângă ei, dar erau prea mulţi, aşa că pentru ceilalţi am căutat idei să le dau altă faţă, la fel de apetisantă, dar un pic diferită. Iată ideile mele.

Aici cârnaţii de casă ai mamei:

carnati proaspeti

Prima idee: frigărui cu roşii şi bacon. Se taie cârnaţii în felii groase şi se pun pe ţepuşe înmuiate în apă, alternând cu roşii cherry şi bacon. În funcţie de legumele din casă, mai puteţi pune şi altele: ceapă, dovlecel, ciuperci. Se fac în tavă la cuptor, cu puţin ulei, sau la grătar, dacă aveţi unde. Alături merge o salată simplă de roşii şi castraveţi.

frigarui

A doua idee: kebabs. Se înfige cârnatul pe ţepuşă, apoi cu un cuţit bine ascuţit se îndepărtează pieliţa. se strânge uşor între degete după ce v-aţi uns puţin cu ulei pe palme, pentru a-l fixa pe frigăruie. Se condimentează cu ce condimente orientale aveţi la îndemână (eu aveam sumac, îmi place mult şi îl presar peste orice carne care merge la cuptor sau grătar). Se fac la grătar/grill sau chiar în tigaie/la cuptor. Alături merge o salată de varză, iar dacă aveţi şi nişte lipii, puteţi face o masă orientală completă.

kebabs

A treia idee: chifteluţe. Scoateţi carnea din cârnaţi, adăugaţi ou crud, pesmet şi verdeaţă (mărar sau pătrunjel, în funcţie de preferinţe), formaţi chifteluţele cu mâinile unse cu ulei şi prăjiţi-le în tigaie. Alături noi preferăm, de obicei, un sos gen tzatziki, cu castraveţi tăiaţi cubuleţe şi scurşi bine, iaurt grecesc, usturoi pasat, mentă sau mărar (depinde ce am în casă), ulei de măsline, sare, piper, zeamă de lămâie.

chiftele

Dacă mai aveţi şi alte idei cu cârnaţi proaspeţi, le aştept cu drag. Pe cei afumaţi de la bunica îi pot pune în mâncare (varză, mâncare de cartofi, bulz etc) dar cu cei proaspeţi variantele sunt mai limitate.

Accesorii de bucătărie — episodul nu mai ştiu cât

Acum foarte, foarte mult timp (mai mult de jumătate de an, cred) am primit cadou de la Tupperware două lucruşoare de bucătărie care m-au încântat peste măsură: un aparat micuţ de tocat (Tupperware Smart Chopper) şi o formă pentru cozonaci. Plănuiam să fac cozonaci de Crăciun şi să testez forma dar nu am mai apucat. Iar apoi, cu tot ce s-a întâmplat negativ în viaţa mea, nu mi-a mai ars de nimic, am izgonit forma în cămară şi am uitat de ea. Singurul pe care l-am folosit constant a fost aparatul de tocat de care sunt foarte, foarte mulţumită, aşa că am vrut să vă povestesc şi vouă despre el într-un nou episod din serialul “ce accesorii de bucătărie mişto mai am şi nu le-am stricat încă” 😀

E un obiect mic (eu mi l-am dorit pe cel mai mic, pentru că toacă şi o jumătate de ceapă sau un căţel de usturoi, adică exact cât folosesc eu la un fel de mâncare), care funcţionează pe principiul unui chopper obişnuit, doar că fără curent electric. Are un cordon subţire de care tragi şi care acţionează lamele cu o forţă foarte mare. Dintre toate chopperele pe care le-am avut, acesta este singurul care toacă uniform ceapa, fără să lase bucăţi mari. Îl ţin în permanenţă pe blatul de bucătărie, nu merge niciodată în dulap, ca celelalte electrocasnice mici, astfel că nu apucă niciodată să adune praf. Până acum l-am folosit ca să toc ceapă, verdeaţă, pâine uscată pentru pesmet şi dressing pentru salată caprese (ulei, busuioc proaspăt). Poate fi ţinut şi în sertar la birou pentru făcut diverse dressinguri, pesto proaspăt sau pentru tocat verdeţuri şi legume pentru salate şi poate fi luat şi la picnic, deoarece, neavând nevoie de curent, poate fi folosit oriunde în natură. Astfel, o să aveţi ceapă tocată pe loc pentru salate (sau alte legume) fără să mâncaţi salată cu legume “stătute”.

Singurul dezavantaj al acestui aparat este preţul, însă am remarcat că cine încearcă o dată produsele Tupperware rămâne fan pentru totdeauna şi, în plus, unele produse au chiar şi garanţie pe viaţă. Dacă aveţi grijă de el aşa cum trebuie (îl spălaţi, îl uscaţi, păstraţi protecţia pentru lamă, respectaţi instrucţiunile de folosire) vă poate ţine ani de zile, mai ales că nu are motor care să se strice sau să se ardă.

Ca remarcă: mai am acasă un chopper de la Delimano. Sunt foarte încântată şi de produsele Delimano şi, în general, am remarcat că sunt foarte calitative. Însă chopperul lor este foarte prost. Porneşte greu la apăsarea butonului, nu are un capac de protecţie între partea superioară cu motor şi “borcanul” unde acţionează lamele (e dintr-o bucată, astfel că nu poate fi spălat la chiuvetă, doar şters), iar lamele sunt scurte şi nu prind bine produsul care trebuie tocat. Comparativ cu Braunul vechi avut înainte şi care s-a stricat după vreo zece ani de utilizare intensivă, chopperul de la Delimano este foarte prost, aşa că trebuie să revin la un Braun probabil ca să am şi un chopper mai mare în casă, cu care să toc cantităţi mai mari, precum şi bucăţi de carne (am şi o maşină de tocat excelentă dar n-o bag în priză pentru câteva cuburi de carne).

Forma de cozonac am apucat s-o folosesc abia de Paşte. Când am plecat la mama, am pus-o în ultima clipă în rucsac (doar bagaj de mână puteam lua pe avion) şi am rugat-o pe mama să coacă un cozonac în ea să vedem cum iese. În afară de faptul că forma s-a “crăcănat” puţin deoarece cozonacul a fost cam greu (deci pentru astfel de forme trebuie să fie cozonacul ceva mai mic decât cel pentru formele clasice), cozonacul a ieşit minunat. Chiar şi în cuptorul care arde al mamei, s-a rumenit uniform (spre deosebire de cei copţi în tăvile vechi de fontă, care s-au ars puţin pe fund de la căldura adăugată de tăvi) şi a avut şi o formă frumoasă (e cel din mijloc).

DSCN6256

Mamei i-a plăcut atât de mult forma, că i-am dăruit-o ei. Şi-a exprimat dorinţa de a mai avea una de cozonac şi încă una de pască şi i-am zis că sunt scumpe, dar a zis că chiar şi aşa, merită investiţia, pentru că le ai o viaţă. Şi dacă mama a zis asta, e clar că a convins-o. Bănuiesc că genul ăsta de reacţie e cel pe care îl aşteaptă reprezentanţii Tupperware şi de aia produsele nu se vând la magazin, lucru pe care mi l-aş dori pentru că nu mă dau în vânt după interacţiunea asta directă, însă recunosc că am mâncat nişte icre bune la un party Tupperware, o pâine bună (eu am şi bolul de dospit, dar îl folosesc în cu totul alte scopuri, nu am reuşit să fac pâine decentă în el şi am încercat de mai multe ori, cred că pur şi simplu nu-mi place să fac pâine şi aluatul simte asta 😀 ) şi o maioneză excelentă făcută într-un soi de pahar de plastic (maioneză fără ouă, din lapte de cafea, are LaLena aici o reţetă). Dacă m-aş fi uitat în magazinele la produsele lor, nu aş fi crezut doar citind eticheta că fac chestii aşa rapide şi uşoare, cu minim de efort. În plus, materia primă folosită la fabricarea produselor e de o calitate excelentă (cea mai veche caserolă de la Tupperware are 4 ani şi arată la fel ca atunci când am cumpărat-o) şi, recent, au scos şi BPA-ul din produsele de plastic.

Dacă aveţi experienţe pozitive sau negative cu produsele Tupperware, m-aş bucura să le aflu. De cumpărat, pentru cine vrea, să găsesc pe la reprezentanţi, sigur ştiţi sau găsiţi pe cineva şi în oraşul vostru (Pe site-ul Tupperware.ro găsiţi mai multe informaţii despre cum puteţi contacta un reprezentant).

Mic dejun de răsfăţ

În rarele zile în care iau micul dejun, îndes pe fugă puţin iaurt, o tartină cu brânză sau un ou fiert. Uneori am lângă ele o cană cu lapte sau cu ceai, pe care nu o termin niciodată. N-am timp. Nu acasă, cel puţin. De cele mai multe ori, prefer să mănânc ceva imediat cum am ajuns la birou, tot ceva improvizat, eventual cumpărat pe drum. Pe vremuri era un corn/un covrig/o plăcintă luate de la patiserie, dar acum că s-a deschis un Mega vizavi de birou, mai variez incluzând alimente adevărate 😀

Însă am unele dimineţi leneşe, poate într-o zi când lucrez de acasă şi îmi permit să savurez o cafea cu lapte (sau mai degrabă o cană de lapte colorată cu puţină cafea) şi un mic dejun mai aparte, care îmi place doar mie. Pe farfurie – mini-frigărui caprese, ou fiert moale cu “soldăţei” din sparanghel (după o idee a lui Jamie Oliver).

DSCN6184

Sau sâmbetele când ne răsfăţăm cu toţii cu gogoşi cu ciocolată, croissante cu unt şi dulceaţă de cireşe amare şi suc de portocale proaspăt stors.

IMG_2830

Sau duminicile când am timp de un egg mcmuffin făcut ca la carte.

DSCN6202

Voi cu ce vă răsfăţaţi în dimineţile voastre speciale? Şi mă refer doar la mâncare, în caz că vă trecea prin cap şi altceva 😀