Între concediu, multă muncă, traduceri și un pic de relaxare fără să fac nimic, am reșit totuși să dovedesc 8 cărți în lunile iunie și iulie. Nu vă zic că m-am cărat cu câte o sacoșă de cărți peste tot, cu care mă și întorceam înapoi acasă, pentru că nu reușeam să citesc prea multe.
Dar să vedem ce am reușit, totuși, să savurez în aceste luni mult prea călduroase, dar de care o să-mi fie tare dor odată ce se vor termina.
New Erotica for Feminists: Satirical Fantasies of Love, Lust and Equal Pay
O carte pe care am luat-o de la Antic Ex Libris, o colecție de povestioare foarte scurte și satirice, menite să fie excitante intelectual pentru feministe. Se iau toate fanteziile clasice erotice și se demontează într-o variantă respectuoasă și politically correct. M-a amuzat teribil!
Întâlniri în vacanță, Emily Henry, editura Litera
Cartea asta a câștigat Goodreads Choice Awards 2021 pentru secțiunea romance și cred că pot înțelege de ce. Coperta cu plaja nu i se potrivește deloc, nici nu cred că ajung pe plajă cei doi protagoniști în călătoriile lor, ei fiind mai degrabă genul care merg în vacanțe active și ieftine, unde au parte de tot felul de peripeții. Poppy și Alex sunt buni prieteni și, deși ne dăm seama de la început că prietenia lor va deveni, în timp, o poveste de dragoste, tot vom citi capitolele care merg înainte și înapoi în timp, ca să vedem cum se întâmplă asta.
Am mai citit și alte recenzii pe Goodreads și e interesant cum oamenii reproșează una sau alta protagoniștilor, de parcă personajele din cărți ar trebui să fie perfecte, să facă doar lucrurile corecte și să meargă la terapie atunci când spun cititorii. Personajele din cărți sunt exact ca oamenii din viața reală: dau dovadă de egoism, se agață de alte persoane, nu-și rezolvă problemele ci fug de ele, iau decizii proaste cu consecințe și mai proaste etc. Nu putem cere unor personaje să facă lucruri pe care nici noi nu le facem și asta doar pentru că, din perspectiva noastră de cititori, credem că ar trebui să facă altfel decât a crezut autorul.
O lectură perfectă pentru vacanță. Nu e memorabilă, dar e distractivă, trece timpul mai ușor pe plajă.
Vine vacanța cu trenul din Franța, Adina Popescu, editura Arthur
Nu m-am identificat deloc cu personajul din carte (n-am fost decât o singură dată în vacanță cu familia în copilărie, iar marea am văzut-o la 23 de ani prima oară), dar asta nu înseamnă că nu am citit cartea, așa cum citeam în copilărie basmele și îmi imaginam aventurile din tabere ale pionierilor care salvau satele de braconieri (cărțile pe care le primeam la premiu). E o carte drăguță, cu multe detalii despre perioada comunistă. I-am citit și lui Vlad (5 ani) din ea (deși e cartea Elizei) și a ascultat cu mare atenție, chiar dacă n-a priceput chiar totul.
Volumul e o colecție de povestiri despre vacanțele de vară/iarnă/week-end ale Adinei împreună cu familia sau cu bunicii în diverse locuri din țară (munte, mare, Cluj). La final e și un capitol despre cum a prins-o revoluția la Cluj în preajma sărbătorilor de iarnă. Nu știu dacă autoarea chiar are o memorie atât de bună sau părinții au ajutat-o cu detalii, dar redă cu mare fidelitate atmosfera acelor ani (îmi dau cu presupusul acum, pt că nu știu cum era la mare în comunism) și creează o întreagă poveste în jurul unor întâmplări, de altfel, mărunte. Sunt curioasă ce părere o să aibă fiica mea despre ea și cum o să i se pară, versus vacanțele ei de acum.
Haosul din urma ta, Carlos Montero, editura Univers
Știți care e cea mai bună recomandare pentru o carte atunci când o citesc eu? Faptul că mă duc înainte să citesc finalul pentru că nu mai rezist la suspans. Da, sunt genul ăla de cititor care citește finalurile cărțile și TOT citește cartea ca să vad cum s-a ajuns acolo. Am început cam greu cartea asta, dar odată ce am trecut de primele 50 de pagini, am devorat-o.
Suspansul e atât de bine construit încât n-ai cum s-o mai lași din mână, trebuie să afli ce și cum s-a întâmplat. Autorul construiește atâtea ițe care par să ducă undeva, dar nu duc, sau care par să nu ducă nicăieri, dar duc, încât te năucește de cap și chiar dacă ești cititor experimentat și te prinzi de unele chestii, tot te surprind. Toate detaliile sunt incluse în carte cu o precizie minuțioasă pentru a revela, la final, tabloul complet.
Pe scurt, este vorba despre un cuplu de tineri Raquel-German, căsătoriți de ceva timp, care se mută în orașul natal al soțului pentru că soția a primit un post de suplinitoare de profesoară de literatură la școala din localitate. Pentru cititorii pasionați, sunt și o mulțime de trimiteri literare în carte și chiar m-au intrigat unele dintre ele.
Când ajunge la post, Raquel descoperă că predecesoarea ei, Viruca, a fost găsită moartă într-un lac și se presupune că s-a sinucis. De la prima oră, trei dintre elevi o provoacă pe Raquel, iar ea găsește printre hârtii un bilet în care scrie: Ție cât o să-ți ia până mori? Încet, încet, inițial din curiozitate, apoi din disperare (pentru că este șantajată), Raquel începe să investigheze viața și apoi moartea Virucăi, făcând conexiuni din ce în ce mai periculoase cu elevii, cu părinții acestora, cu magnatul desfrânat al satului și chiar cu propriu ei soț.
Punctul culminant și deznodământul sunt exact ce trebuie, bine dozate și plauzibile (sau scrise astfel încât să pară plauzibile). Înțeleg că romanul a fost ecranizat sub forma unei miniserii de 8 episoade pe Netflix și abia aștept să le văd.
Rivali în croazieră, Angie Hockmann, editura Leda Bazaar
Un romance clasic, fără prea mari pretenții, de tipul ”enemies to lovers”: doi angajați (Graeme și Henley) se luptă pentru același post: director pe digital la o mare agenție de turism. Henley e tipul de angajat muncitor până la epuizare, fără viață personală și destul de încrâncenată, pe când Graeme e, aparent, genul mai relaxat.
Pentru ca amândoi să vină cu o propunere bună de campanie de marketing care să-i departajeze, șeful îi trimite într-o croazieră în Galapagos pe una dintre navele de croazieră ale companiei. Cartea e plină de descrieri ale insulelor, de experiențele la snorkeling, drumeții, vizite la centre de conservare, întâlniri cu animale etc, e practic un ghid pentru insulele Galapagos dar, așa cum declară și autoarea în postfață, un manifest pentru salvarea și conservarea faunei autohtone, pentru eco-responsabilizare și pentru modul în care îți poți aduce contribuția la salvarea planetei.
Romance-ul e previzibil ca în toate filmele Hallmark (nu prea e timp de build-up, se întâmplă cam repede lucrurile), dar ce carte poate fi mai bună pentru vacanță decât una despre vacanțe și, mai ales, în locuri exotice? Dacă nu știți ce să puneți în geanta de plajă, cartea asta și cea de la editura Litera (Întâlniri în vacanță) sunt cărțile perfecte.
Love & Gelato, Jenna Evans Welch, editura Epica
Genul de carte care pare să fie scrisa la comanda Ministerului Turismului din Italia (nu ca ar avea nevoie sa mai atragă turiști) și care te face sa cauți rapid un bilet ieftin de avion până la Florența să vizitezi Ponte Vecchio si sa mănânci gelato. E o poveste despre prima dragoste, dar și despre îndrăzneala de a o apuca pe drumul necunoscut.
Lina tocmai si-a pierdut mama din cauza cancerului și ajunge în Italia sa-si cunoască tatăl despre care n-a știut nimic niciodată. Bazându-se pe jurnalul din tinerețe al mamei, începe să descopere Florența calcandu-i acesteia pe urme, dar în același timp dezleagă și câteva secrete care ar fi fost mai bine sa rămână ascunse.
Cartea a fost recent ecranizata, spre dezamăgirea fanilor care consideră că nu s-a respectat deloc povestea inițială. O să mă uit și eu la film și o să scriu despre asta într-un articol dedicat ecranizărilor.
Sanatoriul, Sarah Pearse, editura Nemira
Un thriller psihologic care te ține în tensiune o vreme, dar care începe sa te plictisească la un moment dat. Conține extrem de multe detalii despre cum se simt oamenii sau despre cum bănuiește Elin că se simt, în ceea ce se doresc a fi observații fine asupra caracterului uman. Atmosfera fostului sanatoriu transformat în hotel de lux, izolat de civilizație de furtuni de zăpadă și avalanșe, este apăsătoare, cu prea multe elemente descriptive pe care totuși nu mi le-am putut imagina.
Elin Warner se vrea a fi un fel de Cormoran Strike (protagonistul seriei polițiste a lui Jk Rowling), cu PTSD și traume nerezolvate din copilărie, dar nu prea îi iese. Concluziile ei sunt uneori puerile, iar reacțiile exagerate. Romanul de față m-a dus cu gândul la romanele polițiste suedeze care abundă în cadravre dezmembrate, dar fără un deznodământ justificativ credibil.
Finalul a fost fâsâit și dezlânat. Motivația criminalului mi s-a părut insuficientă pentru un șir așa lung de orori. De asemenea, trecerea de la un punct de vedere la altul în primele capitole mi s-a părut inutila, pentru că nu am simțit ca ajută la amplificarea suspansului. Iar epilogul n-are nicio noimă, decât ca să ne facă să vrem sa citim și volumul al doilea, probabil.
Cum l-am cucerit pe duce, Evie Dunmore, editura Bookzone
Un Regency romance care se concentrează și pe mișcarea sufragetelor de la 1880 dar și pe relația dintre Annabelle, fiica unui vicar, și Sebastian, ducele de Montgomery, un om politic. Annabelle este admisă la Oxford, la primele cursuri pentru femei din istoria Marii Britanii cu condiția ca ea sa desfășoare activități pentru mișcarea sufragetelor care și-a propus sa modifice Legea proprietății femeilor, prin care tot ce dețineau devenea al soțului prin căsătorie.
Aș fi preferat ca Bookzone să păstreze copertă originală, mult mai drăguță și sunt curioasă dacă va publica și următoarele volume din serie.