Fata de hârtie de Guillaume Musso

Guest post de Mihaela Alexandrescu

Am ales să citesc Fata de hârtie după ce am studiat un teanc de cărți noi de la Editura All. E mult spus studiat pentru că n-am făcut decât să citesc în grabă titlurile și descrierea de pe spate. Cel mai mult m-a atras subiectul acestei cărți pentru că e ușor diferit de ce-am citit până acum. Deși eu sunt o fană a cărților realiste și fără prea multe artificii fantastice iar descrierea îți dă clar de înțeles că numai lucruri din realitate nu se întâmplă acolo, am decis totuși să îi acord o șansă.

Deși nu e chiar genul de carte pe care o citești cu sufletul la gură și nu o mai poți lăsa din mână, subiectul și desfășurarea evenimentelor te fac totuși curios să mai întorci o pagină înainte să-i pui semnul și să te culci sau înainte să te ridici și să cobori în stația potrivită din mijlocul de transport în care te afli. Despre ce-i vorba pe scurt: un scriitor faimos și foarte bine vândut cade pradă alcoolului și drogurilor după ce se desparte femeia care credea că-i este sortită. În mod clar și cariera îi este afectată de viața personală, scriitorul capătă teama paginii albe și nu mai poate scrie un rând deși încheiase deja contracte cu editura pentru volumele următoare dintr-un best seller. Doi prieteni din copilărie încearcă să-l aducă pe calea cea bună (deși unul dintre ei îl adusese la faliment prin afaceri riscante) în timp ce el întâlnește în viața reală un personaj din cartea lui, personaj care urma să moară dacă el nu continua să scrie pentru a o ține în viață și a o trimite înapoi în lumea ei fantastică. Începe astfel o aventură demnă de filmele de acțiune americane, acțiune care se termină cu…  și de aici vă las în suspans din respect pentru cei care vor fi curioși și vor citi cartea. Dacă tot am adus vorba de filmele americane, nu cred că ar fi rău deloc un film pe tema asta.

E interesantă structura romanul pe capitole care încep cu câte un citat deși metoda asta îmi aduce aminte de compunerile pe care le făceam în liceu și pe care le începeam sau în care mai inseram câte un citat pentru a le face să pară mai interesante. Citatele sunt bine alese, rezumă oarecum întâmplările din capitolul respectiv și mai dau și cititorului de gândit.

Mi-a plăcut în mod special ideea că o carte începe să existe abia în momentul în care este citită de cineva. Personajul principal susține că are multe manuscrise începute în dulap însă dacă nu le-a citit nimeni e ca și cum acestea n-ar exista. Lucrul acesta scoate în evidență ce rol important are cititorul în arta scrierii și cum fără cititor n-ar mai putea exista scriitor și nici carte.

Cred că ar putea fi o carte și pe placul celor care gustă romane de dragoste și al celor care le preferă pe cele de acțiune și cu siguranță este o carte pentru cititorul amator de romane fantastice. Se citește ușor și repede, n-o să vă ia mult timp să ajungeți la deznodământul care, sinceră să fiu, pe mine m-a luat foarte prin surprindere, nu mă așteptam la așa o încheiere. Nu e un lucru neapărat rău însă unii cititori s-ar putea simți ușor ”înșelați” la final. Aș fi curioasă să aud și părerile altor cititori. Lectură plăcută!

4 Comment

  1. ancuta says: Reply

    Buna Laura,
    Am inceput sa-ti citesc astazi blogul, fiindca am primit in mail adresa ta de la Diana (liceul M Eminescu:) – dar despre asta iti scriu mai tarziu). Imi place blogul tau:). Cat despre filmele americane si Fata de Hartie, s-a facut cel putin un film pe tema asta. Cel care imi vine in minte cu usurinta este Stranger than Fiction. Undeva prin 2006 am considerat ca a fost o alegere de film buna. Actorii sunt buni, filmul e bine facut, iar tema filmului, ca si a cartii, cu legatura misterioasa dintre dimensiuni de realitate diferite iti starneste curiozitatea…l-as recomanda. Nu stiu ce impresie insa mi-as face acum daca l-as revedea. Give it a go though! http://www.imdb.com/title/tt0420223/
    Ancuta Pricop

    1. Laura Frunza says: Reply

      Ancuta, l-am vazut, si mie mi-a creat impresia ca e similar, doar ca acolo pornea de la personaj spre autor si aici de la autor spre personaj. Tin minte ca mi-a placut filmul atunci cand l-am vazut. A, si ma bucur ca ne-am “reintalnit”. Se pare ca avem ceva pasiuni comune, am vazut ca si tu esti traducatoare 🙂

  2. ancuta says: Reply

    E adevarat – se scrie din perspectiva personajului. Dar parca imi amintesc ca spre sfarsit, cand vocea naratorului devine reala si i se da o fata etc., se prezinta si o perspectiva a scriitorului, o drama a naratorului…ceva legat de pagina alba…parca….ceva ceva imi amintesc….Eu nu mi-am adus cu mine in Olanda (unde sunt acum) carti si frunzaresc ce-am gasit in casa in care locuiesc- deocamdata best selleruri, usurele, scrise pentru a fi ecranizate sau citite de persoane fara imaginatie…in orice caz, simt lipsa valorii literare in fiecare pagina si din cand in cand imi revine aceeasi intrebare: de ce citesc cartea asta?:D…anyhuuu, cat despre pasiuni comune, da…am tot pendulat intre meseria de profesor si cea de traducator de-a lungul anilor. De vreo jumatate de an, traduc mai putin, traducerile in surplus ale 1 sau 2 prietene traducator de-ale mele. Saptamana asta traduc o lucrare despre logica fuzzy. Not much fun at all!!! Dar e un text mai accesibil decat multe altele, asa ca merge destul de smooth – pana la urma, asta e mai important… Inainte de asta am tradus un text de geologie (studii necesare celor interesati de sonde si forare in domeniul gazului si pretrolului- OMG, cum se spune…:))…

  3. […] fi timp pierdut ci din contră, foarte câştigat. Iar dacă v-a plăcut, aruncaţi un ochi şi pe Fata de hârtie, prima carte de acest autor pe care am […]

Leave a Reply