Cărți despre cărți: Gabriela Adameșteanu în dialog cu Laura Câlțea

Pe 12 mai 2025, librăria Cărturești Verona a găzduit o întâlnire specială între scriitoarea Gabriela Adameșteanu și Laura Câlțea (blogger literar și editor de carte), o seară despre cărți, citit și scris, având în centru romanul Anii romantici, re-editat recent la editura Polirom. Discuția a făcut parte din proiectul Cărți despre cărți inițiat de Laura Câlțea în parteneriat cu Cărturești Verona și aflat la a treia ediție.

Întrebată ce fel de cititoare este, Gabriela Adameșteanu s-a prezentat în fața publicului cu o sinceritate dezarmantă:

„Sunt o cititoare bună. Sau cel puțin așa îmi place să cred, deși poate ar trebui să fiu declasificată deoarece mă uit adesea la finalul cărților înainte. Sunt un cititor nerăbdător.”

M-am recunoscut în asta pentru că și eu sunt o cititoare nerăbdătoare și, adesea, trag cu ochiul la final, ca să mai iau din suspansul lecturii.

Scriitoarea ne-a mai spus și că nu prea abandonează cărțile, chiar dacă uneori le citește „cu noduri în gât”. Nu alege niciodată la întâmplare, dar nici nu mai e genul care să citească o singură carte odată:

„Acum oferta de carte este atât de mare, încât suntem pur și simplu înghițiți. Nu ai cum să nu începi două-trei în paralel.”

A vorbit și despre „mania cititului” din copilărie, o dependență cu care eram familiari și noi, cei din publicul format majoritar din oameni pe care îi cunosc de la cluburile și evenimentele de carte. Iar când a venit vorba despre lecturile recomandate, doamna Adameșteanu a ținut să precizeze:

„Sunt recomandări contemporane, cele mai proaspete în memorie, nu lecturile mele fundamentale.”

Iată și lista cărților recomandate de Gabriela Adameșteanu:

• Agentul nostru Victor, Stejărel Olărel.
• Lună plină și Călărețul polonez, Antonio Munoz Molina
• Vegetariana și Disecție, Han Kang
• Americanul liniștit și Puterea și gloria, Graham Greene
• Ce-am învățat de la Graham Greene, Andrei Gorzo
• Secrete, minciuni și consecințe, Bruce Lincoln
• Șansa de a privi pe fereastră, Sanda Cordos, Ovidiu Pecican
• Linia Karman, Andreea Răsuceanu

Una dintre cele mai lăudate cărți a fost Ce-am învățat de la Graham Greene de Andrei Gorzo, despre care Laura Câlțea a spus că e o carte splendidă, greu de etichetat, și pe care îmi aduc aminte că a mai menționat-o și la alte evenimente literare, așa că e musai s-o citesc și eu. Gabriela Adameșteanu a oferit asupra acestei cărți o privire dublă: de cititor și de editor:

„Mi s-a părut că unele piste puteau fi duse mai departe, în special povestea tatălui. Dar personajul e fantastic, iar finalul, extrem de șocant.”

Discuția a revenit, inevitabil, la Anii romantici, poate cea mai personală carte a Gabrielei Adameșteanu. Laura Câlțea a mărturisit că i-a completat goluri despre anii ’90:

„A luminat locuri în care nici nu știam că aveam nevoie de lumină.”

Scriitoarea ne-a mărturisit că această carte a supărat oameni, inclusiv din familie. „Un scriitor este un personaj incomod pentru familia sa – cu atât mai mult o scriitoare.”

O întrebare inevitabilă în societatea de azi, când se scriu biografii despre scriitorii clasici, iar cei contemporani ajung uneori în presă cu „tinichele de coadă”, a fost dacă putem sau ar trebui să separăm autorul de operă, iar doamna Adameșteanu s-a poziționat de partea literaturii separate de autor:

„Dacă citești o carte complet neutru, cred că ai parte de o lectură mai bună. Eu detest ideea de a introduce ideologie în lectură. Am crescut în vremea realismului socialist, când unii scriitori erau trecuți pe lista neagră. ”

În Anii romantici se vorbește și despre privilegiul prieteniei cu un scriitor – o relație care, spune autoarea, „îți îmbogățește viața cuvântului”.

„Prietenia mea cu Mircea Cărtărescu a fost posibilă și pentru că nu ne citiserăm unul pe altul. E mult mai sănătos așa. Meseria artistică e una de competiție, dar dacă te ții departe de cursele astea – cine a luat ce premiu, cine a primit ce recenzie – poți trăi și scrie mai autentic.”

S-a discutat și despre rezidențele literare – acele spații de retragere unde, teoretic, autorii pot scrie în liniște. Dar realitatea e mai complexă:

„Nimeni n-a scris o carte întreagă într-o rezidență. Poate unii au început, alții n-au început deloc. Pentru noi, scriitorii din Est, rezidențele au fost șanse de a trăi în altă lume. Eu am avansat cu “Provizoratul” în timpul unei astfel de perioade, într-un sat din Franța. Scriam o carte în care apărea strada Teilor – iar acolo, rezidența era pe… Boulevard de Tilleuls. O coincidență stranie.”

S-a discutat despre Anii romantici și în contextul socio-politic actual și scriitoarea a spus:

„Când a apărut ediția revizuită din Anii romantici (în noiembrie 2024, după alegerile din primul tur), în lumina evenimentelor din noiembrie 2024, unii au spus că e o carte foarte actuală. Dar nu e meritul meu, e defectul României.”