Aperitiv festiv – brânză de capră în foietaj

Nu mai e aşa de mult până începe febra pregătirilor pentru mesele de sărbătoare, aşa că vin şi eu cu o reţetă simplă, dar gustoasă, de aperitiv festiv: brânză de capră în foietaj, cu merişoare.

dscn8928

Ingrediente: un rulou de brânză de capră (marca La Colline are brânza de capră în rulouri numai bune pentru a fi folosite la tot felul de aperitive), merişoare deshidratate, un aluat foietaj congelat, puţin ou bătut pentru uns (eu am folosit un ou de prepeliţă, ca să nu irosesc un ou de găină). Pentru articolul acesta, am folosit un rulou de brânză simplu, dar am mai testat reţeta şi cu un rulou cu mucegai alb şi a ieşit la fel de bun (deşi ar fi ieşit şi mai bun cu cimbru şi usturoi, la fel ca brânza Brie). Mai există şi alte variante, tot de la Colline (care e marcă românească, în caz că vă întrebaţi, sunt din Feleacu, jud Cluj) cu piper, cu trufe, cu cărbune, cu ierburi de Provence, aşa că aveţi de unde alege. Eu l-am ales pe cel simplu ca să am un contast frumos cu merişoarele.

Merişoarele se toacă din cuţit, iar aluatul se dezgheaţă în frigider. Aluatul se întinde uşor cu sucitorul, ca să ne asigurăm că nu se umflă prea tare la copt. Se taie un dreptunghi de aluat care să cuprindă bine ruloul şi să rămână şi margini. Se întind merişoarele tocate pe aluat, se pune ruloul de brânză şi se îmbracă în aluat. Se sigilează bine marginile cu o furculiţă. Ruloul astfel îmbrăcat se dă la cuptor la 220 de grade pentru primele 10 minute, apoi la 180 de grade încă 15-20 de minute până se rumeneşte aluatul.

Pentru servire, se îndepărtează marginile, apoi se taie în felii. Se serveşte pe tocător, împreună cu o grămăjoară de merişoare. Elizei i-a plăcut, aşa că pot mânca şi copiii dacă sunt mai deschişi la gusturi noi.

Eu am primit cadou de la Colline mai multe produse de-ale lor, aşa că dacă am timp, poate vă mai prezint nişte aperitive cu brânză de capră, tot pentru sărbători. În afară de rulourile de brânză, am mai primit iaurturi şi kefir de capră (foarte bune!) şi trei sortimente de brânză tartinabilă (excelentă!). Am fost surprinsă că, deşi gustul de lapte de capră este destul de pregnant, Eliza a acceptat cu uşurinţă iaurtul, aşa că de acum înainte voi lua şi pentru ea (până acum doar eu consumam lactate de capră), însă e posibil să nu placă tuturor copiilor (prietenele ei, venite la petrecerea în pijamale, nici nu cred că l-au gustat la micul dejun, când au auzit că e de capră).

Save

Save

Aperitive rapide pentru party

Acum două săptămâni a fost ziua mea şi pentru că mi-am luat, în sfârşit, masă, am vrut să invit la mine câteva prietene. Singura problemă era că am doar masă, nu şi scaune 😀 aşa că mâncarea trebuia să fie de genul care se mănâncă repede, pe braţe, şi nu chestii de tăiat cu furculiţa şi cuţitul. În doi timpi şi trei mişcări am gândit un bar de aperitive variate care să mulţumească şi tradiţionaliştii dar şi pe cei care sunt dispuşi să încerce ceva nou.

Ca preambul: am descoperit că nu prea am platouri de servire, însă am scotocit peste tot şi m-am descurcat cu nişte farfurii mai ochioase, două tocătoare, un platou cu picior pentru prăjituri şi nişte găletuşe din inox. Practic aproape orice vas merge la servire dacă aranjaţi frumos mâncarea în el.

După ce am făcut nenumărate liste şi listuţe, masa finală a arătat aşa:

Coşuleţe cu cremă de brânză şi somon afumat. Am cumpărat coşuleţele gata făcute din Cora (vreo 7 lei 24 de bucăţi), am pus în ele cremă de brânză frecată cu mărar proaspăt şi pe deasupra bucăţele de somon peste care am stors lămâie (La Lidl au un somon afumat foarte bun şi la un preţ care bate, de departe, celelalte hipermarketuri). Am decorat cu o felioară de castravete. Coşuleţele astea sunt foarte faine, merg umplute cu o grămadă de chestii: cremă de urdă, pastă de peşte, zacuscă, salată de ton, salată de vinete, icre, fasole bătută etc

cosulete cu somon

O salată de valeriană, avocado, piept de pui făcut la cuptor cu roşii uscate şi ardei gras. Pieptul ăla de pui trebuie să fie mai întâi bruschette, apoi ruladă şi până la urmă a ieşit salată. Dacă acum câţiva ani m-aş fi stresat înfiorător că nu-mi iese ceva, acum pur şi simplu am improvizat din mers cu ce am avut şi am decis că nu merită să mă stresez deloc. Dacă nu ies bruschette pentru că nu găsim pesto, facem ruladă, dacă nu iese rulada pentru că am cumpărat greşit pieptul de pui, atunci facem salată. Dacă iese prea picant puiul la cuptor, punem ingrediente care domolesc iuţeala. Salata a ieşit minunată!

salata cu pui

Prosciutto cu melone în variantă proprie, în sensul că prosciutto n-a fost chiar prosciutto, ci o şuncă uscată nemţească (Schwarzwald Schinken sau ceva de genul, de la Lidl, e o şuncă delicioasă, eu o ador). Copiii au mâncat pepenele şi adulţii carnea 😀

prosciutto cu melone

O salată de ouă cu ouă fierte tocate cubuleţe, ceapă verde, sos din maioneză+smântână şi zeamă de lămâie, sare, piper. Servită pe felii de pâine prăjită cumpărată de-a gata (marca Mulino Bianco de la Mega Image). Salata asta a fost preferata Elizei care m-a rugat să mai fac, în condiţiile în care ea nu prea mănâncă ouă în mod normal.

tartine cu salata de ou

Salată caprese cu mini mozzarella şi roşii cherry de diferite culori, cu sos din ulei de măsline şi busuioc proaspăt.

salata caprese

Pentru tradiţionalişti, am mai avut şi un platou cu două tipuri de brânză românească (telemea de vacă şi brânză veche de oaie) la care am asortat roşii proaspete şi ceapă verde. Iar pentru că mie îmi plac măslinele picante la vinul sec, am avut şi un mic platou cu măsline picante cu ierburi aromate.

aperitive

De băut am avut un vin roze şi apă/răcoritoare. Gheaţa am cumpărat-o la pungă, nu am stat să mă stresez să o fac eu mai ales că nici nu prea am loc la congelator. E destul de ieftină o pungă mare de gheaţă şi e suficientă pentru cel puţin 20 de oameni. Deşi nu se cuvine, în general la petreceri, am avut farfurii şi pahare din carton ca să evit spălatul vaselor de după, mai ales că a doua zi urma să plec într-o călătorie şi voiam să mă odihnesc puţin.

Pe masă am avut o faţă de masă albă, cu un table runner verde (dreptunghi de pânză care se pune de-a lungul mesei, pe mijloc), ca decor o tavă albastră cu statuete şi bucheţele de lavandă, iar de o parte şi de alta a tăvii am înşirat nişte litere pe care le-am primit cadou de ziua mea şi care formează cuvântul HOME.

La desert am avut tortul meu preferat, mousse de ciocolată cu fructe de pădure, de la Marriott, unde fac nişte torturi absolut delicioase. Mă tem că nu am nicio poză cu el, ne-am grăbit să-l mâncăm şi nu i-am mai făcut.

Pozele nu sunt foarte reuşite pentru că le-am făcut la bucătărie în timp ce preparam totul, însă sper să vă facă poftă şi să vă convingă să împrumutaţi ideile mele atunci când aveţi de pregătit aperitive pentru o petrecere. O singură poză am reuşit să fac în sufragerie, cea de sus, pentru că mi-a fost jenă să stau să pozez de faţă cu invitaţii. Evident, cea mai mare satisfacţie a mea a fost să văd la final masa aproape goală, semn că invitaţilor le-au plăcut gustările mele.

Alte idei de aperitive aici.

Prepeliţe la ceaun

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire 😀 Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem 😀

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe 🙂 Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine 🙂 Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Decoraţiune pentru masa de Paşti

Un cofraj de ouă, trei ouă sparte în partea de sus, spălate bine şi uscate, o grădină sau o bucată de spaţiu verde din care să extrageţi cu grijă nişte iarbă sau alte buruieni mici cu tot cu puţin pământ (mulţumesc, Viorica, pentru lucernă şi pentru faptul că te-ai dus în grădină şi te-ai umplut de noroi ca să-mi faci mie hatârul!), floricele, căpşuni (puteţi pune ouă roşii sau ouă încondeiate în loc de căpşuni).

M-am distrat cu pozele, aşa că vă pun mai multe:

deco2

DSCN9062_1

DSCN9065_1

deco1

DSCN9072_1

Petrecerea Elizei – distracţie cu balerine

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi 🙂 Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare 🙂 ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă 🙂

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz 🙂 Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.