Azi vă recomand trei noi apariții de la editura Polirom, din colecția Junior. De când Polirom a lansat divizia pentru copii, în această colecție au apărut cărți foarte frumoase, titluri clasice, autori români, dar și autori celebri pentru adulți care au scris și cărți pentru copii. Chiar am de ceva vreme pe listă câteva dintre cărțile românești de pe lista lor și sper să ajung curând și la ele.
Jurnalul Lottei. O droaie de iepurași de Alice Pantermuller și Daniela Kohl e o carte tip jurnal, foarte haioasă, despre Lotta, care tocmai a trecut în clasa a cincea. E numai bună de citit de către Eliza, acum, cu câteva zile înainte să înceapă clasa a cincea 😀
Lotta are doi frați gemeni cu care se ciondănește tot timpul, își dorește un animal de companie și o bombăne mereu pe mama ei, care e pasionată de tot felul de lucruri dubioase și cumpără chestii inutile de la teleshopping.
Prietena cea mai bună a Lottei este Cheyenne, care spune bancuri cu pârțuri și nu se teme de fata cea populară, ba mai mult, are două sute de iepurași acasă, în apartamentul pe care îl împarte cu mama și cu sora ei.
Cartea are multe ilustrații alb-negru și, fiind scrisă tip jurnal, nu are extrem de mult text. E o carte care se citește într-o singură zi. Mie mi-a plăcut pentru că personajele sunt întreprinzătoare, au încredere în ele și privesc viața cu mult umor.
Școala de magie și alte povestiri de Michael Ende este un volum de povestiri în proză și în versuri, în stilul care l-a făcut celebru pe Michael Ende. Mi-a plăcut foarte mult prima poveste, Școala de magie, despre felul în care trebuie să-ți dorești foarte tare ceva și să fie potrivit pentru tine (să facă parte din povestea ta) ca să ajungă să se îndeplinească.
A doua poveste, despre fetița care își dorea ca părinții să facă doar ce vrea ea și să n-o mai contrazică, cred că ar trebui citită de toți copiii, să înțeleagă că uneori e ok să aibă reguli și să coopereze, pe când alteori e perfect normal să-și contrazică părinții.
Vă las pe voi să descoperiți restul poveștilor. Cartea conține câteva ilustrații, atât alb-negru, cât și color.
Domnișoara Bubble de Ledicia Costas, cu ilustrații de Andres Meixide, este o combinație de Matilda (o directoare de școală și o bibliotecară răutăcioase și care urăsc copiii și Domnișoara Bubble, bună și generoasă, care sare în ajutorul fetelor) cu Momo (părinții protagonistelor sunt mereu ocupați, triști și neîncrezători și fetele îi văd ca pe niște oameni cenușii).
Domnișoara Bubble este o mare inventatoare (a inventat până și organe mecanice care să le înlocuiască pe cele reale, bolnave) și este teribil de excentrică, fapt care îi face pe locuitorii orașului să creadă că e o vrăjitoare canibală. Oamenii o cataloghează fără s-o cunoască și inventează tot felul de povești absurde pe seama ei.
Sofi și Noa sunt două surori pasionate de citit, care chiulesc într-o zi de la școală. Fix atunci se întâlnesc cu domnișoara Bubble și îi află toate secretele. Evident că nu este o vrăjitoare canibală, ci dimpotrivă, o persoană cu un suflet foarte bun și mare iubitoare de copii.
Este o carte minunată despre oamenii care judecă fără să cunoască, despre preconcepții și despre felul în care au fost priviți mai mereu oamenii de știință și ideile lor inovatoare.
Recomand cărțile pentru 10+ Lotta poate fi citită și mai devreme, dar celelalte mi se pare că au un limbaj mai complex, adecvat copiilor mai avansați ca cititori.