Dacă anul trecut ne-am luat la revedere de la vară pe malul Dunării, anul acesta am ales muntele ca ultim loc de popas înainte de începerea şcolii. Pentru că Eliza nu-şi mai văzuse de opt luni prietenii de la Braşov, am decis să mergem pe la ei, cu un ocol de trei zile în Vama Buzăului, la Pastel Chalet, o pensiune cochetă din apropiere de Dălghiu, căreia o să-i dedic un articol separat pentru că chiar merită descrisă mai în detaliu.
Ziua 1
Am plecat din Bucureşti spre Vulcanii Noroioşi. Nu-i mai văzuserăm şi am decis să plecăm spre Pastel Chalet via Buzău – Nehoiu – Întorsura Buzăului – Vama Buzăului, un drum ceva mai lung dar care ar fi evitat Valea Prahovei şi am mai fi văzut şi ceva frumos pe drum.
Ne-a plăcut foarte mult la Vulcani, peisajul e impresionant şi am petrecut minute în şir uitându-ne la bulbucii de noroi. Taxa de intrare e 4 lei pentru adulţi şi 1 leu pentru copii. Am cumpărat şi nişte vederi frumoase pe care le-am trimis celor dragi. Voi mai trimiteţi vederi?
Pentru că deja se făcuse spre prânz, am oprit la o pensiune (Casa Matei, parcă) să mâncăm ceva bun, mai ales că eram în zona faimoşilor cârnaţi de Pleşcoi. Mâncarea a fost decentă, nu excelentă, dar terasa pensiunii e foarte drăguţă şi ne-am putut relaxa vreo oră şi ceva într-un mediu plăcut.
Am plecat spre Întorsura Buzăului, cu o oprire pe unul dintre viaducte (cel mai spectaculos, nu i-am reţinut numele dar o să-l recunoaşteţi) pentru a admira splendida privelişte spre lacul de acumulare Siriu. Când se reflectă soarele în lac, apa capătă o culoare verde smarald şi arată ca din basme. Dacă vă e frică de înălţimi, probabil o să vă tremure puţin picioarele pe viaduct, dar vă asigur că merită.
Am ajuns la Pastel Chalet pe la ora 5, ne-am cazat, ne-am îmbrăcat bine, apoi am plecat într-o plimbare prin împrejurimi. Zona este exact cum îmi place mie: fără zgomot uman în jur, pustie şi liniştită. Se aud doar oile şi tălăngile vacilor sau măgăruşilor. Ne-am plimbat vreo două ore pe drumul forestier, apoi ne-am întors să luăm cina şi am fugit la culcare.
Ziua 2
Înainte de micul dejun am fost la o plimbare pe malul râului Dălghiu, care curge chiar prin spatele pensiunii. Ne-am spălat pe faţă cu apa din râu şi am ascultat susurul apei, singurul zgomot care se auzea la ora aceea (ne treziserăm cam dimineaţa).
După micul dejun, gazda ne-a oferit tuturor o plimbare cu căruţa până la Poiana Dălghiului. Acolo am făcut popas şi ne-am umplut burţile cu mure din pădure. Plimbarea a durat în jur de trei ore, aşa că ne-am întors la timp pentru prânz.
După aceea, am plecat spre Rezervaţia de Zimbri, cu o plăsuţă cu morcovi şi cartofi pentru cerbul Petrică, vedeta rezervaţiei. Rezervaţia e mică dar bine îngrijită, iar animalele par fericite. Se intenţionează extinderea teritoriului rezervaţiei pentru ca animalele să trăiască într-o semi-libertate care să le pregătească pentru eliberarea în sălbăticie. Taxa de intrare: 10 lei adulţi, 5 lei copii.
Dacă la zimbrăria Neamţ am văzut cu chiu cu vai zimbrii de departe, aici a venit unul foarte aproape şi a stat să-l pozez din toate unghiurile. Să nu faceţi poze cu bliţ animalelor, nu cred că mai e nevoie să menţionez, dar menţionez, totuşi. Eliza s-a distrat hrănindu-l pe Petrică, un cerb cu coarne maiestuoase şi foarte năzdrăvan, care nu mai lăsa pe nimeni să se apropie de gard să ia morcovi şi cartofi de la noi.
După rezervaţie am plecat să vizităm cascadele orizontale Urlătoarea (Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică). Ne-am dus cu maşina, dar se pot face trasee şi pe jos sau cu bicicleta. Bicicletele se pot închiria de la Pastel Chalet cu 15 lei pe oră.
Cascadele sunt impresionante prin faptul că apa curge relativ orizontal pe pereţii calcaroşi şi te poţi plimba pe curgerea de apă, dacă ai încălţăminte impermeabilă.
Ziua a treia
Am ieşit iar la o plimbare dimineaţa, de data asta cu un sac de menaj după noi, ca să curăţăm o păşune pe care o văzuserăm cu o zi înainte că era plină de doze de bere. O să vă povestesc mai multe despre asta în alt articol.
Ne-am decazat pe la 2 pentru că bebe adormise şi am plecat spre Biserica fortificată Prejmer, cu o oprire la un câmp plin de brânduşe să facem poze şi să ne bucurăm de ele.
Apoi am mai făcut o oprire la un pod suspendat pe care îl ochiserăm noi cu o zi înainte în Vama Buzăului, în drumul spre cascade.
Biserica fortificată Prejmer merită o vizită dacă sunteţi în zonă, e o adevărată lecţie de istorie pentru copii. Dacă aveţi timp, şi la Hărman e o Biserică fortificată, dar noi nu am mai oprit, ci am mers direct spre Braşov, pentru că tocmai era în desfăşurare Oktoberfest şi acolo urma să ne întâlnim cu prietenii noştri. Taxă de intrare: 10 lei adulţi, 5 lei copii.
La Oktoberfest în Braşov ne-am relaxat cu bere, ciolan la rotisor, cârnaţi bavarezi şi alte bunătăţi, copiii s-au dat în toate tiribombele şi s-au jucat la toate tarabele şi apoi am pornit obosiţi spre casa prietenilor noştri.
Am avut noroc de o vreme superbă, călduroasă, aşa că am putut, cu adevărat, să ne bucurăm de ultimele zile de vacanţă, fără să ne gândim că o să dăm dimineţile cu plimbări pe malul râului pe dimineţi cu plimbări grăbite spre şcoală şi serviciu.