Cred că nu se poate să citești cartea Dialoguri sincere de Laura Iviniș și să nu te recunoști în vreuna dintre situații, poeziile-povești (sau poveștile-poezii) pun atât de bine degetul pe ”rană” încât n-ai cum să nu ai vreo revelație atunci când le citești.
Cartea pornește de la premiza că dacă am putea purta ”dialoguri sincere” cu copiii noștri, mai exact dacă ei ar putea să ne spună în cuvinte ceea ce simt și gândesc și emoțiile care îi copleșesc, atunci probabil că multe discuții ar decurge întocmai ca în aceste povestioare și noi, părinții, am înțelege mai multe din lumea interioară și din motivațiile copiilor.
Cartea Dialoguri sincere conține șase dialoguri imaginare pe șase teme ”fierbinți” din relația părinte-copil. Așa cum explică și autoarea pe blogul ei, aceasta este versiunea ei de adevăr. Ea poate fi diferită în funcție de dinamica familiei, însă unele lucruri cred că sunt universal valabile și eu așa am văzut aceste dialoguri. Poate că nu s-ar reproduce întocmai între mine și Vlad, de exemplu, dar cu siguranță ar fi cam la fel, în linii mari.
”Azi nu m-am jucat destul”, așa cum spune și titlul, e despre reacția copiilor atunci când noi le întrerupem joaca ca să meargă la culcare, de exemplu. Rai, băiețelul din carte, îi explică mamei ce simte el atunci când este întrerupt brusc, iar mama îi spune de ce e nevoie să existe reguli, precum ora de culcare.
”Maniere-bariere” e despre lipsa manierelor și despre joaca la masa/cu mâncarea.
”Mai bine te-aștept” s-ar putea să vă impresioneze mai mult decât v-ați fi așteptat. Pentru că e vorba de solicitările insistente ale copilului de a se juca cu noi, mai ales atunci când noi suntem ocupate. E un dialog foarte realist și un fel de oglindă în care ne putem vedea pe noi sau relația cu copilul nostru.
”Și eu ce fac?” e vorba despre temerile copilului atunci când mama pleacă puțin de acasă (iese în oraș, de exemplu). Deși copilul se plânge că nu vrea să stea cu bunica, mama îi explică faptul că îl iubește foarte mult, dar are nevoie de timp și pentru ea.
”Poieri” e despre felul în care copilul pricepe noțiunea și cursul timpului.
”Cocostârcul Zbucium” e despre crizele de furie pe care noi, uneori, nu le înțelegem și ne-am dori să dispară și copilul să se potolească instant. În dialog, Rai, băiețelul, îi explică mamei cum tumultul de emoții negative nu poate fi înăbușit și simte nevoia să iasă la suprafață sub forma unor țipete sau alte gesturi fizice.
Între cele șase povestioare, sunt câteva activități creative legate de subiectul poveștilor, pe care le poți realiza împreună cu copilul. Video-urile cu explicațiile pas cu pas pot fi accesate scanând codul QR de pe paginile respective.
Pe Laura Iviniș o găsiți cu multe articole interesante de parenting pe blogul Dialoguri sincere, iar cartea poate fi comandată de aici.