„Orașul adormit” – o poveste despre vulnerabilitate și supraviețuire

Sâmbăta trecută, în ciuda vremii ploioase, am înfruntat frigul și am fost la Cărturești Verona, pentru a participa la un eveniment organizat de editura Frontiera:  o întâlnire cu scriitorul ceh Martin Vopěnka, prilejuită de lansarea în România a romanului pentru copii și adolescenți Orașul adormit. În dialog cu Martin Vopěnka au fost Anca Maria Pănoiu (coordonator editorial Frontiera) și Livia Stoia (agent literar), iar traducătoare a fost Gabriela Georgescu de la Centrul Cultural Ceh.

Credit foto: Alina Băisan

O distopie cu mesaje universale

Orașul adormit este o carte pe care aș încadra-o în genul distopic, similară cu Împăratul muștelor: copiii devin vulnerabili într-o lume lipsită de adulți, dar tocmai această vulnerabilitate le pune în mișcare resursele interioare de adaptare și supraviețuire.

Însă Orașul adormit este mai mult decât o carte pentru copii. Este o meditație despre fragilitatea civilizației, despre curajul de a înfrunta necunoscutul și despre felul în care copiii percep și gestionează lumea atunci când adulții nu mai pot.

Autorul însuși descrie romanul ca pe „un ghid de prim ajutor” pentru situații-limită. Copiii din carte se trezesc într-o lume în care adulții au adormit brusc, o metaforă tulburătoare a dispariției sprijinului și protecției părintești. Rămași pe cont propriu, ei sunt forțați să învețe rapid cum să-și gestioneze frica, să-și raționalizeze resursele și să se descurce într-un oraș devenit brusc ostil.

„Civilizația ne face vulnerabili”, spune Vopěnka, și cartea reflectă exact această tensiune: între confortul vieții moderne și fragilitatea ei extremă atunci când acel confort dispare.

Agentul literar Livia Stoia a pus romanul Orașul adormit al lui Martin Vopěnka pe același plan cu Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, subliniind valorile universale promovate de ambele opere. Această asociere evidențiază profunzimea și impactul emoțional al cărții lui Vopěnka, care, deși destinată copiilor, oferă lecții valoroase și pentru adulți.

Credit foto: Alina Băisan

Pentru copii o aventură, pentru adulți un coșmar

Una dintre ideile-cheie discutate la eveniment a fost faptul că Orașul adormit este perceput diferit de copii și de adulți. „Pentru părinți, cartea este un coșmar”, spunea autorul, „dar pentru copii este o aventură.”

„Copiii trăiesc situațiile alături de personajele din carte fără să perceapă evenimentele ca pe o catastrofă la nivel mondial. Și uneori, pentru supraviețuire, e mai bine să nu știi situația de ansamblu, pentru că dacă ai ști, te-ar cuprinde o frică care te-ar paraliza.” a spus autorul.

Literatura est-europeană în prim-plan

Evenimentul a fost și un prilej pentru o discuție despre literatura pentru copii din Europa Centrală și de Est, o zonă care câștigă tot mai mult interes în peisajul editorial internațional. Anca Pănoiu a subliniat importanța traducerilor din limbi de circulație restrânsă, iar Livia Stoia a vorbit despre inițiativa ei de a aduce mai mulți autori est-europeni în portofoliile editoriale occidentale.

Martin Vopěnka a făcut o paralelă sugestivă: „Lumea globală e ca un maraton în care ni se permite să intrăm abia pe final, când toți ceilalți aleargă deja.”, o imagine grăitoare despre lupta pentru vizibilitate a literaturii est-europene.

Despre scris și responsabilitatea față de cititori

Pentru Vopěnka, procesul de scriere e profund personal. Personajele din Orașul adormit sunt inspirate de propriii copii, iar această legătură afectivă puternică a făcut scrierea cu atât mai provocatoare. „Mi-a fost greu să-i pun în pericol, pentru că mă gândeam mereu că în acele situații ar putea fi copiii mei. În plus a trebuit să fiu atent la limita de cruzime pentru vârsta copiilor pentru care scriam.”

Scriitorul recunoaște că preferă să nu citească multă ficțiune, pentru a-și păstra autenticitatea stilului. El scrie cu pixul pe hârtie, iar începutul unei cărți este pentru el un moment crucial, căutat uneori zile în șir:

„Există un moment cheie pe care n-ai voie sa-l ratezi, e momentul când scrii prima propoziție. Si de asta uneori ma învârt în jurul colii de hârtie o zi, două, trei, până găsesc deschiderea potrivită. De obicei e mai greu să scriu cărți pentru adulți pentru că ai nevoie de o structură, e ca un bulgare de zăpadă, începi cu ceva mic și tot adaugi pe parcurs. Dar pe la jumătatea romanului lucrurile încep sa se accelereze, e momentul când nu mai pot lăsa cartea din mână și e momentul când încep sa-mi neglijez responsabilitățile de editor și stau doar cu romanul. Când am scris „Noua planetă” de 700 pagini, eram atât de concentrat încât era să intru în faliment cu editura.”

De ce adorm părinții?

Întrebarea centrală a romanului – de ce adorm părinții? – rămâne fără răspuns în prima parte, dar va fi abordată în volumele următoare ale trilogiei. Al doilea volum, Nedreptatea adormită, explorează consecințele reintegrării părinților în viața copiilor care au fost forțați să devină independenți. Este o metaforă emoționantă despre maturizare forțată și despre distanțele care apar între generații după traume majore.

Despre traduceri

Și pentru că sunt și traducătoare, m-am bucurat că Martin a ales să menționeze și traducătorii, care aduc romanele lui aproape de cititorii din alte limbi, și a lăudat-o pe Anca Irina Ionescu, traducătoarea romanului Orașul adormit, pentru modul în care a reușit să redea în română fluiditatea și emoția narațiunii. Vopěnka a mărturisit că nu scrie cu gândul la traduceri, dar că fiecare nouă limbă în care cartea sa apare este o renaștere. Româna este a șasea limbă în care Orașul adormit a fost tradus.