Pungi pentru situaţii de urgenţă

Acum, ca să fim cinstiţi, se numesc pungi pentru vomă, dar n-am vrut să vă zic asta din titlu 😀 Le-am descoperit pe internet acum câteva săptămâni, nici nu ştiam că în afară de pungile alea din avioane ar mai putea exista vreun produs dedicat pe care să-l porţi în poşetă pentru situaţii de urgenţă. Situaţia noastră consta în faptul că urma să plecăm într-o zonă muntoasă, cu 75 de km de drum numai pe serpentine înguste, după un zbor de două ore cu avionul. Cum nici eu, dar mai ales Eliza, nu suntem foarte rezistente la serpentine, şi cum ştiam că Wizz Air nu are pungi pentru rău de zbor în avion, am dat şi eu o căutare pe google în încercarea de a găsi ceva care să ne facă să ne simţim mai în siguranţă.

În afară de pungile vândute pe site-urile care furnizează dotări pentru avioane, am mai găsit un produs, pe nişte site-uri care vindeau produse parafarmaceutice pentru spitale. Din fericire, unele vindeau şi en-detail, aşa că am plasat o comandă pe unul dintre site-urile cu magazin în Bucureşti (ca să evit taxa de transport). Pe site scria “pungă pentru vomă cu bandă absorbantă gelmax” şi mi-am închipuit că e un soi de săculeţ căptuşit pe interior cu un strat absorbant, cam ca la scutece.

Sursă foto: www.catenapascupas.ro
Sursă foto: www.catenapascupas.ro

În realitate am fost cam dezamăgită când le-am văzut: erau nişte pungi de plastic (nu extrem de opace, cum mi-aş fi dorit eu), cu un soi de şerveţel mai gros înăuntru, şi cu şiret în partea de sus. M-am gândit că n-o să facă mare brânză, dar le-am pus în bagaj şi le-am avut tot timpul la mine. N-a trecut mult timp până să le folosesc, că nici bine n-am ajuns la destinaţie, după zbor, serpentine, luat o gustare cu diverse (ca deh, pofta, trebuie să mănânci din toate) că Eliza începe: mami, mi-e rău. Cum ţi-e rău? o întreb. Păi îmi vine să vomit. Păi, hai la baie. Nu, că am fost şi n-a ieşit nimic. Şi odată o văd că tuşeşte, trag repede punga din geantă şi i-o pun la gură, pentru că nu aveam deloc chef să strâng şi să spăl lenjeria oamenilor la care eram cazaţi, plus că sunt şi eu destul de greţoasă, dacă vomita pe mine, cred că începeam şi eu.

Ce să spun: punga şi-a făcut perfect treaba. A captat tot (o cantitate destul de mare), n-a mirosit nimic, lichidul s-a absorbit în şerveţelul ăla. Am tras de şireturi şi punga s-a închis şi a putut fi aruncată. A dormit cu altă pungă sub pernă în noaptea aia, dar din fericire n-a mai fost nevoie.

Pungile costă 5 lei, nu mi se pare o avere şi părerea mea e că sunt utile pentru drumuri de genul acesta. Evident, că se pot folosi şi pungi obişnuite, dar cum mie mi se face rău instant dacă văd pe cineva vomitând şi cu greu mă concentrez să ajut persoana respectivă, prefer să am nişte pungi din astea mai sigure. Bănuiesc că se pot improviza şi cu o bucată de scutec absorbant sau ceva similar, dar pentru 5 lei chiar nu merită efortul.

Leave a Reply