Acum o săptămână am trecut prin piață și cum eram cu copiii, evident că au vrut niște dovleci pentru decorat sau sculptat. Le-am ales cei mai mici dovleci din toată piața, că doar nu era să car cine știe ce bostani acasă și i-am pus pe pervaz la bucătărie.
Și acolo au rămas 😀 Noroc că le-a cerut la grădiniță un dovleac decorat și, după ce am depășit primul impuls de a-i tăia un capac și a pune acolo niște flori, m-am apucat de căutat pe net după ”idei simple de decorat dovleac” și am dat peste unul pictat cu un soi de monstruleț/vampir, dar cu linii foarte simple, având în vedere că nu sunt mare artistă.
Și atunci mi-am amintit că lui Vlad îi place să se uite la desene animate pe Disney Junior și, printre serialele urmărite se află și Vampirina. Și m-am gândit să fac o Vampirina, mega bucuroasă că sunt originală.
Doar că ce să vezi, în marea lumea a internetului nu mai poți fi originală 😀 😀 😀 Evident că a mai făcut și altcineva înaintea mea, e o idee prea la mintea cocoșului ca să fi fost eu prima care am gândit-o.
Deci, dacă vreți să faceți și voi un dovleac Vampirina, pe ultima sută de metri, iată ce vă trebuie: un dovleac rotund, vopsele, niște hârtie neagră, scotch, pensule.
Legat de vopsele, ideale ar fi acrilicele, dar a mers și cu tempera la noi. Avem un set de acrilice dar este foarte prost, nu are putere de acoperire deloc, singura suprafață pe care o acoperă este hârtia. Și din set ne lipsea și albul și negrul, desigur, așa că le-am înlocuit cu tempera. S-au uscat greu și se desprindeau ușor dacă râcâiai un pic cu degetul, deci opera de artă finală a fost cam fragilă 😀
Prima oară am conturat orientativ trăsăturile (ochii și gura) cu un marker permanent (și aici tre să port o discuție cu firmele de papetărie cu privire la ce înseamnă marker permanent 😀 adică ăla care rămâne, nu ăla care se șterge cu degetul).
Apoi, împreună cu Vlad am vopsit dovleacul cu mov pentru față și cu negru pentru păr. Am așteptat să se usuce și am vopsit cu alb ochii și dinții. Am pictat restul trăsăturilor: sprâncenele, nasul, restul gurii.
Din hârtie neagră am decupat codițele, având grijă să le las un pic mai lungi la bază. Am lipit niște panglică roz (furată de la o pungă de cadouri pentru că, evident, nu aveam) și apoi am vrut să înfig codițele în tăieturi făcute în dovleac cu cuțitul.
Însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg, evident că hârtia a refuzat să se strecoare prin tăietura îngustă (era prea moale), așa că am îndoit un pic baza și am lipit codițele cu bandă adezivă, apoi le-am întărit puțin, pe față, cu silicon fierbinte (dar nu e musai).
O poză cu Vlad și dovleacul nu am pentru că n-a vrut să stea la pozat 😀 Evident, Eliza lucrează și ea acum la un dovleac frumos, așa că dacă îl termină, vi-l arăt mâine și pe acela.
Între timp, alte idei cu dovleci aici. Se pare că ultimul articol postat e din 2014, vai de mine, de atunci n-am mai făcut nicio activitate de ”dovlecit” cu niciunul dintre copii 😀 De fapt n-am mai făcut de mult activități creative cu copiii (singură am mai făcut la Paște), am avut câteva încercări soldate cu eșec cu Vlad și am cam lăsat-o baltă. Poate reluăm, tot se apropie Crăciunul!