Eşti unică, alege personalizat – Make-up by Sînziana Iaru

Ca parte din campania Anei Nicolescu (Mămica Urbană), Eşti unică. Alege personalizat, am acceptat şi eu invitaţia ei de a fi vizitată de un make-up artist care să-mi arate cum să ma machiez corect în raport cu: timpul pe care îl am la dispoziţie, ocaziile unde am nevoie să mă machiez, produsele pe care le am deja şi, evident, pielea/conformaţia feţei etc. Să vă spun din start ceva: eu nu ma machiez decât ocazional, dacă am la birou vizite de rang înalt, la evenimente, şedinţe foto, pe la serbările Elizei şi la nunţi/botezuri, dacă e cazul, dar nu prea e cazul pentru că nu mă duc. Asta înseamnă foarte rar. Prin urmare nu văd necesar să investesc într-o trusă de farduri completă şi deţin, mai mult primite de pe la prietene, doar câteva smacuri cu care mă dau pe ici, pe colo prin părţile esenţiale, după capul meu, atunci când e nevoie, sperând că lumina artificială va estompa eventualele greşeli (culmea e că instinctul nu m-a înşelat pentru că Sînziana a confirmat că fac bine unele lucruri). Nu ştiu dacă Sînziana a leşinat pe dinăuntru când a văzut ce (nu) conţine trusa mea de machiaj, dar măcar n-a arătat-o. A venit la 12 la mine şi a plecat la 4 timp în care am vorbit în proporţie de 90% despre copii, deoarece am descoperit că avem fetele la aceeaşi şcoală, apropiate ca vârstă şi cu probleme similare. Prin urmare, despre ce pot vorbi două mame care se întâlnesc? Despre copii!

Printre discuţiile despre copii, totuşi, am vorbit şi despre machiaj. Eu i-am spus de la început foarte clar că nu mă machiez zi de zi pentru că seara sunt prea obosită să mă demachiez şi nu pentru că n-am timp dimineaţa, că mă simt super bine în pielea mea aşa cum sunt, nu simt nevoia nici să mă dau cu negru pe la ochi la opt dimineaţa, nici să ma îmbrac cine ştie cum (motiv pentru care am refuzat-o în primă fază pe Ana când voia să mi-o trimită pe Gabi să-mi facă shopping la mine în şifonier – însă mă mai gândesc puţin 😀 ), nici să mă caţăr pe tocuri. Asta nu înseamnă că nu mă machiez, nu mă îmbrac elegant, nu ştiu să asortez o haină şi nu-mi pun tocuri atunci când trebuie. Nu. Înseamnă doar că am ajuns la o vârstă la care îmi iubesc corpul aşa cum este, nu vreau să demonstrez nimic nimănui şi nici să atrag complimente. Şi aici discuţia a luat o turnură foarte frumoasă. Sînziana mi-a spus că dacă o femeie nu se simte bine machiată, atunci nici să n-o facă pentru că nu va face parte din ea. Lumea nu trebuie să-ţi spună: ce machiaj fain ai sau ce bine îţi stă machiată, pentru că laudă doar machiajul şi nu pe tine. Frumuseţea vine din interior nu e doar o expresie publicitară iar “fake it till you make it” e probabil o replică inventată de revistele glossy al căror unic scop e să te facă să simţi că trebuie să cumperi multe lucruri pentru a “arăta bine”.

Mi-a dat câteva sfaturi pertinente şi mi-a schimbat perspectiva asupra machiajului (de cumpărat: anticearcăn, creion negru, rimel nou, creion de buze!). Eu care începusem cu: vezi că nu mă schimbi tu pe mine, am sfârşit prin a spune: wow, cred că aş putea face asta, cu puţin efort. Nu le ştiu pe restul fetelor care compun echipa de profesionişti a Anei, dar dacă toate sunt aşa, pot spune cu mâna pe inimă, că fetele astea sunt în stare să vândă gheaţă în Antarctica şi castraveţi la grădinar. Sînziana e un om care m-a cucerit, are un farmec aparte, cunoştinţe solide pe domeniul ei (şi e printre puţinii oameni care fac machiajul să pară o meserie grea şi nu un hobby care poate fi practicat de oricine) şi un stil deosebit de a vorbi cu oamenii. Nu vă povestesc ce sfaturi mi-a dat pentru că nu are sens, ele mi se aplică doar mie. Dacă vreţi şi voi unele, contactaţi-o pe Ana şi invitaţi-o pe Sînziana la voi. Cine spune ca mine că mamele n-au nevoie de consilieri, că se descurcă singure cu tutoriale de pe net sau reviste glossy, ca mine să păţească 🙂

După ce Sînziana a plecat, pe măsuţa de cafea a rămas o cutie de pudră. Am luat-o, am desfăcut-o cu grijă şi am mirosit-o uşor. O pudră atât de fină, de translucentă, parcă era praf de zâne. Aveam impresia că dacă suflu în ea, o să devin brusc altcineva, ca personajul ăla din desenele de când eram mici, Lidia, care scotea o oglinjoară şi o îndrepta înspre flori şi se deghiza. Dar adevărul e că nu am nevoie să fiu alta, sunt eu, mă iubesc aşa cum sunt, şi pudra respectivă nu e decât un mod de a-mi aduce aminte că nu mă conectez cu feminitatea mea cât de des ar trebui şi că las alte Laure, mai ferme, mai dure, mai “bărbătoase”, să se trezească în locul meu, în fiecare zi.

Mulţumesc, Ana, mulţumesc, Sînziana! Cu Sînziana o să mă mai văd sigur când va creşte Eliza şi, pe la 15 ani (ştiu, nu săriţi, probabil mai devreme, dar lăsaţi-mă să-mi fac iluzii) va începe să şterpelească fardurile mele şi să se dea cu ele în exces în baia de la şcoală şi, în loc să-i interzic şi să fac o dramă din asta, o s-o chem pe Sînziana s-o înveţe că frumuseţea nu constă în mult machiaj pe faţă, ci mai puţin machiaj şi mai multă acceptare de sine 🙂 Dacă aveţi adolescente pe acasă, o şedinţă de consiliere cu Sînziana ar fi cadoul ideal pentru ele, zic eu!

Ana a scris foarte frumos despre campania ei şi conceptul Make-up concepts for moms aici. Blogul mămicii urbane a împlinit trei ani, ocazie cu care a dat o mică petrecere la “dulcicateria” (cofetăria) Sis-n-me cu specific raw-vegan. Cu ocazia asta m-am convins încă o dată că dulciurile mele preferate sunt cele care conţin unt, ouă, făină, lapte etc dar şi că există, în Bucureşti, locuri simpatice pe care nu le descoperi decât dacă ţi le recomandă cineva, iar această cofetărie miniaturală e unul dintre ele. Are doar vreo două mese în interior (dar vara cred că au şi terasă), un spaţiu mic, amenajat stil industrial (se află în complexul Fabrica, pe strada 11 Iunie nr. 50) dar este foarte primitoare. E numai bună de o întâlnire de business mai relaxată sau pentru fetele care preferă liniştea unei cofetării în defavoarea agitaţiei dintr-un pub. Şi, de ce nu, poate vreun tânăr visător (cu ceva economii 😀 ) îşi va mai scoate, ca pe vremuri, prietena la cofetărie şi nu la berărie, în acest loc mic dar cochet. Am testat câteva prăjiturele (stil fursec) şi o îngheţată dar cel mai mult mi-a plăcut limonada cu ghimbir, a fost singura de acest fel care mi s-a părut gustoasă (în general, nu folosesc ghimbir decât la gătit, crud nu-mi place).

3 Comment

  1. Ioana says: Reply

    Ce inseamna “shopping la mine în şifonier”? 🙂

    1. Ioana, uite mai multe detalii la Ana pe blog, explica ea in detaliu ce si cum: http://mamicaurbana.ro/shopping-la-mine-in-sifonier-cu-gabi-urda-consilier-de-imagine/

      1. Ioana says: Reply

        Am citit. Multumesc. Cred ca iti trebuie o doza destul de mare de curaj sa te rupi de trecutul reprezentat de haine. Acum ca am scris-o suna cam ciudat. Foarte ciudat, de fapt ;-))
        Ideea ce a fi consiliat in asta mi se pare, pe de alta parte, foarte faina 🙂
        Ah! Ma duc sa ma uit in dulap. Deocamdata 😉

Leave a Reply