O amintire de Crăciun – Truman Capote

Încerc şi eu să ajung la zi cu cititul şi, aşa cum vă spuneam, printre cărţile care au aşteptat cuminţi la coadă, se numără şi vreo trei cărţi de Crăciun. Undeva la mijlocul teancului era şi această nuvelă a scriitorului Truman Capote, mai cunoscut cititorilor, probabil, pentru Mic dejun la Tiffany. O amintire de Crăciun, apărută în luna decembrie 2016 la editura Arthur, se adresează deopotrivă adulţilor şi copiilor mai măricei (8+). 

În O Amintire de Crăciun, Capote îşi aminteşte de Crăciunurile copilăriei lui, petrecute într-un orăşel din Alabama, unde autorul şi-a petrecut aproximativ cinci ani din viaţă, fiind crescut de nişte rude de-ale mamei sale (părinţii săi divorţaseră). Acolo, Capote s-a ataşat foarte mult de o rudă îndepărtată a mamei sale, o bătrână care pare să sufere de retard mental. Împreună cu un căţel pe nume Queenie, cei trei formează o echipă formidabilă, hotărâtă să petreacă cel mai frumos Crăciun.

16700110_10212024992809297_239231361_n

Din banii adunaţi peste an, făcând diverse treburi mărunte şi comisioane, băieţelul şi bătrâna cumpără ingredientele necesare pentru a coace prăjituri cu fructe pentru Crăciun, prăjituri pe care le dăruiesc, în mare parte, unor necunoscuţi. Cei doi sunt o echipă foarte descurcăreaţă – culeg nuci uitate prin frunzele uscate (“cojile plesnesc cu un trosnet vesel şi cu mici tunete. Grămada aurie de miez dulce, uleios şi ivoriu se înalţă în castronul cu lapte.”), cumpără whisky de contrabandă, se duc în pădure să taie cel mai frumos brad şi să aducă cele mai frumoase ramuri de ilex, îşi fac propriile decoraţiuni şi îşi dăruiesc, ca în fiecare an, câte un zmeu, făcut cu mâinile lor, deşi fiecare şi-ar dori să-i dăruiască celuilalt ceva mai scump şi mai frumos. Crăciunul rememorat în nuvelă este ultimul pe care băieţelul şi bătrâna îl vor petrece împreună, căci după aceea el va fi trimis la internat iar bătrâna îi va scrie câţiva ani scrisori şi îi va trimite şi lui câte o prăjitură cu fructe până “într-o dimineaţă de noiembrie, o dimineaţă de iarnă, când păsările au plecat şi pomii s-au desfrunzit şi n-a mai avut putere să exclame: O, Doamne, a venit vremea prăjiturilor cu fructe!”

Cei doi sunt atât de fericiţi în situaţia lor ingrată (sunt mereu certaţi sau ignoraţi de rudele care îi întreţin) şi în sărăcia lor, încât te fac să te simţi ruşinat că în preajma Crăciunului nu faci altceva decât să bombăni curierii, magazinele care n-au suficiente stocuri de jucării scumpe, cadourile care nu-ţi plac, aglomeraţia şi traficul etc. Cartea este minunat scrisă şi tradusă, iar ilustraţiile color ale lui Beth Peck (în stil vintage) o completează perfect.

Ediţia aceasta este bilingvă (română/color – engleză/alb-negru).

Leave a Reply