Aşteptându-l pe bebe/Vreau un frate sau o soră

Aşteptându-l pe bebe este o carte care mi-a ieşit în cale pe Facebook, a dat cineva din lista mea share blogului care o promovează. Am deschis curioasă linkul deoarece la noi sunt destul de puţine cărţi adresate copiilor despre venirea unui frăţior sau a unei surioare şi majoritatea sunt traduceri, cum sunt cele de la editura Cartea Copiilor, Vreau un frate sau o soră de Astrid Lindgren şi Aşteptând un frăţior sau o surioară de Catherine Dolto. Aceasta este o carte de colorat, cu puţin text, în care se explică evoluţia sarcinii pe săptămâni într-o manieră simplificată, pe înţelesul copiilor.

Recunosc că mi s-a părut o iniţiativă suprinzătoare din partea unui cult religios, să facă o carte despre evoluţia sarcinii (şi încă o carte care se adresează unui public larg, nefiind menţiuni religioase în carte deloc), dar apoi am ajuns la paginile în care copiii merg cu părinţii la marşul pentru viaţă şi m-am lămurit. Ca să fiu sinceră, eu aş fi preferat ca paginile acelea să nu existe. Copiii din carte au 5 ani, respectiv în jur de 7-8 (nu se specifică vârsta băiatului). Chiar trebuiau implicaţi într-o discuţie despre avort? E drept că în carte problema este evitată în mod delicat, dar părerea mea e că acestea sunt bătăliile adulţilor şi crearea de pancarte pro-viaţă nu este responsabilitatea unui copil de 5 ani. Altminteri, cartea este ilustrată frumos şi o recomand celor care aşteaptă un alt bebe într-un cămin în care există deja copii. Cartea se poate printa de pe blogul Hristos împărtăşit copiilor şi, în funcţie de valorile fiecăruia, puteţi elimina paginile care pot stârni conversaţii pe care nu sunteţi pregătiţi să le purtaţi.

asteptandu-l pe bebe interior

Revenind la Vreau un frate sau o soră a lui Astrid Lindgren: am cumpărat cartea pentru o prietenă care a născut recent al doilea bebe şi am răsfoit-o şi eu cu Eliza. Mie cartea mi s-a părut simpatică, asta în condiţiile în care am luat în calcul anul în care a fost scrisă (1978). Pentru părinţii moderni, s-ar putea ca anumite lucruri să fie supărătoare: faptul că mama îi explică băiatului că bebeluşii înseamnă o mulţime de probleme (şi că trebuie să se ocupe mai mult de ei), faptul că băieţelul este pus la colţ când face boacăne ca s-o supere pe mama şi, în consecinţă, aceasta să-i acorde atenţie etc. Cu toate acestea, în ciuda perioadei în care a fost scrisă, când cursurile de parenting încă nu propovăduiau iubirea necondiţionată, cartea vorbeşte mult despre iubirea părinţilor pentru copii (în toate formele ei) şi mie asta mi-a plăcut cel mai mult. Mi s-a părut o redare realistă a comportamentului unui copil atunci când apare un bebe în familie, spre deosebite de variantele mai romanţate din alte cărţi. Amuzant este faptul că în carte apar scutecele de unică folosinţă, asta pentru 1978, când noi în 1997 (ştiu anul pentru că atunci a născut mătuşa mea) încă mai fierbeam scutece din finet! Ilustraţiile sunt bogate, cu multe detalii, o puteţi folosi chiar şi ca pe o carte de căutare.

vreau un frate sau o sora interior

Despre cartea lui Dolto nu ştiu nimic, n-am răsfoit-o dar ştiu că, în general, cărţile ei pentru copii sunt destul de controversate, chiar aş fi curioasă ce abordare are. Dacă o aveţi, m-aş bucura să ne oferiţi câteva impresii precum şi alte recomandări de cărţi similare, traduse în limba română.

Save

3 Comment

  1. Simona Balint says: Reply

    Eu am cumparat cartea “Asteptand un fratior sau o surioara” si m-a ajutat foarte mult sa il pregatesc pe baietelul meu care pe atunci avea cam 20 luni.I-o citeam in fiecare seara si in dimineata cand a trebuit sa merg la spital sa nasc, a inteles complet totul.Nu mi-a placut in schimb, ca intr-un fel ii inducea copilului ideea de gelozie prin o imagine cu fetita foarte bosumflata si fragmentul:”Sunt si zile in care nu sunt foarte fericita ca vine bebelusul.Ma tot gandesc ca poate nu am sa il iubesc….si nici nu prea avem loc pentru el pe-aici.”
    O recomand totusi, poate evitand pagina respectiva :).

    1. Laura Frunză says: Reply

      Pe de alta parte, totusi, sunt sigura ca sunt si multi copii care chiar gandesc asa si atunci pagina respectiva ii ajuta sa-si identifice sentimentele. Ai dreptate, insa, ca induce ideea de gelozie, nici nu stii cum s-o dai sa iasa bine.

  2. alexandra says: Reply

    Cartea este intr-adevar foarte draguta. Iar referirile la marsul pentru viata sunt discrete si chiar depinde de parinti daca vor detalia sau nu. Pana atunci mi se pare foarte realist dialogul dintre tata si baiat despre de ce merg oamenii la mars, in sensul ca l-as vedea pe baiatul nostru raspunzand la fel :
    – Ca să le spunem oamenilor că bebelușii din burtica mămicilor
    sunt copii adevărați încă din prima zi a vieții lor, chiar dacă sunt mici-mici-mici de tot, și de aceea e nevoie să îi ocrotim. – Dar lumea nu știe asta?, s-a mirat Andrei. Cu toții am stat într-o burtică.
    Si cred ca aceasta carte se vrea si o delicata incercare de a ridica niste probleme adultilor care o vor citi copiilor lor: cum de ceea ce e atat de evident pentru un copil, ca bebelusii din burta sunt si ei copii adevarati, nu e deloc clar pentru cei care sutin avortul?
    Nu mi se pare ca implica copiii mici in probleme care ii depasesc, ci doar ca atinge o tema sensibila pt multi, dar intr-o maniera delicata. Si cred ca oricum ai pune problema, oricat de delicat, cui nu-i place sa auda ca avortul nu e in regula tot se va simti lezat, prin simpla mentionare a parerii opuse.

Leave a Reply