Fii prietenos, nu răutăcios!

Sub titlul acesta se desfăşoară în această perioadă o campanie anti-bullying (hărţuire) iniţiată de postul de televiziune Cartoon Network în colaborare cu organizaţia Telefonul copilului, şi promovată de artistul Alex Velea.

Fii prietenos, nu răutăcios! au strigat toţi copiii în cor.
Fii prietenos, nu răutăcios! au strigat toţi copiii în cor.

Ce este hărţuirea? “Hărţuirea este atunci când o persoană se poartă urât în repetate rânduri cu o altă persoană sau o face dinadins să sufere. Oricine poate fi victima hărţuirii, indiferent de vârstă. Ea poate avea loc la şcoală, acasă sau online şi poate însemna că cineva te împinge, te loveşte, te tachinează, îţi ia lucrurile, îţi dă porecle, te ignoră intenţionat sau se ia de tine pentru că eşti altfel. Hărţuirea nu este acceptabilă. Dacă eşti hărţuit, nu este vina ta.” (Sursa: Clubul Prieteniei)

Evenimentul la care am participat s-a axat, pe de o parte, pe discuţii cu o reprezentantă de la Telefonul Copilului şi cineva de la CN şi, pe de altă parte, o echipă de animatori a discutat cu copiii despre ce înseamnă bully/bullying şi au făcut diverse jocuri. Nu ştiu cât anume s-a discutat şi cât de detaliat pentru că, la final, Eliza nu pricepuse ce-i ăla bully. Când am întrebat-o dacă ştie despre ce a fost vorba acolo, mi-a spus doar că s-a distrat şi că bully e cel care “face din ochi” (adică moderatorul jocurilor). I-am explicat că bully e un copil care hărţuieşte sau agresează alţi copii, ne-am gândit împreună la diferite exemple de “vorbe urâte” (eşti prost, eşti ochelarist, ai haine urâte, eşti gras etc) dar, cu toate astea, Eliza nu a înţeles exact ce înseamnă bullying – adică hărţuire şi agresivitate repetate la adresa altor copii mai vulnerabili. Pe de o parte mă bucur că n-a înţeles pentru că este clar că nu s-a lovit până acum de acest fenomen, atât la grădiniţă, cât şi la şcoală, a avut o clasă de copii… hm, nu ştiu cum să le zic ca să nu supăr pe nimeni. Copii obişnuiţi, ca să zic aşa. Nimeni nu hărţuia pe nimeni. Mai existau ocazionalele conflicte, dar nimic serios. De altfel, la grupa mare, Eliza a avut în clasă doi copii cu nevoi speciale (şi chiar Eliza a purtat ocluzor pentru strabism) şi nu a existat bullying la adresa lor, asta şi datorită educatoarei care a discutat cu ei ce înseamnă să ai nevoi speciale. Singurele comentarii la adresa Elizei, de exemplu, au fost de la copiii din alte clase, cu care, în mod evident, nu se abordase un asemenea subiect. Cred că puteţi deduce şi voi cât de important e rolul unui cadru didactic în educaţia anti-bullying, în condiţiile în care cea mai mare parte a acestui tip de comportament se desfăşoară la şcoală.

Spuneam, aşadar, că pe de o parte mă bucur că nu a înţeles, pe de altă parte nu mă bucur şi va trebui să aprofundăm discuţiile pentru că vreau să înţeleagă mai mult de “spunem doamnei sau părinţilor”, vreau să înţeleagă şi că se poate apăra în faţa unui atac de bullying. Avem acasă o carte foarte bună pe această temă (Bullies – cum să faci faţă intimidării, editura Gama), dar este pentru copii mai mari, eu m-aş fi bucurat foarte mult dacă cei de la Cartoon ar fi făcut, în afară de filmuleţe, şi o broşură/cărticică pe această temă dedicată copiilor mai mici, pentru că ar fi fost un material tare util. Să nu vă închipuiţi greşit că bullyingul se petrece doar la liceu, el începe chiar de la grădiniţă şi se agravează pe toată durata şcolii. Vorbiţi mult cu copiii voştri, dincolo de “ce-ai făcut azi la şcoală”, fiţi atenţi la semnalele pe care le dau şi păstraţi o comunicare bună cu şcoala, în măsura în care acest lucru este posibil.

 

1 Comment

  1. […] sa mai cititi pe acesta tema si la Mamica Urbana, Laura, Piticidarvoinici, […]

Leave a Reply