Cartea de miercuri – Poveştile domnişoarei Firicel

Scrise de Andreea Demirgian special pentru fiica ei, Irina, Poveştile domnişoarei Firicel sunt perle mici de înţelepciune de mamă ascunse cu delicateţe şi talent în paginile unei cărţi perfecte pentru citit seara la culcare. Şapte poveşti şi tot atâtea lecţii de viaţă ne aşteaptă ascunse în paginile cărţii care, mai întâi, ne dezvăluie ilustraţiile cu tentă vintage ale Oanei Bucur şi abia apoi poveştile, care sunt inserate sub forma unei broşuri în mijlocul cărţii. Astfel, cartea îndeamnă la un exerciţiu de imaginaţie: vă dă un imbold să spuneţi povestea pe de rost fără s-o citiţi cursiv, să o povestiţi interactiv împreună cu copilul. Iat-o pe domnişoara Firicel la fereastra casei alături de cel mai bun prieten al ei, motanul Narcis. „Domnule Narcis”, întreabă ea, „de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină?” Povestea Două anotimpuri ne aduce un pic mai încolo şi răspunsul. Ilustraţia îşi depăşeşte astfel funcţia de exemplificare şi devine motiv de căutare (a poveştii potrivite), de întrebare, de stimulare a imaginaţiei.

Poveştile au un lirism înduioşător, dat de frazele muzicale cu rime jucăuşe inserate în ele şi de descrierile poetice de natură idilică. Sunt educaţionale, şi nu moraliste. Povestea ariciului care s-a pierdut pentru că nu şi-a ascultat mama, povestea prinţesei care şi-a căpătat porecla „Împuţicel” pentru că nu se spăla, prima zi de grădiniţă a lui Firicel cu explicaţile detaliate despre ce e aceea o educatoare şi o „grădinuţă” au în ele puţin din sufletul de mamă al Andreei. Poveştile nu ceartă, nu supără, nu fac morală.

Ele sunt discrete ca aroma laptelui cu trei picături de cafea pe care Firicel îl savurează împreună cu bunica ei, inocente ca întrebările copilei către mama ei, frumoase ca pasărea măiastră care poposeşte pe marginea fântâniţei şi sunt cele mai bune atunci când sunt savurate pe îndelete, ca ciocolata din ultima poveste din carte. Cum trebuie savurată ciocolata şi, la rândul ei, povestea? „Uite. Ia  o tabletă de ciocolată. Pune-o pe limbă şi ţine-o puţin aşa. Las-o să se topească. Şi abia când o simţi moale şi catifelată, e momentul să închizii ochii şi s-o înghiţi. Hai, încearcă.”

Încearcă şi tu, cititorule!

5 Comment

  1. abramburika says: Reply

    O avem deja, am citit-o si ne-a placut. Mie, ca Silvia da pe repede inainte … nu are rabdare sa ii citesc tot … hahahhaa.

  2. Alexa says: Reply

    Eu nu am citit carticica in cauza, dar o citesc pe Ada de ceva timp, pe blog
    http://www.injoaca.ro/

  3. […] Andreea Demirgian aţi mai auzit, ea este autoarea cărţii Poveştile domnişoarei Firicel pe care v-am recomandat-o anul trecut ca şi dar de Crăciun, ceea ce nu poate să însemne decât […]

  4. […] este a doua carte din colecţia Poveşti de noapte bună, scrise de Andreea Demirgian (prima fiind Poveştile domnişoarei Firicel, a cărei recenzie am actualizat-o acum). Şi acest volum, ca şi primul, urmează acelaşi tipar: […]

  5. […] este a doua carte din colecţia Poveşti de noapte bună, scrise de Andreea Demirgian (prima fiind Poveştile domnişoarei Firicel, a cărei recenzie am actualizat-o acum). Şi acest volum, ca şi primul, urmează acelaşi tipar: […]

Leave a Reply