Cum a fost la Women on Web

Am atât de multe de spus încât aş umple o sută de pagini, însă mă voi abţine şi voi încerca să redau doar câteva aspecte, pe care le voi cataloga după cum urmează:

Vorbitorii
Sandra Pralong – deşi Cristi Manafu a spus că are o eleganţă în discurs rar întâlnită, mie discursul ei mi s-a părut dezlânat şi n-am înţeles ce a vrut să spună cu pilula anti-avort (care o fi aia?) şi cum femeile dintr-o ţară în care n-au acces la pilula asta, pot avea acces cu ajutorul internetului. Singurul lucru coerent pe care l-a spus a fost când a răspuns la întrebarea lui Manafu “de ce să se întoarcă şi să rămână cineva în România” (se pare că Sandra Pralong este coordonatoarea cărţii De ce m-am întors în România) şi a răspuns că “pentru că aici totul e de făcut”. Un răspuns inteligent, din punctul meu de vedere.

Cristina Bazavan – nici nu ştiam cine e înainte de conferinţă, poate pentru că nu citesc reviste glossy. A vorbit despre noi începuturi. Un discurs excelent, bine compus, bine interpretat despre cum s-o iei mereu de la capăt, despre cum să te împiedici şi să te ridici şi să intri iar în dans.

Sanda Nicola – prezentatoarea de la B1 Tv şi-a prezentat emisiunea Cu cheia de gât şi cam atât. O prezenţă plăcută. A făcut o remarcă extraordinară de care o să vă vorbesc la alt capitol.

Costin Cocioabă şi Vlad Stan – n-am înţeles ce căutau acolo, având în vedere că evenimentul se numea Women on Web. Vlad Stan mi-a fost cel mai antipatic din toţi. În afară de faptul că a pornit de la premiza că toată lumea câştigă 1500 de euro doar bătând din palme, că putem toţi tam-nesam să ne dăm demisia din mult hulitele multinaţionale (chiar, de ce le urăşte lumea atât?) şi să ne apucăm de businessul nostru (oare dacă toţi ne-am da demisia şi ne-am apuca de business ţara noastră ar prospera sau s-ar duce dracului?) a povestit o istorioară pe care el a vrut-o cu tâlc, însă care mie mi s-a părut dovada supremă de parenting slab, de părinte care vrea să transmită copilului nu valoarea banului, ci cultul banului. A povestit că l-a rugat pe fiul lui să meargă să asiste la o lecţie de tango şi în schimbul celor două ore pierdute, îi va da 200 de lei. După ce s-a terminat lecţia şi copilul s-a achitat de îndatorire, i-a spus aşa: eu am pierdut 200 de lei pe care îi fac foarte uşor la loc, tu ai pierdut două ore din timpul tău pe care nu le mai poţi recupera. Şi în schimbul acestei lecţii pe care ţi-am dat-o, eu te taxez cu 200 de lei. Deci să vedem dacă am priceput: copilul a făcut ce i s-a spus şi în loc să primească recompensa, a primit o lecţie. Foarte dură şi amară, de altfel. A învăţat că nu poate avea încredere în tatăl lui. Punct. În rest, n-am înţeles ce-a vrut să spună cu timpul pierdut. Copilul a avut de la început alegerea să meargă sau nu la tango. Putea să spună: nu, mersi, n-am nevoie de bani, vreau să merg să mă joc. Însă a ales să meargă şi în loc să-şi primească banii pe care i-a vrut (scopul e clar, banii au fost miza de la început) a luat o mare ţeapă. Chiar vă rog să îmi explicaţi dacă voi aţi priceput altceva. Poate sunt eu prea grea de cap.

Adina Vasilescu (Sanoma Hearst) a spus cea mai mare tâmpenie pe care mi-a fost dat s-o aud de la un om într-o asemenea poziţie: că ar trebui să existe site-uri de joburi pentru femei. Se pare că ea n-a auzit de discriminare şi că NU există joburi numai pentru femei şi că amenzile sunt uriaşe pentru companiile care discriminează în aşa hal.

Cori Grămescu a vorbit despre experienţa ei cu sala de sport.  N-am priceput dacă şi-a rupt gâtul pe bune sau metaforic. Cred că multă lume s-a întrebat asta.

Andreea Inankur (www.alomoda.ro) a spus o chestie care mi-a plăcut: dacă porniţi de la ideea de a face bani dintr-un blog, nu o să reuşiţi. Blogul trebuie să fie spaţiul vostru de refugiu. Dacă vin şi banii, bine, dacă nu, nu. Mi-a plăcut. O contrazice pe Cristina Bazavan care a declarat pentru hotcity:  De fiecare data cind aud pe cineva care are blog ca spune “eu nu vreau audienta, nici sa cistig bani din blog” imi vine sa –i raspund: “Minti! E doar o scuza ca sa nu muncesti sustinut, disciplinat. Ştii ceva, doamnă Bazavan? Eu muncesc susţinut şi disciplinat pentru blogul meu, şi investesc efort, timp şi bani şi n-am câştigat niciun leu fizic de când am blogul. Şi nu mă deranjează. Pentru că blogul e refugiul meu, aşa cum a spus Andreea, şi prefer să rămână aşa. Andreea Inankur a fost prima vorbitoare care chiar avea ce căuta acolo.

Andreea Retea (andressa) mi s-a părut exemplul de “cum am avut odată succes online şi acum numai am”. Mi s-a părut ok ca vorbitoare, deşi powerpointul ei mi s-a părut slăbuţ.

Ruxandra Meclea (www.breslo.ro) a venit cu cifre şi poveşti şi a fost a doua şi ultima vorbitoare care chiar avea ce căuta acolo. Mi s-a părut urât că a tot repetat sintagma “comunitatea artizanilor handmade din România” (de ce ar alătura cineva artizanat şi handmade într-o singură propoziţie, n-am idee). Şi mi s-a părut şi mai urât că cineva a atacat-o verbal foarte agresiv la final. Astfel evenimentul s-a terminat într-o notă mai puţin veselă. Dar despre participanţi, un pic mai jos.

Sfat pentru vorbitori: dacă spuneţi că nu v-aţi pregătit, nu vă apropiaţi publicul, ci din contră. E lipsă de respect pentru public şi pentru organizatori să nu te pregăteşti sau să afirmi cu falsă modestie că ai aruncat trei vorbe geniale pe o hârtie şi că, de fapt, nu te-ai pregătit.

Participanţii
N-am văzut atâtea fiţe pe metru pătrat de când sunt.  N-aveai cu cine socializa,  pentru că mulţi erau  prea pătrunşi de importanţa propriei lor persoane. Plus că nu ştiai cine e cine: toţi aveau ecusoane dar nu ştiai cine sunt pe web, pentru că pe ecuson nu era trecut şi numele site-ului/blogului de unde erau (ar fi fost bună o listă cu numele şi site-urile, ori dinainte pe mail, ori măcar în mapa de prezentare, să ştii cine e pe acolo, să ştii dacă vrei să vorbeşti cu cineva anume, să cauţi pe cineva anume). Cei veniţi în grup socializau între ei, ceilalţi stăteau şi butonau la laptopuri sau telefoane. Mi s-a părut penibil că lumea a stat pe twitter/blog/facebook pe toata durata conferinţei. Mi s-a părut penibil că şi după ce Sanda Nicola a spus că o îngrozeşte sunetul tastelor din sală şi că orice spune ajunge instant pe twitter, lumea tot nu s-a potolit. Cred că unii au înţeles greşit evenimentul women on web. S-or fi gândit că dacă vin la conferinţă, e musai să stea pe web non-stop, în loc să asculte ceea ce au de spus oamenii ăia din faţă. Nu crăpa twitterul dacă nu scriaţi voi despre puştiul din sală care alerga pe acolo sau despre sânul nu ştiu cui care a ieşit la iveală pe parcursul conferinţei sau despre cine a mai lăcrimat şi cine nu.

Ca să nu mai vorbesc de faptul că în clipa în care spuneam că am un blog pentru mămici, lumea ridica din sprânceană şi mă privea cu superioritate. No comment. Doar suntem o ţară de mămicuţe şi bebeluşi, nu? 🙁 Şi, aşa cum mi-a spus Miha azi – a fost women on web, nu mothers on web. Poate ar trebui să facem un eveniment separat, hmm….

A, şi am mai auzit o chestie tare amuzantă: vreau să îmi fac şi eu un blog. Despre ce? Nu ştiu, dar vreau să fie tare. Ooook!

Sponsorii
Organizatorul a fost Evensys (nota zece cu felicitări la logistică) şi sponsorul a fost Danone cu brandul Activia, cărora le dau nota cinci. Au avut un banner afişat şi un frigider cu Activia din care s-a servit puţină lume. Era mult mai bine dacă: fie puneau pe masă câte un iaurt la pauză şi fiecare ori îl mânca ori îl punea în poşetă şi-l lua acasă (mă îndoiesc că sunt oameni care au făcut asta din frigider, pentru că le-ar fi fost jenă), ori făcea nişte punguţe cu produse şi le dădeau la ieşire. Nu mi s-a părut o experienţă de marketing reuşită să te chinui să aduci produsele, lumea să le consume în măsură foarte mică (la ora 2 după amiaza nu prea se omora lumea cu iaurtul) şi apoi să cari înapoi ce a rămas. Un buget extra pentru punguţe nu i-ar fi cocoşat şi lumea le-ar fi luat acasă, chiar dacă nu le mâncau, le dădeau mamelor/bunicelor şi tot le mânca cineva. Aşa mi s-a părut risipă, pentru că au fost oameni care le-au desfăcut  dar nu le-au mâncat, de exemplu. A, şi ce a fost cu clipul în franceză de la început? Că eu n-am priceput nimic…

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, şi-aşa mi-am ridicat în cap o mulţime de lume cu ce am spus deja. Mi-ar face plăcere să particip şi pe viitor, dar mă îndoiesc că voi mai fi invitată. Mi-ar face plăcere să văd femei care chiar au avut succes în online (că doar despre asta e vorba, nu?), care au ceva de spus despre asta şi, de ce nu, mi-ar plăcea să văd cândva şi mămici de succes acolo, nu numai femei care muncesc de luni până duminică şi în rest dorm (exprimarea Andreei Retea, nu a mea). În sondajul lansat de Cristi Manafu voi propune câteva femei din online pe care eu le admir, nu dau nume aici, dar sper să le văd pe lista de vorbitori la următoarea conferinţă. Voi pe cine aţi propune?

Articolul de mai sus reprezintă părerea mea subiectivă şi vă rog s-o respectaţi ca atare.

27 Comment

  1. Raluca says: Reply

    Multumim mult de review-ul facut cu curaj! Nu cunosc pe nimeni amintit in postare (o, ba da, pe Sanda Nicola si pe Activia :D) dar mi s-a parut foarte fain review-ul tau, m-am simtit acolo.

  2. doamna Bazavan crede ca toata lumea simte nevoia sa-si “vanda” gandurile, sentimentele, impresiile, trairile.

    sunt autori de blog care “muncesc sustinut, disciplinat”, in sensul ca-si intretin foarte bine blogurile, posteaza des, investesc timp in blog si scriu cu pasiune, ar putea inclusiv sa dea lectii celor care incearca sa obtina profituri banesti din blog, si, cu toate acestea, NU cauta sa faca bani din blog.

    doamna Bazavan nu vede mai sus de portofel, probabil. si categoric nu stie ce inseamna un blog de suflet si ce satisfactii mari aduce acesta.

    numele Andressa mi se pare cunoscut. daca nu ma insel, i-am citit candva cateva posturi, dar nu-mi mai aduc aminte nici ce scria, nici de stilul ei.

    asta e fraza mea preferata din postul tau:
    “N-aveai cu cine socializa, pentru că mulţi erau prea pătrunşi de importanţa propriei lor persoane.”
    :)))

    este lipsa de bun simt sa mergi la o conferinta si sa nu-i asculti pe vorbitori, insa daca acestia nu prea spun nimic interesant… te plictisesti, nu? intotdeauna cand am fost la o sedinta plictisitoare, m-am apucat sa fac ceva [sa citesc, sa scriu etc], ca sa nu-mi para rau de timpul pierdut, scuzata-mi fie impolitetea. si egoismul specific :P, dar tin mult la timpul meu.

    oamenii te priveau cu superioritate cand auzeau despre ce scrii? cu superioritatea prostiei lor, poate. nu pune la suflet [stiu ca ti-e greu], mamele cu bloguri sunt mai inspirate decat femeile care nu au copii [dar au blog], adeseori.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Luckyrock, sunt de acord cu tine, daca te plictisesti, te apuci sa faci altceva. Dar sa zicem ca daca de la sedinta nu te poti fofila, de la conferinta puteai pleca fara probleme, puteai iesi afara la tigara etc. Culmea e ca, desi nu am “rezonat” cu ce au spus ei, au stiut totusi sa mentina interesul publicului. Eu, care sunt omul care se plictiseste cel mai usor la un eveniment de stat pe scaun, chiar am ascultat (nu auzit) tot ce au spus oamenii aia acolo.

    2. poate ai si tu dreptate. probabil ca cei mai multi au venit sa fie vazuti, nu sa asculte ce se vorbeste.

  3. Andreea says: Reply

    Povestea cu tatal, copilul si cei 200 lei … nici eu nu am inteles-o!

    Felicitari pentru prezentare … parca eram acolo …

  4. nedeia says: Reply

    pe mine m-a amuzat faptul ca in mintea unora, daca esti mama nu mai esti si femeie :-)) cat despre importanta propriei persoane, mi-a placut si mie remarca. parca ii vad pe fiecare cum se imagineaza stand cu un toc deasupra alteia, aratandu-i ei celeilalte cat de tare si mare e :))))

    1. Laura Frunza says: Reply

      Si ce trafic are 😀

  5. bai, de ce nu ai venit la mine? eu nu aveam cum sa te privesc cu superioritate, ca eu eram cu copilul dupa mine :)))) am fost singura cu copil dupa mine, am vazut cateva priviri mai mirate, surprinse, dar atat. imi pare rau ca nu am putut sa stau mai mult, chiar regret asta…

    1. Laura Frunza says: Reply

      Pai nu te-am observat, sincera sa fiu. N-am vazut decat doua mamici: cea cu baietelul pe care a prezentat-o Andreea Inankur si o mama cu o fetita mai mare. Tu prin ce zona ai stat?

      1. eu eram mama cu fetita mai mare :). am stat in partea dreapta, cum intrai in sala…

        1. Laura Frunza says: Reply

          Adica fix in fata mea 🙂 Eram in spatele tau, pe mijloc, cu o rochie foarte inflorata.

  6. Laura, multumesc! Foarte bine-ai punctat, subscriu la tot ce spui, sint curioasa care-a fost punctul care ti-a atras atentia din prezentarea Sandei (care nu mi-e clar cum s-a insurubat in sumarul de prezentari), foarte dezlinat speechul dnei Pralong, Cristina mizeaza pe emotional, ca de obicei, clipul ala de la inceput a fost complet incetosat, n-am retinut nimic in ce-a vrut sa zica eCostin, iar doamna cu sala de gym… hm, am retinut ca odata a fost supraponderala si acum nu mai e.
    Am plecat la pauza, inteleg ca n-am pierdut mare lucru.
    INSA. Eu m-am bucurat de timpul de socializare de la inceput si din pauza. Am cunoscut femei frumoase care-au venit la mine cu mina intinsa (a “ce bine ca ne intilnim in sfirsit”, fireste) sau la care m-am dus eu bucuroasa ca le vad live. Am facut schimb de numere de telefon si promisiuni de iesit la cafea.
    Pentru asta zic ca eventul a fost binevenit.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Ioana, Sanda a zis chestia cu sunetul tastelor din sala si cu twitterul, am scris mai jos in articol. Imi pare rau ca eu n-am apucat sa cunosc acele persoane minunate 🙂 Poate data viitoare ne “vorbim” dinainte.

  7. Olivia says: Reply

    Excelenta prezentare. Data viitoare vin si eu, daca ma invita cineva :), desi sincera sa fiu chestiile astea exclusiv pentru femei imi dau senzatia ca ne discriminam singure (n-am auzit de Men on Web sau Leadership masculin samd). Un alt lucru pe care l-am remarcat e ca la evenimentele de online sunt mereu aceeasi vorbitori, ceea ce le face incomplete si la un moment dat neatractive.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Olivia, eu sper sa fii invitata 🙂 Te-am propus sa fii vorbitor. Tu chiar ai ce spune despre cum e sa fii o femeie de succes in mediul online. Si inca ceva. Se desfasoara acum un eveniment pentru bloggeri undeva la munte. Pana acum, toti invitatii sunt barbati. E doar o coincidenta, desigur, dar un eveniment pentru femei nu e chiar nepotrivit. Ar fi fost frumos daca s-ar fi discutat despre lucruri de interes pentru femei, de exemplu (desi au fost unele, sala de sport, moda etc – dar la un nivel superficial)

  8. Olivia says: Reply

    *aceiasi vorbitori, cred ca trebuie sa dorm mai mult.. sau sa mai si dorm 🙂

  9. Acum ca am citit articolul imi pare rau ca n-am avut ocazia sa fiu si eu acolo. La urma urmei m-as fi incadrat in peisaj si la woman si la la “on web”. Probabil ca m-as fi plictisit la majoritatea prezentarilor si as fi facut un live sms-ing cu tastele mele silentionase sa comentez diverse 😀

    Hmm… cu ce sa incep. Cu ce cunosc: Andressa a fost o bloggerita de succes pana cand n-a mai fost 🙂 A inceput sa aiba postari din ce in ce mai slabe si mai lipsite de continut si amuzament (da, pe vremuri scria chiar bine). Imi pare bine ca e fericita (si eu sunt) dar parca nici fetele din Sex and the City nu mai sunt ce-au fost de cand au relatii serioase si linistite. Asa e si Andressa de cand e cu Testosul ei … a uitat sa scrie.

    Acum nu cunosc, n-am fost acolo dar imi dau cu parerea:
    Vlad Stan – ii urez sa isi intoarca toata viata banii cu lopata dar sa ne mai scuteasca pe noi cu lectiile lui de mare vizionar ca in viata asta de afacerist azi ai bani si maine n-ai. Fiul lui a vazut asta pe propria piele. Ieri credea ca maine are 2 milioane, azi nu-i mai avea. Macar in jobul meu de mic corporatist stiu pe ce ma bazez si in ce avansez. Sa-si treaca el in CV la experienta “afacerist” cand i-or crapa business-urile, sa vedem care multinationala se lasa induiosata.

    Adina Vasilescu, am doar o intrebare: how do you sleep at night? Vii la o conferinta unde sunt 99% femei si vii cu idei despre cum sa mai marginalizam femeile. Bravo, esti geniala. Ma mir ca ai scapat cu viata de acolo.

    De participante ce sa zic. Romanul e poet. El nu se poate opri din scris si din creat, poti sa-l condamni? Ce mai e romanul in astfel de situatii? Fitos, tupeist, nepoliticos, artagos, laudaros si plin de el. Romanul e multe lucruri si nu rateaza niciun eveniment public in care sa se desfasoare in toata splendoarea lui.

    De Mothers on Web ce sa spun, si eu sunt reticenta cu blogurile mamicesti pentru ca majoritatea nu fac decat sa prezinte evolutia celor mici si sunt total ipsite de consistenta. Eu la tine iti propun sa te rebranduiesti pentru ca blogul tau este o sursa nesfarsita de informatie. Este si un blog de mamica insa este in primul rand un exemplu de succes si echilibru. Sa fii mama, sa mergi la serviciu 9 ore pe zi, sa scrii pe blog, sa traduci carti, sa mergi la conferinte si la cursuri, sa gatesti mancare variata si dulciuri care mai de care, sa citesti literatura, sa te mai uiti si la cate un film, sa participi la concursuri, sa ai grija de cei din jur si sa te gandesti mereu ce sa le mai dai sa ii ajuti si sa le fie bine. Da, asta da WOW (women on web). Beat that bloggeritelor care ati fost acolo doar ca sa marcati ceva in calendar.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Multumesc pentru observatiile pe care le-ai facut, ca intotdeauna ai un spirit foarte fin de a remarca anumite lucruri. Si multumesc pentru sugestia de a ma rebrandui, cred ca o voi face in curand. Si nu pentru ca mi-ar fi rusine sa fiu blog de mama, ci pentru ca nu ma incadrez in categoria celor care documenteaza evolutia copiilor lor in fiecare zi si e cam greu sa compari mere cu pere.

    2. Olivia says: Reply

      Cautam butonul de like, din reflex 🙂 Da, dreptate 100% cu rebranduitul.

  10. Eram destul de curioasa cu privire la acest eveniment, din relatarea ta inteleg ca nu am pierdut mare lucru neparticipand. In primul rand, nu inteleg de ce trebuiau invitati si barbati acolo, daca tema era Women on Web.
    Parerea mea despre cei care castiga bani din bloguri in Romania este ca sunt cei deja cunoscuti (vedete, jurnalisti, etc – cei care au acces si la altfel de aparitii media), iar pe langa ei sunt foarte putini bloggeri si atat. De ex, oricat de amuzant ar fi un blog sau autorul lui, nu stiu daca poate concura cu Badea care are si o emisiune zilnica la TV si acces la publicitate la nivel mare.
    Pana la urma, definitia blogului a pornit de la cea de jurnal personal si, desi este bine sa aduci stiri si noutati pe blog, nu inteleg ce este rau in a fi “doar un jurnal”? Si intr-adevar, din jurnale nu prea se castiga bani, dar de ce trebuie sa castigam bani din absolut orice?

  11. Chiar asteptam feed-back-ul tau posteveniment. Mi-ar fi placut sa vin si eu insa am aflat mult prea din scurt despre el. Astazi am primit o invitatie pentru un workshop gratuit (“Parinte, meserie sau vocatie?”) care are loc joi, in intervalul orar 12.00-14.00 si 19.00-21.00, la hotelul Golden Tulip Times. Tema aleasa este interesanta asa ca poate ne vedem acolo :).

  12. Buna Laura!
    Vreau sa-ti spun ca Sanda e din Deva, o cunosc destul de bine, e o persoana frumoasa din toate punctele de vedere : )
    Imi place foarte mult sinceritatea ta, eu te propun categoric pe tine in lista de vorbitori! Te pup!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Adriana, sunt sigura ca e, a fost o prezenta placuta, mi-a fost simpatica, dar nu prea avea ce cauta acolo in contextul conferintei, doar a facut reclama la emisiunea ei.

  13. Amala says: Reply

    Uauuuu, nu te-am mai vazut demult sa scrii asa!
    Mie una imi place la nebunie blogul tau, dar merita sa faci si din ce a spus Miha. Eu mereu recomand mamicilor in devenire sau mamicilor cu copilasi de varsta Elizei si am primit diverse remarci. Unele se pliaza pe ce spune Miha 🙂
    Nu pot decat sa-ti urez succes si sa fii o CREATOARE de evenimente/consursuri/postari fericite pe blogul tau!

  14. Draga Laura, ai perfecta dreptate- am urmarit online editia trecuta a acestui eveniment si mi s-a parut o amestecatura nefericita si confuza. Cred ca oamenii ar trebuie sa se documenteze serios online, sa faca un research ca lumea despre blogguri si tematici. Nici nu cred ca merge sa punem totul la gramada. Felicitari ca pentru sinceritate- poate mai invata si organizatorii cate ceva si schimba macazul la editiile urmatoare. te pup.

  15. Iti multumesc mult pentru apreciere. Ma bucur ca am putut exprima cat de important este sa pornesti un proiect din suflet si sa il consideri parte din tine si … atat 🙂 restul vin de la sine

    cu drag,
    Andreea

  16. […] ocazia să o cunosc în acest cadru şi pe Cristina Bazavan, despre care v-am povestit anul trecut, după Women On Web (apropo, mă duc şi anul acesta, cine mai vine?). Mă bucur că am avut ocazia să stau de vorbă […]

Leave a Reply