La plimbare prin pădurea Cernica: ore de biologie distractivă în natură

Deși nu neg importanța orelor structurate de biologie de la școală, cred, uneori, că dintr-o simplă plimbare prin natură, mai ales cu ghidul potrivit, un copil poate să învețe mai multe lucruri noi decât ar învăța în jumătate de semestru la școală.

Cam așa a fost și cu plimbarea prin pădurea Cernica, inițiată de Roxana și Andrei, biologii de la Wild Fun (despre care v-am povestit aici). Am învățat multe denumiri de flori, copaci, insecte, dar și despre habitatul și traiul lor și, cel mai important dintre toate, le-am putut admira în voie.

Pădurea Cernica era plină de viață: peste tot zburau fluturi albi și portocalii, bondari grăsuni ne amețeau cu zumzetele lor, păsările ciripeau fiecare pe limba lor, în bălți se vedeau ouăle de broaște, scorburile găunoase forfoteau de furnici și Vaca Domnului iar gândaci mari și negri traversau agale potecile.

Copiii au analizat plantele și animalele cu lupe sau cu ochiul liber, au spart bucăți de cremene să le miroasă și au privit fascinați cum ia foc o frunză dacă o lupă captează și direcționează lumina soarelui. (focul a fost stins corespunzător, vă asigur!)

Iată ce am reușit să surprind eu cu aparatul foto, doar o mică parte din ce am văzut.

Rodul pământului – o plantă toxică, care face niște fructe roșiatice, dispuse ca un ciorchine. Deocamdată am văzut doar frunzele.

Anemone de pădure (Ranunculaceae), cunoscute și ca florile Paștelui. Eu mereu am confundat floarea asta cu piciorul cocoșului.

Brebenel – îl găsiți în pădure în mai multe culori, eu am fotografiat unul alb, dar mai erau și mov sau vișinii.

Gândac meloe, supranumit gândac de petrol deoarece eliberează o substanță uleioasă, toxică din încheieturi atunci când este deranjat. Larvele de meloe se urcă pe flori și așteaptă să vină albinele, de care se lipesc pentru a pătrunde în coloniile lor și a le consuma larvele.

Laptele cucului sau alior. Plantă din specia Euphorbia, toxică. Are un mănunchi de frunze alungite la bază și niște floricele verzui în vârf.

Pecetea lui Solomon – planta care poate fi confundată cu leurda, dar nu are miros, iar frunzele cresc mai multe pe tulpină. Când înflorește, are o tulpină cu mai multe floricele albe care seamănă cu clopoțeii, dispuse similar cu florile de lăcrămioare.

Pontă de broaște – vă rog să învățați copiii să nu le mai zgândărească cu bețe, și-așa sunt din ce în ce mai puține broaște din cauza condițiilor de mediu nefavorabile. Erau multe bălți în pădure, dar pontă puțină.

Plante din familia Veronica, cu flori mici, albastre și frunze cu perișori fini. Cred că ventrilică se cheamă în varianta populară.

Viorele – deja se cam trecuseră, dar tot am mai găsit câteva fire ascunse la umbră.

Fluturele alb al verzei