Cărțile astea trei s-au umplut de praf la mine pe birou, tot așteptând să scriu despre ele. Nu le-am pus în bibliotecă, unde ar fi fost mai protejate, pentru că voiam neapărat să vă povestesc despre ele, iar peste ele s-au tot adăugat dosare și hârtii și albume foto și lucrări de predat urgent și acte de semnat și altele din categoria ”de făcut [cât mai repede]”
Dar sunt trei cărți atât de frumoase, încât mi-am făcut puțin timp ieri după-amiază să scriu despre ele, chiar dacă de obicei nu deschid laptopul în week-end și nu din vreo înclinație anti-tehnologie la final de săptămână ci pentru că, efectiv, nu am timp!
Dar Vlad se uită la Prietenii Cățeluși și se balansează pe placa pentru echilibru, Eliza e cu o prietenă și se uită pe Youtube (eu am întrebat dacă nu ar trebui să și stea de vorbă cu prietena, dacă tot e în vizită, și s-au uitat ciudat la mine amândouă 😀 ) și eu am deschis repede laptopul să scriu despre cărticele.
Ce vezi, copile? Marina Bliderișanu, Libris Editorial
O carte de o frumusețe surprinzătoare, o scurtă poezie (în proză) despre modul în care copilul ajunge să-și lărgească universul cunoașterii, despre primii pași în lume și mai departe.
Marina Bliderișanu scrie despre ceea ce vede un copil pe măsură ce mintea îi captează și procesează din ce în ce mai multe informații: mai întâi copilul cunoaște doar propria casă, părinții și bunicii. Apoi parcul, grădinița, prietenii. Vede trecând anotimpurile, aude păsările și vântul, explorează natura.
Cărticica prilejuiește un moment de aducere-aminte: pe măsură ce îi veți citi copilului cartea, veți putea rememora primele amintiri ale copilului vostru, lucrurile pe care le-a descoperit, oamenii pe care i-a cunoscut.
Ilustrațiile sunt minunate, făcute de un tânăr ilustrator din Iași, Florin Corodescu, și completează foarte frumos povestea.
Kikimora își caută pisică, Otilia Mantelers, editura Panda (editura Trei)
Am avut ocazia să citesc povestea asta în stadiul ei incipient și m-a uimit de atunci capacitatea Otiliei de a pune exact degetul pe rană în ceea ce privește unele aspecte din domeniul creșterii copiilor.
Kikimora este o micuță vrăjitoare care, așa cum spune titlul, își caută o pisică. Dar regula vrăjitoarelor e clară: vrăjitoarele trebuie să aibă doar pisici negre și cuminți. Când Kikimora găsește o pisicuță în culorile curcubeului, care mai face și o groază de trăsnăi, pe deasupra, mama nu este de acord s-o păstreze.
Până la urmă, evident, cele două vrăjitoare, mama și fiica, reușesc să schimbe regulamentul și să facă în așa fel încât vrăjitoarele să aibă voie să aibă orice fel de pisică.
Sunt două idei de reținut din cartea asta: uneori regulile sunt vechi și trebuie schimbate și e bine să le pui la îndoială. Și tot uneori trebuie să încerci sa adaptezi situația la individ și nu individul la situație. De multe ori ne chinuim așa de tare să ne facem copilul să fie în rând cu lumea, uitând că, uneori, lumea trebuie să ajungă în rând cu copilul nostru.
Ilustrațiile Liviei Coloji completează splendid această carte despre puterea dragostei de a schimba reguli și vieți.
Aventurile Lunei în lumea cuvintelor, Diana Popescu, editura Vellant
O carte perfectă pentru copiii cărora le plac bancurile și jocurile de cuvinte. Povestioarele din carte sunt delicioase, până și eu, ca adult, m-am amuzat teribili.
Diana Popescu reușește niște calambururi extraordinare care îi vor încânta, cu siguranță pe copii.
”Orice cuvânt există, odată ce l-ai rostit. (…)
Clopoțeii sunt de nenumărate feluri. Așa că poartă tot atâtea nume. Iar numele îl dau materialul din care sunt făcuți sau lucrul la care folosesc. De pildă cei sculptați în lemn de plop, se numesc ”plopoței”. Cei din care sare apă, ”stropoței”. Cei cu care ștergi pe jos, ”mopoței”. Cei care vin în mănunchi, ”snopoței”. Cei care te ajută să-ți urmezi planul, ”scopoței”.(…) Dar clopoțeii care cântăresc un kilogram cum crezi că se numesc? Kiloței!”
Ilustrațiile Alexandrei Radu sunt perechea perfectă pentru acest text amuzant și jucăuș.
Se scriu și apar cărți superbe pentru copii în ziua de azi!