6. Peripeţiile Părintelui Evanghelos

Vom citi această carte azi, pe 6 decembrie, când mai avem şi alte activităţi pregătite: mergem la film la Crăiasa Zăpezii, la cumpărat o ţinută nouă festivă (Eliza vrea să fie domnişoara Crăciun) şi vom primi musafiri pe care îi vom servi cu o ciocolată caldă specială!

Peripeţiile Părintelui Evanghelos este o carte publicată la editura Potamitis, o editură cu specific ortodox (am cumpărat-o de la librăria Sophia). Este o carte foarte simpatică, eu chiar mi-am dorit mult s-o avem, deoarece există destul de puţine cărţi pentru copii publicate de edituri ortodoxe şi care să nu fie pilde, relatări din Biblie, vieţile sfinţilor sau orice altceva aşa de serios. La capitolul poveşti abia au început să mişte editurile ortodoxe (Doxologia e un exemplu foarte bun) iar cele două cărţi pentru copii scrise de Egle-Ekaterine Potamitis, deşi tipărite şi legate manual în Grecia de familii ortodoxe, sunt perfecte şi pentru piaţa din România.

coperta peripetiile parintelui evanghelos

Povestea este scurtă: părintele Evanghelos este sunat în seara de Ajun de către episcop şi rugat să meargă în Satul de Sus să ţină Liturghia de Crăciun deoarece preotul paroh de acolo se îmbolnăvise. Părintele Evanghelos împachetează setul de Crăciun (aici ar fi mers o traducere mai bună, poate setul de figurine care înfăţişează Naşterea Domnului?! N-am înţeles despre ce set e vorba, am crezut iniţial că e vorba de decoraţiuni sau cadouri) şi pleacă spre Satul de Sus. Pe drum i se împotmoleşte maşina, se face întuneric, se rătăceşte şi pierde piese din setul de Crăciun. Apoi apare o stea strălucitoare. Părintele recuperează piesele pierdute (din ilustraţie ne dăm seama că i le aduc animalele – aici pare să lipsească ceva, o frază care să lege apariţia stelei de recuperarea figurinelor, pare oarecum întreruptă acţiunea) şi găseşte drumul spre Satul de Sus, unde ţine slujba şi rămâne peste noapte.

interior parintele evanghelos

A doua zi sătenii îl ajută pe părinte să se întoarcă acasa, la soţia şi cei doi copii ai lui, alături de care petrece sărbătoarea Naşterii Domnului. Îmi place faptul că, în carte, există un brad în Biserică, sub care sunt aşezate figurinele din setul cu Naşterea Domnului, m-aş bucura să existe acest brad în cât mai multe Biserici, precum şi activităţi frumoase pentru copii organizate de parohia în care locuiesc. Dacă ştiţi de asemenea Biserici şi primiţi permisiunea să faceţi o poză, poate îmi trimiteţi şi mie şi eu le încarc la comentarii. Sunt sigură că mulţi preoţi pregătesc surprize frumoase pentru micuţi de Crăciun.

O să-i dau Elizei această carte s-o ducă şi la şcoală la ora de religie, să le-o citească doamna, am înţeles de la Eliza că mereu le citeşte povestioare.

13 Comment

  1. Viorica L says: Reply

    Si noi avem cartea pregatita pentru calendarul de advent. Mi-a placut mult povestioara.

  2. Avem si noi “Bunica si prescura” de acelasi autor (parca :d). La Biserica la care mergem noi impodobim bradutul in fiecare an :). Preotul, ajutat de cativa enoriasi egateste cateva pachetele pe care le daruieste copiilor cu handicap din curtea spiralului in care se afla Bisericuta. O sa-ti trimit o poza la mom respectiv;)

  3. Renata says: Reply

    Interesanta carticica, atipica, ce bine! Noi azi am iesit in parc, Nora a dat decoratiunile din aluat sarat cu vernis (poate le si pozez this lifetime), am scris Mosului, vom realiza si un bradut din cercuri concentrice indoite (am vazut un tutorial) si apoi ne uitam la Once upon a time (care ne ocupa serile de ceva vreme) Nu se cade sa nu ne spui si noua cum fu filmul si ce face ciocolata aia asa speciala? 😉 Pupici, fetelor!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Elizei i-a plăcut filmul, dar Eliza se bucură de orice. Mie nu cred că mi-ar fi plăcut, prietena cu care a fost (adult) a zis că nu e prea grozav. Şi am auzit aceeaşi părere de la mai mulţi adulţi.Ciocolata a fost făcută cu multă dragoste, cu ciocolată de calitate topită pe bain-marie, cu lapte fierbinte turnat peste ea şi amestecat bine, pusă în ceşti frumoase de porţelan şi acoperită cu un strat de frişcă şi un praf de scorţişoară 🙂

      1. renata says: Reply

        Mmmmiam! Deci si cu scortisoara, exact ca in serialul nostru preferat. Thanks a bunch!

        1. Laura Frunză says: Reply

          Care e serialul vostru preferat?

  4. O fi vorba de setul cu hainele preotesti si celelalte lucruri necesare Sfintei Slujbe, nu de cadouri. :).
    Am verif, “bunica si prescura” e scrisa “de aceeasi doamna :). E cartea pref a Anei,fff faina. O poveste care te invata cum sa faci prescura 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      Nu, e vorba de scena Naşterii Domnului, de figurine din lemn reprezentând Fecioara, Pruncul, Iosif, magii, păstorii şi animalele. Bunica şi prescura e şi ea pe lista mea de multă vreme.

      1. Eu nu stiam de “Peripetiile…”, multumesc!
        Salvez si eu pe hdd-ul extern :)). Sper sa nu apara bad-uri prea curand :).

  5. Nedelea Mihaela says: Reply

    Buna seara.
    Da, la Biserica din satul unde locuim se face brad. In fiecare an. Daca Alex imi va da voie sa ajung si eu la Biserica o sa fac o fotografie si o sa o trimit pe e-mail. Dar daca dintisorii se incapataneaza sa ne faca zile cu mofturele (ca pana acum!!!!!) o sa iti trimit e-mail la anu’.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Aştept cu drag. Sper să nu vă dea prea multă bătaie de cap dinţişorii 🙂

  6. ariadne says: Reply

    Cam asa e in fiecare an la noi (bradutul se impodobeste in ajun, din pacate nu apare si in pozele de aici). E o biserica din orasul Iasi:
    https://picasaweb.google.com/100951252248100012397/MiciColindatoriAiParohiei
    https://picasaweb.google.com/100951252248100012397/ConcertColinde18122012#
    In toate bisericutele din Moldova in care am fost pana acum de Craciun am vazut brad si, in general, se dau si mici cadouri copiilor, dupa posibilitatile pe care le are parohia.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mulţumesc pentru poze, Ariadne!

Leave a Reply