Voi cum stați cu cititul de poezii copiilor? Eu recunosc că noi nu prea am citit poezie. Elizei nu i-a plăcut niciodată poezia și, cu excepția cărților de Lucia Muntean, a unui volum de la Cartea Copiilor și a unor cărți de poezii de Aurora Georgescu, nu am citit poezie deloc. Povești în versuri, da, dar poezie, nu. Prin urmare, nu am așa multă experiență la evaluat poezie clasică, un gen literar care mie mi se pare foarte dificil de scris bine, mai ales în ziua de azi.
(Fac o paranteză: am spus poezie clasică pentru că la noi, de exemplu, Carmen Tiderle scrie un fel de poezie modernă pentru copii, care este foarte apreciat de public, chiar v-o recomand, este savuroasă!).
Însă, deși publicul pentru poezie clasică pentru copii este mai restrâns în România decât publicul pentru narațiune, în Republica Moldova încă se scrie și se publică destul de multă poezie, un gen literar mult mai apreciat la scară largă decât la noi. Așa a ajuns la mine volumul Anotimpuri colorate de Emilia Plugaru – scriitoare basarabeancă – un volum dedicat copiilor, cu poezii despre frumusețile și bucuriile fiecărui anotimp.
Ilustrat nemaipomenit de pictorul basaraban Ion Cârchelan, volumul m-a cucerit de la prima pagină. Poeziile sunt scrise într-o limbă română autentică, superbă, fluidă. Versurile și rimele curg, fără a fi forțate. Citindu-le, mi-am și imaginat copii de diferite vârste recitându-le. Păcat că tradiția serbărilor a început să apună (e o discuție lungă aici și nu vreau să intru în polemici, vă spun doar că eu nu sunt de acord cu eliminarea serbărilor) și există din ce în ce mai puține locuri sau ocazii în care poeziile să poată fi recitate.
Dar asta nu înseamnă că nu putem citi poezie acasă, cu cei mici. Un volum ca acesta poate fi ținut la îndemână și citit când și când pe parcursul unui an. Fiecare poezie trimite către întâmplări, fenomene meteo, activități și sărbători care se petrec în fiecare anotimp.
Toamna e despre emoția primei zile de de școală, despre căderea frunzelor, despre frig și vânt, despre căsuța călduroasă a bunicilor, dar și despre câțiva fulgi de zăpadă care vin prea devreme.
În curtea fiecarei școli,
Ținându-se timid de mână,
În zi de toamnă, liniștită,
Un pâlc de prichindei se-adună.
Iarna e despre zăpadă desigur, cu toate bucuriile ei, săniuș, oameni de zăpadă, Moș Crăciun și Anul Nou, dar și cu explicații despre necesitatea unui asemenea anotimp pentru agricultură.
Câinii tac în noaptea asta.
Gospodarii, stând în prag
Întâlnesc colindătorii
Și le zic așa cu drag:
Primăvara e despre pomii înfloriți, despre ghiocei, despre mărțișor și rândunele, despre mielușei și ziua de Florii.
A-nflorit din nou caisul
Și în fața casei mele
Roi de albinuțe zboară,
Zumzăie prin floricele.
Vara e despre vacanță, despre cireșe și despre ploile calde de vară.
Trenule, tu nici nu știi
Câte griji și bucurii,
Aduci azi la toți buneii
Ce-și așteaptă nepoțeii.
Cartea poate fi citită și cap-coadă ca o poveste a anului calendaristic: există o poezie de început, care descrie toate anotimpurile, apoi urmează poeziile specifice pentru fiecare în parte. Ce e frumos e că niciun anotimp nu este prezentat ca având neajunsuri pentru copii. Ploaia, frigul, zăpada sunt toate momente de bucurie pentru toți copiii, căci fiecare fenomen meteo aduce cu el un nou tip de joc sau o bucurie specială.
Dacă e frig, trebuie doar să te îmbraci bine și poți ieși afară. Dacă e vară și plouă, poți sări în bălți. Ba chiar și părinții se pot simți copii din nou: mama care se urcă în sanie alături de fetiță, tatăl care își lasă copilul să se joace în ploaie amintindu-și de propria copilărie.
Recomand cartea copiilor pasionați de poezii dar și cadrelor didactice, care vor să mai citească și altceva cu elevii sau să o folosească drept material didactic pentru serbări. În România o găsiți pe libris.ro