Minunile de la Ponoarele – orhideele sălbatice și Podul lui Dumnezeu

Dacă vă sună măcar vag familiar numele Ponoarele, e pentru că aici se desfășoară anual Festivalul Liliacului, într-o zonă cu tufe de liliac sălbatic, întinse pe o suprafață de 20 de hectare. Cum eu sunt mare iubitoare de liliac și m-am nimerit în perioada de înflorire chiar în județul Mehedinți, am zis că musai să vizitez și eu pădurea de liliac de la Ponoarele.

Din nefericire, am ajuns la Ponoarele când liliacul se cam trecuse. Mai erau flori, dar departe de panorama superbă pe care o văzusem în pozele altora. Ca idee, ar trebui probabil să știți că în zona Mehedințiului clima are influențe mediteraneene, așa că totul înflorește mai repede decât la București, de exemplu.

Însă rezervația de la Ponoarele merită vizitată în orice anotimp. Pajiștile verzi pline de flori, cu văi domoale în care se odihnesc căpițe de fân, sunt de o frumusețe extraordinară. Am văzut nenumărate specii de flori, de fluturi și de șopârle și ne-am odihnit pe coastele înverzite de deal. Puteți face și picnic, dacă aveți ceva bunătăți comestibile la voi.

Nu m-am supărat deloc că nu am prins liliacul, căci am văzut ceva care mi s-a părut mult mai frumos: orhidee sălbatice Orchis morio, cunoscute și ca untul-vacii sau poroinic. Nici nu știam că există orhidee în zona respectivă, le-am admirat îndelung și am încercat să le surprind frumusețea în zeci de poze.

De la pădurea de liliac ne-am întors la Podul lui Dumnezeu, unicul pasaj rutier natural funcțional din România. Deși de Podul lui Dumnezeu se leagă multe legende, în realitate este vorba despre o peșteră surpată, care a creat acest cadru natural superb.

Să nu vă lăsați păcăliți de pozele mele, este destul de aglomerat în zonă, mai ales că există și o tiroliană, care traversează valea. Dacă vreți să faceți niște poze frumoase, va trebui să coborâți în râpă și să faceți poze din partea cealaltă.

Tot în zona respectivă se află și Peștera Ponoarele, care poate fi vizitată, dacă sunteți echipați cu încălțăminte adecvată și frontale – în interior este foarte umed (se prelinge apa din tavan) și, evident, întuneric.

După toate aceste plimbări ni s-a făcut foame, ne-am fi oprit să mâncăm la cea mai recomandată pensiune din zonă, Conacul boieresc, dar nu a fost să fie: toate mesele erau rezervate și era destul de aglomerat. Însă Conacul e frumos decorat și cred că au și spații de cazare, așa că merită o oprire.

Pentru că mai aveam câteva ore de lumină, la recomandarea doamnei de la chioșcul cu siropuri de lângă Pod, am plecat spre Lacul Zăton. Doamna ne avertizase că lacul, de formațiune carstică, e posibil să fi secat în perioada asta a anului, dar nu ne-am gândit că o să ajungem să ne plimbăm chiar pe fundul lui 😀

Am urmat indicatoarele spre Lacul Zăton și am parcat la steag. De acolo am urmat traseul cu triunghi roșu până pe stâncile care dau spre lac și chiar am coborât jos, să admirăm firicelele de apă mai îndeaproape.

Am descoperit orhidee și alte flori deosebite și în această zonă și am luat la cunoștință și de existența lapiezurilor (formațiuni calcaroase împrăștiate pe toate dealurile din zona Ponoarele). Și de la Zăton se vede intrarea într-o peșteră, dar nu am reușit să mă dumiresc dacă e altă peșteră sau e ieșirea din Peștera Ponoarele.

Când urcam dinspre lac, norii s-au adunat deodată pe cer și ne-a fost cam teamă că o să ne surprindă ploaia în spațiu deschis, dar din fericire nu a plouat deloc.

Așa că am plecat spre următoarea destinație din zonă: Biserica Sf Nicolae și Moara Crăcucenilor.

Ca să fiu sinceră, obiectivele nu sunt musai de bifat, dar pentru mine a fost un model de cum poți să faci din coadă de câine sită de mătase 😀 Moara nu e moară, e o colibă pe malul unui râu foarte pitoresc, iar Biserica, deși monument istoric amplasat într-un cadru natural superb și liniștit, e închisă și aproape că se dărâmă. Dar sunt obiective turistice? Sunt!

Ne-am întors acasă (la soacra mea, nu la București) flămânzi și obosiți, dar cu sentimentul că am petrecut o zi relaxantă, în natură, față în față cu minunile naturii și ale lui Dumnezeu.

Dacă vreți să citiți și alte articole din categoria Turist în România, o campanie pe care am inițiat-o acum 3 ani pentru a încuraja și promova turismul local, dați click aici. Veți găsi articole din mai multe zone ale României, unele cunoscute de toată lumea și altele mai puțin cunoscute, pe care am încercat să le explorez și să le descopăr frumusețea și unicitatea.

One Reply to “Minunile de la Ponoarele – orhideele sălbatice și Podul lui Dumnezeu”

  1. Pentru mine e bine venit articolul, pentru că am in plan un tur prin România la vară si chiar caut locuri deosebite. Mulțumesc!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.