Pff, de când am citit la Irina pe blog (Dulce Casă) despre provocarea Bucurii de ianuarie, am știut că vreau să particip. Și cu toate astea, nu am reușit. Mereu mi s-a tot părut că nu bifez toate liniuțele și nu merită să povestesc despre asta.
Dar pentru că ianuarie s-a terminat și eu am reușit, în sfârșit, să-mi recuperez colțul confortabil, pot spune că am bifat toate dezideratele 😀
Un colțișor confortabil
Am reușit, în cele din urmă, să vând bucătăria de lemn de jucărie care îmi ocupase locul fotoliului meu de citit, când am reamenajat camera Elizei în octombrie. Așa că mi-am pus frumușel fotoliul la loc, soțul a montat roleta pe geam să nu mi-l decoloreze soarele și mi-am tras măsuța de cafea lângă mine (în realitate, măsuța de joacă a lui Vlad 😀 )
Un proiect creativ
Am reușit să fac o felicitare pentru doi prieteni dragi care se căsătoresc și am găsit pe fundul unui sertar niște elemente din lemn pe care le luasem mai demult pentru pirogravură, printre care și V-ul pe care voiam să-l pun deasupra patului lui Vlad. Așa că mă reapuc de pirogravat.
Tratația săptămânii
Am cam avut o tratație în fiecare săptămână, pentru că încerc să consum diverse ingrediente rămase și parcă doar în prăjituri se pot folosi 😀 Așa s-au înșirat de-a lungul săptămânilor niște fursecuri, o prăjitură cu ciocolată albă și vișine și un cheesecake cu bază de firimituri de Oreo.
Plante/flori
Am reușit după multe căutări să găsesc niște ghivece cu bulbi la Lidl și am luat narcise și zambile, abia aștept să înflorească! Și m-am bucurat că mi-am recuperat calendarul perpetuu de la Helen Exley primit cadou de la prietena mea, Marilena, acum mai bine de un an. Rămăsese la birou când a început pandemia și abia acum am reușit să reintru în posesia lui.
Lumini și luminițe
Am adus din dormitor în sufragerie o lumânărică pe care nu știu de ce n-o aprindeam, poate pentru că era frumoasă. Am pus-o lângă biroul meu și tot nu m-am îndurat de ea. Așa că am aprins o lumânărică la candela din bucătărie atunci când am gătit o vreme mai îndelungată acolo.
Candela asta am cumpărat-o atunci când s-a născut Eliza. Îmi aduc aminte că era final de octombrie și mergeam la primăria sector 4 să fac niște înscrieri în livretul de familie și în zona Unirii era un târg cu ocazia pelerinajului de Sf Dumitru. Și mi-a plăcut candela asta, că era dintr-un material care semăna cu marmura și scria pe ea: Binecuvântează această casă.
Noi nu ne mutaserăm de prea multă vreme în casa respectivă și candela mi s-a părut simbolică. Nu am folosit-o niciodată cu ulei, pun o lumânărică pastilă în păhăruț atunci când vreau s-o aprind și mai atârn de ea buchețele de cimbru, busuioc sau șiraguri de ardei iute.
Pentru că eu sunt maniacă cu atenția la detalii care pot deveni periculoase, nu aprind candela decât atunci când stau în bucătărie o perioadă mai îndelungată și o sting atunci când plec. Și în general vă recomand să nu lăsați pe nicăieri surse de incendiu nesupravegheate, nici lumânări ambientale, nici candela, bețișoare aromate sau orice altă chestie care se aprinde cu flacără.
Ceva de citit
Greu cu cititul în ultima vreme. Trag de o carte, altminteri foarte frumoasă dar pentru care îți trebuie o anumită stare (Rămâi așa cum ești dar mergi înainte, Kristina Kuzmic, ed Univers) și am terminat o carte polițistă suedeză, cu un ritm alert, pe care am citit-o în două zile în week-end: A treia voce de Cilla și Rolf Borjlind, ed Paralela 45.
Mai demnă de menționat ar fi lectura revistei Elle, în care, pe lângă invariabilele reclame, am descoperit câteva articole foarte bune: despre proiectul Ierburi Uitate de recuperare a metodelor și rețetelor de gătit mai vechi și utilizare a unor ingrediente din natura spontană, despre un grup de Facebook care demască abuzatorii din relații, despre cum s-a schimbat conceptul de “acasă” în pandemie, despre mecanismele psihologice de manifestare a iubirii, despre poeta Svetlana Cârstean si cartea ei, Sînt alta, despre body positivity și utilitatea (sau nu) a suplimentelor alimentare.
Grija de sine
Am reușit să fac o baie într-o dimineață. Și prin asta nu mă laud că în rest stau nespălată, ci că eu fac duș de 3 minute, în general, și băile sunt ceva extrem extrem de rar. Dar am făcut baie, mi-am pus o mască de păr, una de față, m-am dat cu cremă tot tacâmul.
Recunoștință
Sunt recunoscătoare pentru rețeaua mea de prieteni care m-au ajutat să vând niște chestii de-ale Elizei pentru ca ea să-și poată lua telefon nou (l-a spart pe cel vechi) și pentru că am reușit să organizez o mini-excursie la schi pentru Eliza.
Frumos. E bine când scrii și realizezi câte s-au întâmplat. Mi-a plăcut mult că ai scris despre prietenii tai din online 🤗
pe mine provocarile de genul asta ma ajuta sa traiesc mai constient si sa creez momente de bucurie, care altfel n-ar veni de la sine.Imi place mult statueta aceea cu umbreluta, e asa delicata!nici eu nu pun ulei la candela, tot lumanarica dolosesc, si in bucatarie am una cu bec.Chiar ma gandeam la coltisorul tau, imi amintesc de masuta pictata 🙂
Imi plac: statueta in genul celor de la Willow Tree, coltisorul retras si linistit pentru citit (si eu imi amintesc de masuta pictata), calendarul perpetuu si icoana Cuvioasei Parascheva.
Ca veni vorba, in candela pun ulei. Daca pot si daca am, pun ulei de masline pentru ca arde linistit si foarte incet, cu flacara mica si fara fum, chiar si toata ziua de duminica (de obicei), mai bine de 12 ore; iar candela nu se murdareste deloc, nu se curata greu ca la uleiul de floarea soarelui, numai o sterg un pic cu un servetel (pe care apoi il ard, nu-l arunc la gunoi). Nu folosesc ulei de masline pentru altceva, adica nu pentru gatit (doar poate la o salata, uneori), deci, daca il cumpar, atunci scopul lui e sa fie pentru candela. Nu orice ulei e bun, am cumparat candva un ulei din Carrefour care era “un amestec de uleiuri de masline din UE” (acasa am vazut) si acela a fost groaznic; de atunci iau din magazin numai ulei facut in Grecia, sa scrie pe el si putin in greaca (am mai multa incredere). Am fixat candela foarte bine pe perete (cu trei cuie in trei locuri diferite pentru ca suportul ei permite asta), nu am icoane de hartie langa candela, nici perdele care sa fie umflate de vant spre candela.
Cand aveam 10 ani in bucatarie a fost un mic incediu (NU de la candela) care a fost stins la timp de parinti, din fericire si n-a explodat nimic. Doua icoane de-ale mamei (una de lemn si una de hartie, in rama de plastic) se aflau chiar in epicentrul incendiului. Totul in jurul lor a ars complet, dar cele doua icoane nu (cea de lemn numai s-a innegrit de la fum, iar la cealalta s-a deformat putin rama de plastic, desi spatele era din carton!). Mi-a ramas asta intiparit in minte si pentru ca m-am speriat tare de foc, dar mai ales pentru ca cele doua icoane au ramas nevatamate.