O zi neobişnuită

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi dimineaţa cu gândul că aceasta va fi doar o zi obişnuită ca oricare alta şi să vi se întâmple ceva hazliu care să vă dea peste cap ziua? Ei bine, mie da. Azi dimineaţă, după ce am dus-o pe Eliza la grădiniţă, m-am întors şi am dat în scara blocului peste o vecină care se uita la un animăluţ mişcător care de la distanţă părea un şoarece. Eu descuiam cutia poştală şi îi spuneam vecinei că da, mai întâi gândaci şi apoi şoareci, dar ce bine că măcar nu e şobolan, când ea zice că nu e un şoarece obişnuit, ci un hamster. Mă uit şi eu mai bine şi da, era un şoricel de rasă, într-adevăr. Am dat fuga afară la un stâlp unde văzusem o cutie de carton şi vecina a luat şoricelul şi mi l-a pus în cutie. Eu nu puteam deloc să-l ating, nu ştiu de ce, dar am o frică instinctivă de rozătoare, oricât de drăguţe ar fi ele – şi ăsta e drăguţ, vă spun.

L-am luat în casă, apoi am pus un anunţ jos că l-am găsit. Am încercat să-i dau apă cu pipeta, gândindu-mă că dacă e pierdut de mult poate îi e sete. N-a vrut să bea. I-am pus nuci, cereale şi o bucăţică de dovlecel în cutie, dar n-a vrut să mănânce. L-am lăsat acolo în cutia de carton, neştiind ce să fac cu el.

Când m-am dus s-o iau pe Eliza de la grădiniţă, am văzut că cineva rupsese afişul. Am adus-o pe Eliza (şi pe drum am luat de la gunoi o casă din polistiren, o casă de bani pentru nuntă [foarte mare, apropo, ce aşteptări or fi avut mirii ăia 🙂 ] – acum e în proces de transformare într-o casă de păpuşi) şi am făcut alt afiş pe care l-am lipit pe uşa liftului. Nu pot să mă gândesc că cineva suferă după el 🙁 eu sufăr şi când găsesc o jucărie pe stradă cu gândul la copilaşul care suferă că a pierdut-o.

Eliza a părut încântată de el, dar nu insistă să-l păstrăm, a zis de la început că trebuie returnat proprietarului. Se tot duce la desene şi vine iar să se uite la el. Mi-a cerut hamster de câteva ori dar asta pentru că a văzut la fetiţa Cristinei şi i s-au părut drăguţi dar n-a insistat niciodată foarte mult. Mai zicea aşa cu jind că şi-ar dori şi ea un hamster, dar foarte, foarte rar insistă până în pânzele albe pentru ceva, mai ales dacă îi explic că nu se poate.

Între timp am mutat hamsterul într-o cutie mare de plastic în care i-am pus nişte ghemotoace de ziare cum m-a sfătuit cineva pe facebook. Sinceră să fiu nu ştiu ce să fac cu el, mi-e teamă să nu moară de sete, de foame, de tristeţe… Mi-e teamă să nu se caţere pe pereţii netezi ai cutiei şi să-l pierd prin casă – de fapt de asta sunt îngrozită!!!!!! Ce mă fac dacă se ascunde pe undeva, pe sub canapea sau pe sub dulapuri? Dacă a fost în stare să coboare cine ştie câte etaje până la parter, atunci e în stare să se ascundă să nu-l mai găsesc…

Sper să vină repede cineva după el, dacă nu, va trebui să îi găsim un nou cămin pentru că eu nu sunt în stare să am grijă de el. Vă ţin la curent!

8 Comment

  1. Ina says: Reply

    Eu! Il Iau eu! Pentru Emilia!
    Proprietara excelenta de nesfarsite carduri de hamsteri care si-au trait batranetile fericite la ea.

  2. hamsterii nu beau apa, si-o iau din legume… si manaca si paine daca le e foame…
    poti sa-i pui un capac peforat pe cutie… eu am crescut unul intr-un borcan de-ala mare, de muraturi, pe peretii de sticla nu se putea catara…

  3. luckyrock says: Reply

    bleah. eu nu l-as fi luat, oricat ar fi fost el de dragut.
    ai sange rece in tine, doamna!
    scarba mea fata de rozatoare e prea mare ca sa pot pune mana pe unul.:)))

    1. Laura Frunza says: Reply

      Pai eu n-am pus mana pe el, vecina l-a luat 😀 Si intre timp i-am gasit si un camin iubitor 🙂

      1. luckyrock says: Reply

        stiam eu.:)))

        ei, bine ca a fost o poveste cu sfarsit fericit.
        pe cand o carte?:D
        “soricelul din scara blocului” :))

        1. Laura Frunza says: Reply

          Nu-i o idee rea, o sa scriu o poveste pentru Eliza, si-asa a fost cam trista ca am dat hamsterul.

  4. Ce dulce este!

  5. E foarte simpatic. Daca fetita vrea un animalut si va e frica de rozatoare, incercati un papagal. 🙂 sau un canar.E o incantare sa-i privesti si sa-i asculti cum canta.

Leave a Reply