Aperitive rapide pentru party

Acum două săptămâni a fost ziua mea şi pentru că mi-am luat, în sfârşit, masă, am vrut să invit la mine câteva prietene. Singura problemă era că am doar masă, nu şi scaune 😀 aşa că mâncarea trebuia să fie de genul care se mănâncă repede, pe braţe, şi nu chestii de tăiat cu furculiţa şi cuţitul. În doi timpi şi trei mişcări am gândit un bar de aperitive variate care să mulţumească şi tradiţionaliştii dar şi pe cei care sunt dispuşi să încerce ceva nou.

Ca preambul: am descoperit că nu prea am platouri de servire, însă am scotocit peste tot şi m-am descurcat cu nişte farfurii mai ochioase, două tocătoare, un platou cu picior pentru prăjituri şi nişte găletuşe din inox. Practic aproape orice vas merge la servire dacă aranjaţi frumos mâncarea în el.

După ce am făcut nenumărate liste şi listuţe, masa finală a arătat aşa:

Coşuleţe cu cremă de brânză şi somon afumat. Am cumpărat coşuleţele gata făcute din Cora (vreo 7 lei 24 de bucăţi), am pus în ele cremă de brânză frecată cu mărar proaspăt şi pe deasupra bucăţele de somon peste care am stors lămâie (La Lidl au un somon afumat foarte bun şi la un preţ care bate, de departe, celelalte hipermarketuri). Am decorat cu o felioară de castravete. Coşuleţele astea sunt foarte faine, merg umplute cu o grămadă de chestii: cremă de urdă, pastă de peşte, zacuscă, salată de ton, salată de vinete, icre, fasole bătută etc

cosulete cu somon

O salată de valeriană, avocado, piept de pui făcut la cuptor cu roşii uscate şi ardei gras. Pieptul ăla de pui trebuie să fie mai întâi bruschette, apoi ruladă şi până la urmă a ieşit salată. Dacă acum câţiva ani m-aş fi stresat înfiorător că nu-mi iese ceva, acum pur şi simplu am improvizat din mers cu ce am avut şi am decis că nu merită să mă stresez deloc. Dacă nu ies bruschette pentru că nu găsim pesto, facem ruladă, dacă nu iese rulada pentru că am cumpărat greşit pieptul de pui, atunci facem salată. Dacă iese prea picant puiul la cuptor, punem ingrediente care domolesc iuţeala. Salata a ieşit minunată!

salata cu pui

Prosciutto cu melone în variantă proprie, în sensul că prosciutto n-a fost chiar prosciutto, ci o şuncă uscată nemţească (Schwarzwald Schinken sau ceva de genul, de la Lidl, e o şuncă delicioasă, eu o ador). Copiii au mâncat pepenele şi adulţii carnea 😀

prosciutto cu melone

O salată de ouă cu ouă fierte tocate cubuleţe, ceapă verde, sos din maioneză+smântână şi zeamă de lămâie, sare, piper. Servită pe felii de pâine prăjită cumpărată de-a gata (marca Mulino Bianco de la Mega Image). Salata asta a fost preferata Elizei care m-a rugat să mai fac, în condiţiile în care ea nu prea mănâncă ouă în mod normal.

tartine cu salata de ou

Salată caprese cu mini mozzarella şi roşii cherry de diferite culori, cu sos din ulei de măsline şi busuioc proaspăt.

salata caprese

Pentru tradiţionalişti, am mai avut şi un platou cu două tipuri de brânză românească (telemea de vacă şi brânză veche de oaie) la care am asortat roşii proaspete şi ceapă verde. Iar pentru că mie îmi plac măslinele picante la vinul sec, am avut şi un mic platou cu măsline picante cu ierburi aromate.

aperitive

De băut am avut un vin roze şi apă/răcoritoare. Gheaţa am cumpărat-o la pungă, nu am stat să mă stresez să o fac eu mai ales că nici nu prea am loc la congelator. E destul de ieftină o pungă mare de gheaţă şi e suficientă pentru cel puţin 20 de oameni. Deşi nu se cuvine, în general la petreceri, am avut farfurii şi pahare din carton ca să evit spălatul vaselor de după, mai ales că a doua zi urma să plec într-o călătorie şi voiam să mă odihnesc puţin.

Pe masă am avut o faţă de masă albă, cu un table runner verde (dreptunghi de pânză care se pune de-a lungul mesei, pe mijloc), ca decor o tavă albastră cu statuete şi bucheţele de lavandă, iar de o parte şi de alta a tăvii am înşirat nişte litere pe care le-am primit cadou de ziua mea şi care formează cuvântul HOME.

La desert am avut tortul meu preferat, mousse de ciocolată cu fructe de pădure, de la Marriott, unde fac nişte torturi absolut delicioase. Mă tem că nu am nicio poză cu el, ne-am grăbit să-l mâncăm şi nu i-am mai făcut.

Pozele nu sunt foarte reuşite pentru că le-am făcut la bucătărie în timp ce preparam totul, însă sper să vă facă poftă şi să vă convingă să împrumutaţi ideile mele atunci când aveţi de pregătit aperitive pentru o petrecere. O singură poză am reuşit să fac în sufragerie, cea de sus, pentru că mi-a fost jenă să stau să pozez de faţă cu invitaţii. Evident, cea mai mare satisfacţie a mea a fost să văd la final masa aproape goală, semn că invitaţilor le-au plăcut gustările mele.

Alte idei de aperitive aici.

Prepeliţe la ceaun

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire 😀 Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem 😀

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe :) Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine :-) Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Decoraţiune pentru masa de Paşti

Un cofraj de ouă, trei ouă sparte în partea de sus, spălate bine şi uscate, o grădină sau o bucată de spaţiu verde din care să extrageţi cu grijă nişte iarbă sau alte buruieni mici cu tot cu puţin pământ (mulţumesc, Viorica, pentru lucernă şi pentru faptul că te-ai dus în grădină şi te-ai umplut de noroi ca să-mi faci mie hatârul!), floricele, căpşuni (puteţi pune ouă roşii sau ouă încondeiate în loc de căpşuni).

M-am distrat cu pozele, aşa că vă pun mai multe:

deco2

DSCN9062_1

DSCN9065_1

deco1

DSCN9072_1

Petrecerea Elizei – distracţie cu balerine

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi :-) Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare :-) ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă :-)

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz :-) Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.

Trei provocări şi o aniversare

Azi e ziua mea şi, deşi n-am chef de ea, a venit şi, din fericire, va şi trece. Am sărbătorit ieri, în avans cu o zi, pentru că a fost duminică şi am profitat de faptul că n-am avut decât trei musafiri pentru a-i răsfăţa cu ceva bun şi pentru a bifa trei provocări dintr-o dată: două de pe blogul Amei (cea din luna mai pe care n-am reuşit s-o fac la timp din motive obiective şi cea din luna iunie) şi una de pe blogul lui Adi Hădean. Pentru provocarea lunii mai am primit blogul Mentă şi rozmarin de pe care am ales să fac reţeta Grissini (să nu vă aşteptaţi la poze aşa de frumoase ca ale ei că doar nu era să stau cu musafirii în casă să fac şedinţe foto), iar pentru luna iunie am primit blogul Mansarda cu bunătăţi de pe care am ales reţeta Brie la cuptor. Pentru provocarea de pe blog la Adi am ales reţeta Visul unei nopţi de iarnă pe care voiam de foarte multă vreme s-o fac.

Pentru grisine, am frământat 500 de grame de făină, 1 cub de drojdie dizolvat în 100 ml de apă, încă 150 ml de apă (apa se pune treptat, nu adăugaţi totul deodată pentru că depinde foarte mult de capacitatea de înglobare a făinii), 50 de grame de unt la temperatura camerei, tăiat cubuleţe, 60 ml de ulei (nu am avut ulei de măsline pentru că tocmai făcusem pâine, aşa că am folosit ulei de floarea soarelui şi au ieşit foarte bune; cu ulei de măsline cred că ieşeau excelente). Aluatul rezultat trebuie să fie compact, moale şi nelipicios. Se lasă la crescut cam o oră, după care se împarte în bucăţele (eu am testat o bucăţică să văd cât de mare şi de groasă ar ieşi grisina şi după acea primă bucată le-am rupt pe toate), am acoperit cu o pungă tăiată pe jumătate (din lipsă de folie) şi am mai lăsat 15 minute. Am aprins cuptorul la 190 de grade. Am format grisinele şi le-am dat la cuptor timp de 20 de minute. Le-am servit în coşuleţ pentru brânza la cuptor şi cu prosciutto înfăşurat în jurul lor, cu măsline, pentru aperitiv.

Pentru brânza la cuptor am luat un Camembert şi un Brie, la prima tură am făcut Camembertul la cuptor şi la a doua tură Brie-ul. Recomand Camembertul, se topeşte mult mai frumos, ca la fondue, pe când Brie-ul se face cam gumos, chiar dacă la fel de gustos. Am făcut câteva mici tăieturi în brânză, am introdus feliuţe de usturoi şi puţin cimbru şi am dat 10-15 minute la cuptor. Am găsit Camembert şi Brie la preţuri extrem de rezonabile la Lidl, am prins şi o zi cu reduceri şi nu cred că am dat pe amândouă mai mult de 10-12 lei, şi chiar dacă n-or fi din alea extravagante, la gust eu nu am simţit diferenţa.

La toate astea am servit un delicios vin roze dulce (nu ştiu cât de potrivit era din punctul de vedere al unui oenolog, însă nouă ne-a plăcut) şi un amestec de măsline picante.

La desert am făcut Visul unei nopţi de iarnă, cu doar câteva modificări – n-am mai înmuiat pişcoturile în nimic pentru că voiam să mănânce şi Eliza şi am aranjat-o în bolul cu picior în loc de tava de terină folosită de Adi. Pentru decor, am găsit în Cora fructe congelate la vrac şi am luat doar câteva, câte mi-au trebuit, n-a fost nevoie să dau banii pe o pungă întreagă. Şi o poză făcută pe fugă:

A fost o zi agreabilă, am primit cadouri frumoase (mulţumesc familiei şi colegelor de serviciu pentru ebook readerul meu minunat şi prietenelor mele pentru decoraţiunile superbe – o să vă arăt curând o poză cu ele şi mie însămi pentru rochia şi parfumul cu care m-am răsfăţat).

Idei pentru masa de Paşti 2 – decoraţiuni centrale

Centerpiece sau, mai pe româneşte, decoraţiune centrală pentru masa de Paşti:

Aveţi nevoie de un vas pentru trifle (un fel de pahar supradimensionat), burete floral, folie de aluminiu, flori de primăvară, ouă de ciocolată ambalate individual, diverse forme şi culori. Înveliţi buretele floral în folie de aluminiu, lăsând descoperită doar partea de sus în care veţi înfige florile. Turnaţi apă şi îmbibaţi-l bine. Aranjaţi florile, înfigându-le în buretele floral – dacă folosiţi narcise, de exemplu, mai întâi daţi o gaură cu un beţişor şi apoi înfigeţi tulpina pentru că este fragilă şi s-ar putea rupe. Umpleţi de jur împrejur cu ouă de Paşti din ciocolată.

Altă variantă e cea cu grâu încolţit şi cu ouă de prepeliţă, fie vopsite sau nu.

Pentru varianta trei vă trebuie o găletuşă, nişte fire decorative (gen cuibar de ouă), un ou încondeiat şi, eventual, un iepuraş ceramic.

Şi o idee mai specială de desert – puteţi servi, în loc de cozonac/pască sau tort, ceva mai simplu: brioşe decorate cu o glazură din unt şi cremă mascarpone, aranjată să arate ca un cuibuşor (puneţi crema într-o pungă şi tăiaţi vârful), însoţite de castronele pline de jeleuri colorate în formă de ouă de Paşti, de iepuraşi sau de puişori. Fiecare invitat îşi poate decora brioşa cum doreşte şi, mai ales, copiii vor fi încântaţi să deguste jeleurile multicolore.

Idei pentru masa de Paşti 1

Nu vă dau reţete pentru că blogurile culinare sunt pline de ele şi nu ştiu ce aş reuşi eu să aduc în plus, însă vă dau trei idei despre cum să reinventaţi preparatele tradiţionale.

Pentru drob am făcut anul trecut ouă în formă de inimă, după o idee găsită pe un site de bento. În loc să prind cartonul cu elastice, cum e menţionat acolo, eu l-am capsat, pentru că nu stăteau deloc elasticele – poată vă ajută şi pe voi ideea asta. Am băgat ouăle-inimi în drob şi când am tăiat, arătau foarte frumos.

Cozonacul îl puteţi coace în formă de miel, eu am o formă de câţiva ani şi o scot doar la Paşti, însă aş putea face şi checuri sau torturi în ea, aşa că zic că merită investiţia să vă cumpăraţi una, fie una de calitate de la Wilton, fie una din piaţă (am văzut eu în vreo două pieţe). În poza de mai jos, îl puteţi vedea şi simplu şi cu glazură de ciocolată albă.

Pasca o puteţi aranja sub formă de boboci de trandafir – eu am testat aseară o reţetă de pască şi mi-a ieşit incredibil de bună însă nu semăna cu un trandafir (umplutura a fost prea moale şi a deformat aluatul), însă voi încerca din nou până îmi va ieşi. Între timp, vă las cu o pască făcută de autoarea blogului Little Lucky.

Alte idei pentru mese de sărbătoare (reţete, decoraţiuni pentru masă etc) găsiţi la categoria Mese festive. Mâine discutăm despre aranjatul mesei şi despre desert.

Orez cu fructe de mare şi tort cu portocale

Ce au în comun cele două? Faptul că amândouă preparatele au fost servite aseară la ziua Elizei la o masă mică, în familie. Orezul cu fructe de mare a ieşit neaşteptat de bun, iar tortul din foi de clătite mi-a dat puţin de furcă dar până la urmă a meritat. Pozele sunt făcute “pe genunchi” pentru că nu am avut timp pentru şedinţe foto şi oricum ştiţi deja că aparatul meu foto face nişte poze groaznice. Însă vă asigur că toate preparatele au fost delicioase :-)

Orez cu fructe de mare

Am pornit de la reţeta Laurei Adamache de aici. Am pus uleiul de măsline, un căţel de usturoi zdrobit cu lama cuţitului şi fulgi de ardei iute uscat în tigaie, la încălzit. După ce uleiul s-a parfumat, am scos căţelul de usturoi şi am pus bucăţele de piept de pui, ca să fie acolo în caz că cineva nu mânca fructe de mare. Le-am lăsat doar până s-au albit pe o parte şi pe alta, nu le-am prăjit. Am adăugat fructele de mare bine scurse (am avut o pungă de fructe de mare congelate care avea în ea creveţi, scoici, inele de calamar, caracatiţă mică) şi am lăsat pe foc mediu până s-a evaporat apa din ele. Între timp am pus la fiert apă şi când a început să clocotească am dat deoparte şi am pus în ea patru roşii medii spălate în prealabil. Le-am lăsat un minut să le pocnească pieliţa, apoi le-am scos, le-am decojit şi le-am tocat grosier. În tigaie am turnat un pahar de vin alb (nu un pahar mare, cam 150 de ml) şi am lăsat să se evapore alcoolul. Am adăugat roşiile, orezul (am găsit un orez cu bob lung de la Panzani, în punguţe mai mici, de 500 de grame) şi apa în care am opărit roşiile. În tot acest timp am lăsat pe aragaz o crăticioară cu apă clocotită ca să mai adaug pe măsură ce se evapora lichidul pentru că orezul ăsta are nevoie de un timp de fierbere mai mare şi nu aveam chef să-mi afum bunătate de preparat. Am mai adăugat o mână mică de pătrunjel tocat, puţin cimbru uscat şi multă sare şi piper. Condimentaţi bine pentru că orezul absoarbe multă sare. Când orezul e fiert, e gata. Bon appetit! (cu intonaţie, ca la Julia Child :-) )

Dovada că a fost foarte bun e că Miha a mâncat tot din farfurie (lucru pe care nu-l face niciodată!) iar cumnatul meu a mai cerut două porţii!

Pentru tort m-am inspirat dintr-o revistă însă reţeta era varză, aşa cum, de altfel sunt mai toate reţetele din reviste. Am adaptat-o puţin şi am reuşit să salvez ceea ce promitea să fie un dezastru culinar: tort din foi de clătite şi cremă de portocale.

Ingrediente foi: 100 de grame de făină, 50 de grame de cacao (eu am folosit carob), 400 ml de lapte, 4 ouă separate, 50 de grame de zahăr. Amestecaţi făina cu pudra de cacao şi, separat, gălbenuşurile cu laptele. Uniţi ingredientele uscate cu cele lichide şi bateţi cu telul. Lăsaţi să se odihnească 20 de minute. Bateţi spumă albuşurile, adăugaţi zahărul (eu am pus pudră) şi omogenizaţi. Încorporaţi spuma de albuşuri în restul de aluat. Dacă amestecul e prea gros, mai adăugaţi puţin lapte, dacă e prea subţire, mai adăugaţi puţină făină. Coaceţi minim patru foi de clătite, maxim câte vă ies, ideal ar fi să fie mai grosuţe.

Ingrediente cremă: 2 plicuri de budincă de vanilie (alegeţi una bio), 450 ml de suc de portocale proaspăt stors, 50 de ml suc de lămâie proaspăt stors, 150 de grame de zahăr, 400 ml smântână pentru frişcă, o linguriţă de coajă de lămâie, o linguriţă de coajă de portocală (ideale ar fi unele bio ca această coajă de portocale bio de la Biobunătăţi; eu n-am avut bio, ci dr Oetker, dar mă voi aproviziona pentru viitor). Luaţi 50 de ml de suc de portocale şi amestecaţi-l cu 50 ml de suc de lămâie. Dizolvaţi praful de budincă în lichid. Separat puneţi pe foc cei 400 de ml de suc de portocale rămas cu 150 de grame de zahăr şi coaja rasă de portocală şi lămâie. Când dă în clocot, adăugaţi budinca dizolvată şi amestecaţi energic până se întăreşte ca o cremă groasă. Daţi deoparte şi puneţi în baie de gheaţă sau direct în chiuvetă cu apa rece curgând şi amestecaţi până se mai răcoreşte. Bateţi frişca până se întăreşte şi apoi amestecaţi-o cu crema de budincă. Eu am amestecat o parte cu mixerul şi o parte cu telul şi crema şi-a menţinut consistenţa.

Distribuiţi crema între foile de clătită având grijă ca ultimul strat să fie o clătită. Decoraţi cu aveline din frişcă (eu am mai bătut separat încă 200 de ml de frişcă dar puteţi păstra din cei 400 de ml iniţiali), felii de portocală decojite şi ciocolată rasă. Daţi la frigider minim o oră. Nu am poză cu secţiunea dar vă asigur că a fost bun.

 

Din nou despre mese festive

În noiembrie noi avem mai mulţi sărbătoriţi printre rude şi prieteni, dar una din cele mai importante este onomastica surorii mele, Mihaela. Şi, evident, când e bal, trebuie şi mâncare şi pentru că sora mea e adepta stilului clasic în bucătărie, mi-am băgat eu coada şi am convins-o să facă o masă mai deosebită, în ideea că friptură cu cartofi mănânci în fiecare duminică acasă la tine, când te duci undeva în vizită mai guşti şi ceva mai bun. Aşa că dacă aţi rămas flămânzi sau nu v-a plăcut mâncarea, să ştiţi că e vina mea şi nu a Mihaelei :-)

Am făcut creveţi în aluat cu un sos absolut minunat. Creveţii se marinează într-un amestec de mirodenii specifice (din lipsă de timp să ajung în Carrefour unde au o gamă mai largă de produse internaţionale, am luat din Cora un sos tailandez gata preparat şi i-am marinat în el). Şi pentru că nu am găsit foi de wonton, am folosit aluat de plăcintă de-al nostru. Şi creveţii n-au fost Tiger, ci mici. Şi sosul a fost la sticluţă, un sos iute-dulce, cu nişte bucăţele de ardei prin el, ceva de vis, îmi venea să-l ung pe pâine.

Aşa trebuiau să arate creveţii în aluat (legaţi cu paste fine, înmuiate în apă, dar ale noastre s-au înmuiat prea tare şi n-am mai făcut asta. Şi creveţii s-au înmuiat că i-am pus unii peste alţii în timpul procesului de “învelire”):

Ai noştri au arătat aşa:

Şi au fost delicioşi şi nu ne pare rău că i-am făcut.

După aia am avut nişte sandvişuri cu somon afumat. Felii de miez de toast (fără coajă) unse cu brânză Philadelphia peste care am pus bucăţele de somon afumat (alegeţi un somon de bună calitate) şi apoi fâşii de castravete (făcute cu unealta de curăţat legume), apoi altă felie de pâine, apoi iar brânză, somon, castravete şi pâine şi apoi tăiat în patru triunghiuri şi fixate cu o scobitoare. Am făcut o mulţime şi s-au mâncat toate. Am văzut reţeta la Euforia Tv şi acolo se serveau alături de roşii cherry caramelizate, dar noi n-am mai avut timp de aşa ceva deşi aş fi fost curioasă să văd cum sunt.

Am mai avut două platouri cu brânză,  decorate cu nuci şi struguri. Au fost trei tipuri de brânzeturi cumpărate de Miha şi alese perfect, un brie, un camembert şi o brânză cu mucegai, toate de bună calitate, pe principiul “mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost”. Aici mai trebuiau să fie şi nişte smochine  umplute cu brânză de capră, dar evident în Cora nu erau smochine (încă o dată Carrefour primează la capitolul aprovizionare) aşa că am renunţat.

Un platou cu măsline asortate şi un bol cu amestec de sălăţuri din grădina ursului (se găsesc pungi cu amestecuri de salate în mai toate hipermarketurile, deşi cel mai mult îmi plac cele din Mega Image) au venit în completarea mesei noastre festive fusion (adică o amestecătură de bucate :-) )

La desert Miha a făcut cu mânuţele ei tortul de morcovi cu cremă de brânză care i-a ieşit perfect şi pe care l-am decorat cu trandafiraşi din caramele (în viaţa mea nu mai fac pastă MMF, atât de uşor se fac aceşti trandafiri) şi cu miez de nucă.

Din punctul meu de vedere a fost o masă reuşită, nu ştiu însă ce părere au avut invitaţii noştri, care poate aşteptau ceva mai consistent :-)

Petrecere tematică de ziua Elizei

A venit şi a trecut ziua Elizei, am făcut şi petrecere şi ne-am simţit minunat. A fost multă, multă muncă dar a meritat fiecare oră din noapte pe care nu am dormit-o şi fiecare alergătură şi stresul aferent. Eliza s-a simţit nemaipomenit şi la fel şi invitaţii (cel puţin aşa au spus). Am pornit de la ideea să îi fac o petrecere cu copii şi din idee în idee am organizat până la urmă o petrecere tematică. Mi-e greu să definesc tema într-un singur cuvânt, am avut decoraţiuni de toamnă, mâncare românească, muzică populară şi o gazdă în costum naţional, deci să îi spunem o petrecere câmpenească. Am vrut s-o îmbrac şi pe Eliza în ie dar am descoperit că nu îi mai vine, aşa că am ales, în schimb, un compleu cu bluză şi rochiţă primite cadou de la naşii ei din Canada, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru toate darurile trimise.

Decoraţiunile au fost făcute de mine, am avut “trandafiri” din frunze uscate, o coroniţă de mere, un banner cu “la mulţi ani, eliza”, un aranjament floral cu flori de toamnă, perne cusute cu frunze şi multe, multe jucării :-) Am pregătit pentru copii cuburi de construit, creioane colorate, caiete pentru desenat şi suficient spaţiu să aibă loc de joacă. Am mers pe ideea “la o petrecere de copii să inviţi atâţia copii câţi ani face copilul” am invitat doar doi copii, adică suficienţi cât să se joace frumos fără să se calce în picioare, mai ales într-un apartament de bloc. Am mai avut şi un bebe mic, dar nu se pune pentru că stătea cuminte la tăticul ei în braţe.

De mâncare am avut la aperitiv pastramă de vită, cârnaţi şi slănină de la Baciu, aduse pe un fund de lemn (n-am mai apucat să fac poze că au dispărut în secunda doi), o oală cu sarmale în foi de viţă şi de varză (cu umplutură din carne de vită şi pui, în caz că vroiau să mănânce şi copiii) şi un tort făcut de mine cu câteva ore înainte să vină invitaţii ca să fie proaspăt (să nu faceţi asta, e un stres groaznic)

M-am axat pe mâncarea pentru adulţi pentru că petrecerea a fost la ora 18.00, după somnul de prânz al copiilor, oră la care ei au mâncat deja şi nu le stă capul decât la joacă. De băut am pregătit pentru copii suc organic de merişor la cutiuţă individuală, cumpărat din magazinul suedez din Ikea, iar pentru părinţi vin roşu la pastramă şi vin alb la sarmale.

În încheiere am adus şi două platouri cu plăcintă cu mere şi plăcintă cu dovleac, din care am mai pus şi la pachet cui a dorit:

La plecare am dăruit copiilor câte un săculeţ făcut de mine cu nişte bunătăţi şi o inimioară pe care scria “Mulţumesc că ai fost la ziua mea. Cu drag, Eliza”. Cel de mai jos e săculeţul pentru fetiţe, celui de băieţel (cu o maşinuţă din fetru pe el şi panglică bleu) nu am mai apucat să îi fac poze.

Despre decoraţiunile făcute manual şi despre deliciosul tort pe care l-am făcut (nu mă laud, dar chiar a fost delicios, mai ales că eu nu prea sunt pricepută la torturi şi am încercat o reţetă nouă) vorbim mai detaliat în zilele următoare.

Eliza a primit numai cadouri frumoase de care a fost încântată şi a primit chiar şi o floricică aranjată special pentru ea. Asta e o idee grozavă, să te duci la petrecerea unei fetiţe şi să-i duci un trandafir alb înfăşurat în tul roz. Este superb şi o să îl usuc atârnat în jos de perdea (îşi păstrează forma şi nu cad petalele) ca să îl avem amintire. Prietena cu trandafirul are multe idei grozave, aş fi vrut să vă povestesc de botezul fetiţei ei dar nu am avut timp, însă promit să recuperez ca să aveţi o sursă în plus de inspiraţie când organizaţi botezul copiilor sau finilor voştri. Felicitarea e primită de la naşa ei  şi mi s-a părut că se potriveşte cu trandafirul aşa că le-am pozat împreună.

Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei petreceri: Anca pentru costumele populare, Miha şi Andreea pentru ajutorul în casă, Carmen, Amira, Stela şi Cristina pentru că au venit!