Cartea copilăriei mele

În urma provocării lansate de mine, în contextul concursului organizat de Aniela pe Activităţi Copii, s-au strâns deja câteva participări frumoase:

Mihaela cu Poveşti cu zâne şi Moş Bărbuţă
Xelomon cu Fetiţa de pe Terra
Luckyrock cu ale ei 100 de cărţi (încă nu sunt 100 dar sigur se vor face)
Maria cu o postare mai veche despre cărţile ei din copilărie
Raluca şi ale ei file de nostalgii
Valerica şi Maria cu o comparaţie între cărţile de atunci şi cărţile de acum
Şi voi, cei care nu aţi apucat până acum să scrieţi, provocarea rămâne deschisă până la sfârşitul anului 2011. E un subiect atât de larg şi atât de frumos că nu-l putem epuiza într-o săptămână.

Şi acum despre cartea mea preferată. Am avut mai multe, dar unele au dispărut în negura timpului şi nu mai reţin nici cum se numeau. În copilăria preşcolară n-am avut cărţi, aşa că singurele cărţi păstrate până acum sunt cele din perioada şcolară, în special cele primite la premiu, căci da, am fost premiantă cu diplomă şi coroniţă din clasa întâi până în clasa a opta. Şi din acestea s-au păstrat destul de puţine, însă cele pe care le am, aşa cum sunt ele, cu hârtie proastă şi coperţile dezmembrate sau lipsă (nu ştiu cum de s-a întâmplat asta pentru că eu adoram cărţile) le păstrez acum cu sfinţenie.

Cartea mea preferată se numea Codrin şi Codrina de Elena Zafira Zanfir, ed. Ion Creangă, 1989 (deci o am de când aveam 9 -10 ani), o carte cu basme româneşti stilizate, majoritatea tragice, în care era şi unul cu un personaj pe nume Laura (care nu are o soartă prea bună şi nici n-are parte de happy-end). Am citit-o şi răscitit-o până s-a ferfeniţat aproape complet şi numai o minune a salvat-o, cred, de o mai am şi acum.

Cred că o voi lua în curând la recitit, pentru că mi s-a făcut dor de pasiunea cu care o citeam în copilărie şi vreau să văd dacă mai are şi acum farmecul de atunci. Între timp, vă aştept cu poveştile voastre despre cărţile copilăriei, pe blog, pe forumul Activităţi Copii şi pe unde mai vreţi voi.

 

4 Comment

  1. Coperta imi pare cunoscuta, dar nu mai tin minte nimic despre carte.

  2. renata says: Reply

    yey, si eu am citit codrin si codrina si-mi placeau atat de mult numele personajelor, romanesti si deosebite deopotriva. mi-a ramas in minte, insa, legenda cu Tuna-Furtuna:)
    ce blog frumos ai, laura! nu ratez nicio postare si pun in aplicare multe dintre sfaturile tale, imi pare rau ca nu am timp sa-ti si arat.

  3. nu cunosc nici una din fotografii. dar mi se pare mie sau citeai multe povestiri istorice?:)

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, erau multe cărţi istorice, într-adevăr, unele chiar fantasy istoric 🙂

Leave a Reply