Colţul şcolarului în camera Elizei

Înainte de a intra la clasa pregătitoare, am amenajat pentru Eliza un colţ “al şcolarului” cu birou şi scaun, unde să-şi facă temele (dacă ar fi fost cazul, dar nu prea a fost), unde să bricoleze şi unde să se simtă, cu adevărat, “şcolăriţă”. La momentul acela nu aveam încă varianta biroului extensibil la un preţ acceptabil (există acum o variantă în IKEA) dar şi dacă aş fi avut, nu i l-aş fi luat din simplul motiv că nu-mi place. Arată ca o tăblie pusă pe nişte cârje şi nu are nimic din farmecul unui birou cu sertăraşe şi dulăpioare în care să-ţi ascunzi jurnalul sau cartea de aventuri pusă în coperta manualului de biologie.

Prin urmare, am ales un birou simplu, de la IKEA, cu accente roz, şi un scaun ajustabil, tot de acolo (nu mai găsesc pe site acel model, nu mai ştiu care e). Biroul avea atât două sertare, cât şi un dulăpior, iar deasupra câteva rafturi de depozitat cărţi sau decoraţiuni. I l-am montat cât a fost plecată în vacanţă şi la întoarcere a constituit o mare surpriză care a bucurat-o enorm.

De ce cred eu (şi puteţi să nu fiţi de acord cu mine, aşa că vă aştept cu drag argumentele) că fiecare copil trebuie să aibă un colţ al lui unde să-şi facă temele, care să se afle, de preferat, în camera lui şi nu în sufragerie, bucătărie etc (evident, dacă familia îşi permite să-i ofere acest lucru):

  • cumpărarea şi amenajarea unui birou reprezintă un fel de ritual. Eu îmi aduc aminte şi acum de momentul în care mama şi tata au cumpărat biroul din lemn care m-a slujit timp de 16 ani. Am fost foarte încântată şi l-am iubit mult. Era un mastodont cu sertar pe mijloc şi dulapuri de o parte şi de alta, sprijinit pe picioare subţiri şi lungi. Abia după ce am plecat eu de acasă şi a intrat sora mea la facultate, mama a înlocuit biroul vechi, plin de autocolante şi resturi de reviste lipite pe el, cu unul nou şi modern. Dacă aveţi posibilitatea, cumpăraţi-i copilului biroul lui, unde să stea doar cărţile şi caietele lui şi unde să-şi construiască el micul său univers de şcolar.
  • Eu consider(am) că biroul ar trebui, pe cât posibil, să fie poziţionat în camera lui, ca să se obişnuiască să lucreze independent, fără să vă ceară ajutorul din 3 în 3 minute. Eu nu stau pe capul Elizei când face temele. O las să şi le facă singură şi apoi mă uit pe caiete. Dacă e cazul, îi explic unde a greşit şi o pun să refacă. Dacă mă strigă, merg la ea şi o ajut. Dar nu o pun să-şi facă temele în timp ce eu tastez la calculator, în sufragerie, sau în bucătărie în timp ce învârt în oală. Notă: aici am ceva de adăugat. Am fost aseară la o discuţie pe tema începutului şcolii la Casa Senină (v-am mai povestit eu despre ei) şi Miruna ne-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: că temele izolează şi strică viaţa de familie şi că de fapt e indicat să şi le facă în preajma noastră, fie în bucătărie, fie în sufragerie. Şi pentru că am simţit un declic când a zis asta, voi încerca de anul acesta să fiu în cameră cu ea în timp ce îşi face temele (nu s-o aduc pe ea în preajma mea), ca să se simtă conectată cu mine şi nu izolată undeva să facă ceva ce pare o pedeapsă. Dacă o să-mi iasă experimentul, o să vă povestesc mai multe.
  • biroul lui trebuie să fie doar al lui – să ştie unde îi sunt cărţile şi rechizitele şi să se responsabilizeze suficient cât să menţină ordinea pe el – eu nu cred în conceptul de “dezordine creativă”, mai ales în cazul unui copil care trebuie să se concentreze la teme. Notă: nu ştiu cât de valabil e în cazul celor care împart cu fraţii, aş fi curioasă cum procedaţi în cazul în care aveţi doi sau mai mulţi copii şcolari, dacă au birouri separate, dacă fac temele pe rând etc

DSCN8156

După ce doi ani de zile doar biroul a fost suficient, anul acesta am mai adăugat un corp cu sertare pentru a depozita rechizitele de rezervă, câteva jocuri educaţionale şi alte mărunţişuri. Cred că dacă o să aibă câte un loc pentru fiecare lucru, nu va mai fi tentată să le ţină de-a valma pe birou. Dacă până acum nu am cumpărat rechizite mai multe în avans şi mă trezeam seara la 10 că îmi spune că îi trebuie nu ştiu ce caiet, nu ştiu ce hârtie colorată sau că nu mai are cerneală, anul acesta m-am decis să fiu mai prevăzătoare şi am cumpărat din timp de toate să-i ajungă dacă nu pe tot parcursul anului şcolar, măcar pe jumătate. Eu sunt foarte pasionată de rechizite şi am o plăcere enormă să le văd aşa colorate, noi şi frumoase adunate în teancuri ordonate în sertare 😀

În continuare camera Elizei a rămas un univers al jocului, chiar dacă ea a devenit şcolar. Are un corp de mobilier unde are televizorul şi dvd-playerul, cărţile de citit la ora de culcare şi cutiile cu jucării. Pe poliţe prinse în perete are jocurile iar sub poliţe am pus deocamdată bicicleta pentru că nu-i găsesc alt loc. Hainele sunt într-un şifonier uriaş, foarte încăpător, pe care, însă aş vrea să-l schimb cu unul mai mic. În sertarul de la pat are tot jucării iar la geam i-am improvizat un pervaz dintr-o poliţă colorată unde ţine lampa cu sare, puşculiţa, floarea ei solară şi un mic terariu. Pe pereţi are autocolante şi tablourile pictate de ea la cursurile de pictură. Este, în general, o cameră foarte copilăroasă, veselă, cu foarte multă lumină. Încerc să n-o încarc excesiv chiar dacă ei îi place să fie înconjurată de tot felul de lucruri.

În încheiere, câteva sfaturi despre cum să îngrijiţi colţul şcolarului:

  • folosiţi o protecţie pentru suprafaţa biroului, aşa măcar va păta cu cerneală şi carioci şi va face calcule pe protecţia din silicon şi nu direct pe birou (noi avem aşa ceva, tot din IKEA).
  • nu îi permiteţi să lipească autocolante pe uşi, sertare, marginile poliţelor. Ştiu că pare o regulă exagerată, dar aveţi idee cum se fac abţibildurile în timp? Vă spun eu: se înnegresc, li se desprind marginile, adună scame şi praf şi lasă în urmă dâre de lipici soios. Aşa că la noi în casă lipitul de autocolante e interzis.
  • Ştergeţi frecvent uşile şi suprafeţele cu o soluţie de curăţare (eu folosesc Cif) pentru a îndepărta urmele de degete, de creion, de cerneală etc. Suprafaţa biroului Elizei se curăţă foarte uşor, a fost alegere bună acest birou chiar dacă e alb şi la prima vedere pare greu de întreţinut.
  • O dată pe lună faceţi ordine în sertare şi dulapuri (singuri sau împreună cu copilul, cum doriţi), aruncaţi hârtiile mototolite şi aspiraţi rotocoalele de praf (dulapul de jos al Elizei nu are în spate placaj, aşa că intră mult praf), resturile de gumă de şters din sertare şi resturile de la ascuţitul creioanelor. Nu ştiu prin ce “magie” ajung gunoaiele în sertare dar o să vedeţi că se vor umple.

Şi ca să vă amuzaţi împreună cu mine, asta e o poză mai veche a biroului ei din timpul anului şcolar, varianta relativ ordonată de mine. Era un mega haos acolo şi după ce am rugat-o/ameninţat-o/şantajat-o de “n” ori să-şi facă ordine, am cedat psihic şi am făcut eu într-o dimineaţă după ce ea a plecat la şcoală. Apoi i-am lăsat un bileţel şi un biscuite în gura unui dinozaur de jucărie.

DSCN6583

Acum am mai eliminat din paharele cu creioane, din magneţi şi din cărţi şi decoraţiuni, deci va fi mai uşor de păstrat ordinea (sper eu!). M-aş bucura să-mi povestiţi şi voi despre colţurile de şcolar ale copiilor voştri, poate ne mai inspirăm unii de la alţii!

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

25 Comment

  1. Ruxandra says: Reply

    Imi place foarte mult postarea fiindca vom amenaja camerele copiilor in casa noua si anul viitor Petru va incepe scoala – asa ca am mintea la birouri si camere de copii! Imi place tare mult coltul vostru de scolari.
    Iarta-ma ca pun o intrebare un pic colaterala – citind textul tau aflu ca Eliza are televizor in camera ei – de ce ii vezi utilitatea? Noi planuim sa nu le punem TV in camera niciodata. In general nu ne uitam mai deloc la TV in casa, iar daca doresc sa vada desene (mai mult pe DVD decat pe canalele TV) ma gandesc ca o pot face in sufragerie, fara pericolul de a pierde masura, izolati in camera lor.
    Ce parere ai?

    1. Laura Frunză says: Reply

      Asta cu televizorul e o discutie veche, eu sunt pro-televizor. Nu are cum sa piarda masura, pentru ca are program si il respecta. In sufragerie e televizorul adultilor, ne uitam noi la el si in foarte putinul timp cat il petrec la televizor, prefer sa ma uit pe Paprika tv sau la niste documentare decat la desene. Uite, am mai explicat si aici putin din motivatia mea cu privire la televizor si imi mentin parerea chiar si dupa atatia ani: http://www.laurafrunza.com/2013/03/14/pe-teveu/

  2. Eu le-am comandat anul trecut cate un birou pentru ca cele vechi erau mult prea mici.
    Trebuie sa le organizez din nou spatiul de lucru pentru ca, nu stiu de ce, dar reusesc ei cumva sa isi intinda toate cele.
    Andrei are pe birou si imprimanta conectata la laptop (pentru laptop am decis sa lasam la birou raftul care ar fi in mod normal utilizat pentru tastatura) asa ca ii ocupa din spatiu.
    La Daria pe birou se afla si imprimanta, dar si ditamai colivia papagalilor pentru ca nu vrea sa ii mute pe comoda ori in alta camera.
    Referitor la teme….la noi a fost cam asa…cand Andrei era la clasa pregatitoare, iar Daria tocmai se integra in colectivul nou (clasa a II-a), alergam practic intre camerele lor ca sa ii ajut si sa le explic. Anul trecut am schimbat tactica, au prins curaj si incredere in ei. Veneau la mine strict cand nu intelegeau ceva.
    Cand afara era frumos, isi faceau temele la masa de pe terasa. Functioneaza atata vreme cat nu isi aduc aminte sa povesteasca nu stiu ce (de obicei, imi spun cum a fost la scoala imediat ce ii iau la pranz). O data ce se opreste unul din scris, automat se opreste si celalalt.
    Si temele se scriau pana tarziu pentru ca ajungeam sa stam de vorba.
    Din iarna nu am mai avut deloc timp sa stau cu ei cat as fi vrut si s-a vazut. Veneau la mine din te miri ce de indata ce ma vedeau. Ca niste copii mai mici se agatau de mine pentru ca lipsisem de langa ei. Inventau diverse chestii …ca nu inteleg nu stiu ce la teme doar ca sa ma sune ori sa ma astepte sa ajung acasa.
    M-am intins. Scuze. Asa se intampla cand scriu despre copii.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Are fiecare imprimanta lui? 🙂 Eliza nu are laptop/calculator si nici nu va avea prea curand, asa ca nu-mi fac probleme cu spatiul. O sa-i permit de anul asta sa foloseasca 15 min pe zi laptopul din sufragerie, care are propriul sau birouas. Cel putin pana creste suficient de mare (gen liceu), nu cred ca ii voi pune calculator in camera.

      1. Da. Au laptop si imprimanta de anul trecut.
        Le folosesc pentru proiecte la scoala, dar si pentru a se juca pe diverse programe.

  3. Buna Laura! Eu nu am avut niciodata birou acasa in copilarie, e ok, nu mi-a lipsit atat de mult, mai ales ca atunci cand am avut ocazia pentru prima data sa folosesc unul (la internat in liceu), am preferat intotdeauna sa imi fac temele si sa invat oriunde altundeva (spre exemplu acum, matura, citesc si scriu – e drept, la calculator – cel mai mult in pat).
    In fine, ce vroiam sa-ti atrag atentia este ca ar fi fost mai bine daca biroul era pozitionat astfel incat lumina naturala sa-i vina din partea stanga (asta bineinteles in cazul in care nu e stangace si atunci e cat se poate de corect pozitionat). Toate scolile au pozitionate in acest fel pupitrele.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Din pacate nu am cum sa pun biroul astfel incat lumina sa vina din stanga, e foarte micuta camera ei. Insa e extrem de luminoasa, asa ca nu e nicio problema. Eu nu ii dau voie sa faca temele in pat, am obsesia probelemelor cu coloana pe care le am eu si nu vreau sa ajunga la fel ca mine. De altfel, insist foarte mult pe o postura corecta la birou.

  4. Coca says: Reply

    Foarte frumos ati aranjat!
    Niciodata nu si-a facut D. temele singur. Nu ca ma cheama, dar eu tot timpul am fost acolo langa el- de obicei le face intre orele 14-16, cand eu modelez la o masuta langa el. De obicei, incercam sa nu facem activitati care sa-l distraga. LE spun ca acum o sa muncim fiecare .
    Bine, ei oricum pot percepe tema ca pe o pedeapsa orice le-am spune. Cand ii mai zic uneori lui D. : „ Hai sa-ti faci temele! ” , el zice: ” Dar ce-am facut? ” :))).
    Da, noi avem doua birouri, deci spatiu si mai putin in camera. Pana acum, cel mic n-a fost la scoala, dar cand face cel mare temele, il rugam sa coloreze, sa scrie pe tablita magnetica sau sa se joace in liniste.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Eliza până acum le-a făcut singură dar când ne-a zis Miruna aseară că nu e bine parcă am simţit că are dreptate, aşa că voi încerca şi altă abordare. Să vedem cum funcţionează mai bine 🙂

  5. vavaly says: Reply

    foarte frumos ai amenajat Laura. eu una as lucra de drag la un asa birou, chiar si la materia care nu mi place :)).
    si eu i am amenajat lui Dante un colt al lui, i am facut un birou din patutul de bebelus, ca era din placi mari de lemn si era pacat sa nu l valorific. inca de acum doi ani il are. si a aranjat pe el coltu de geografie, anatomie si ce i mai placce.
    dar sa stii ca de lucrat la birou nu lucreaza deccat daca sunt si eu acolo, cu el in camera. si la noi tot asta a fost ideea, sa lucreze singur, sa nu ne bata pe nnoi la cap, sa si gestioneze timpul. dar nu vrea decat unde suntem noi, venea dupa mine oriunde eram, prefera sa scrie pe jos in sufragerie, printre legume si oale in bucatarie :))). exact asa ne a si spus: ca se simte izolat si singur sa faca teme in camera lui. de altfel asta citisem si despre joacca copilului in camera lui.
    cat despre ordine… greu cu aspectul asta. le lasa care pe unde apuca, apoi le cauta val vartej, de o vreme am chemat pe cineva la curatenie si de voie de nevoie ajuta la strangerea lucrurilor lui ca sa le mai gasesca si sa nu le puna femeia pe unde crede :)). sa vedem cand va incepe scoala ce va fi. buna ideea ta sa fie rechizite din plin in casa, sa numai umblu dupa ele cand e nevoie.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Foarte bună idee de a transforma patul de bebeluş în birou, am văzut multe astfel de idei pe net.

  6. Violeta.argatu says: Reply

    Cel mai colt dragut :).

    Pana la clasa 1 Ioan isi facea temele la biroul mic pe care-l stii, iar Ana se facea si ea ca scrie la celalalt birouas. Nu prea tine faza cu teme in acelasi timp, in aceeasi camera. Ana ba canta, ba se fatzaia,etc.
    De anul trecut, l-am mutat la biroul mare-se mai prosteste din cand in cand si la cel mic, de dragul scaunelului mic cred.

    Etajere am luat si noi,le-am montat alaltaieri, sunt super utile. Fiecare are raftul lui, inclusiv Maria. E muuult mai bine asa, exista raft pt creioane,etc. Lui Ioan i-am luat inca de anul trecut coltar pt pus cartile de la scoala, e mai usor decat atunci cand le tinea in birou.
    Acum nu mai au nicio scuza, si chiar isi pun cartild, caietele de lucru la loc. Pt ca au unde.
    Traiasca Laura si toti cei dragi ei. pt ca ne-a impartasit metoda Konmari.
    A trecut o saptamana juma de cand s-au intors copiii si inca e ordine in toaaaata casa. Iar Ioan a inceput sa-si puna lucrurile la loc,fara sa i se spuna de n ori. L-am surprins ieri, am avut un sentiment atat de wooow :). Ca sa nu mai spun ca dulapul cu haine arata inca impecabil, nici nu zici ca se imbraca de o saptamana cu haine din el. 🙂 Maaare minune. Cu Ana, n-am prb de genul,ea isi pune lucrurile la loc fara sa i se spuna,e cam la extrema ailalta :).

    1. Laura Frunză says: Reply

      Ce mă bucur să aud că a funcţionat şi la voi metoda KonMari 🙂

  7. Violeta.argatu says: Reply

    P.S:Asta cu abtiblldurile e din nascare la unii, sa stii. Ana ar lipi peste tot dc ar avea voie. Dar o rezolvam cumparand carti cu abtibilduri, si lipeste acolo. Ioan isi face propriile albume cu fotbalisti,din coli cand nu-i mai ajung cele cumparate.
    A scapat Ana cu cate unu’ lipit pe ici pe colo, dar am curatat ffff bine cu ulei de eucalipt. Nu ramane pic de urma. Cu asta curat si birourile. Pe toate trei :)). Al Mariei – cel care a fost al lui Ioan e vesnic mazgalit. Ca sa nu mai zic de pereti. Intr-un minut a mazgalit cat Ana si Ioan intr-un an. :d

    1. Laura Frunză says: Reply

      A avut şi Eliza tentative dar i le-am înăbuşit. Nu-mi plac abţibildurile lipite aiurea-n tramvai peste tot 😀

  8. PicincuHobjila Viorica says: Reply

    Buna dimineata, ar trebui sa ii citesc strumfului meu acest articol; are o problema cu mentinerea curateniei la birou. Arata impecabil, felicitari si mult succes in noul an!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mulţumim, la fel şi vouă!

  9. Da, si noi am constatat ca este mai bine sa luam totul de la inceputul anului (atat dpdv organizare cat si pentru ca, anumite accesorii scolare nu se gasesc tot timpul in librarii) si sa le organizam astfel incat sa le aiba la indemana (o parte in cutii in sertarele si fantele de la birou, restul – de rezerva, intr-un alt dulap).

    Ca sa avem spatiu mai mare de depozitare (pe langa rechizite, tinem tot acolo colectia de reviste si cutii de Lego) am optat tot pentru un birou fix cu scaun reglabil. Pe birou (langa perete) avem o tabla din pluta si una magnetica. Pe partea din pluta punem diverse / utile (eg. un desen cu fractii, o schema cu unitatile de masura) iar in partea magnetica am lipit poze (cu magnet) facute la petreceri / evenimente (chestii haioase, in general).

    La noi, problema cea mai mare este lipsa spatiului pentru carti. Avem 3 corpuri de biblioteca de la IKea, insa sunt deja neincapatoare. Am gasit pana la urma solutia sa punem in cutii cartile de cand era mai mic (pe care si-a dori mult sa le pastreze). Tot pe corpurile de bibioteca (pe ultimul raft) are insirate amintirile aduse din calatorii (tine foarte mult la ele).

    1. Laura Frunză says: Reply

      Cred că la cărţi trebuie să faceţi o curăţenie drastică 😀 În fond, nu vor mai reciti cărţile citite deja, nu?

  10. vio says: Reply

    Esti pregatita pentru un comentariu luuung cat o zi de post?? 🙂
    Pentru ca el vine acum. 🙂
    Asadar:
    1. Sunt un fost copil care a avut primul birou la 18-19 ani, in primul an de facultate. Pana atunci imparteam camera cu sora-mea si ne faceam temele pe “masa de sufragerie” (mutata in dormitor) sau in bucatarie. Am crescut 4 persoane in 2 camere…asa ca am fost fff hapy cand mi-au luat ai mei primul birou. Era si primul an de “Singura in Bucuresti” asa ca..fericire maxima…

    2. Pentru propriul meu copil. Am tinut mult la ideea de “camera copilului”, tin mult la ideea de aranjamente prietenoase si utile pentru el (in functie de varsta), inclusiv masa-birou-whatever. La ideea de spatiu al lui, intimitate a lui.. Poate si pentru ca eu nu le-am avut si mi-au lipsit. Asa ca, la momentul la care a inceput sa stea sa modeleze,coloreze,etc, am achizitonat masuta-scaun de copii (desigur de la Ikea.) A este inalt. (pt anii lui), asa ca ele au ramas de mult timp mici. Asadar a picat la fix mutatul nostru intr-o casa unde are un birou reglabil. (dar nu e a/al nostru). Andrei sta mult la birou (desi nu e nici in clasa zero) pt ca e genul de copil care face multe activitati care implica scris/lipit/colorat/etc-etc… Iar eu, recunosc, am insistat mult pe statul corect (dpdv pozitie si, pe cat posibil, dpdv lumina)..

    3. Eram (cum iti spuneam la alt articol) decisa sa ii iau un birou reglabil.. De pe amazon. Acela de la Ikea mi se pare urat ca porcul..:(
    Acum, vazandu-l pe cel al Elizei, sa stii ca mi se pare mult mai practic al ei. Dpdv spatii de depozitare. Si tare frumos. (am vazut si varianta cu turcoaz). Mai ales ca restul mobilierului lui A. este tot Ikea , tot pe alb. Asa ca..imediat voi da o fuga pana la ei sa-l vad si pe viu:)) (avantajul de-a avea Ikea peste drum de munca..)
    Nu ma prind exact daca, asezat pe scaun (ok, desigur, reglabil) nu cumva va sta cu picioarele suspendate…caci asta nu m-ar incanta.. (A are tendinta de-a pica de pe scaune cand se concentreaza la ceva:P ). Ce inaltime avea Eliza cand l-ai luat? A are aprox 120 cm…stiu ca e mai inalt pt anii lui, dar nu stiu daca suficient de inalt pt biroul acesta. Help? 🙂

    4. Sa stii ca eu mi-am facut temele singura. Toata viata mea. Adica, ma rog, de cand imi amintesc eu asta:))).
    Si…ma enerva daca statea cineva cu mine in camera…Mie una izolarea aia..daca asa s-a numit:)..mi-a prins bine. Nu suportam sa fie cineva cu mine, ma simteam controlata si asta ma enerva teribil.. Bine..asa am fost de copil, asa am ramas si ca adult..Nu zic ca ar fi bine la modul general, dar mie mi-a prins bine…Cand aveam nevoie de ajutor, ma duceam si-l ceream.

    5. Sunt foarte curioasa cum va fi A dpdv mentinere birou ordonat. Eu ..nu sunt ordonata. El pare ca este. Deocamdata. Spun deocamdata pentru ca am primit “incurajari” ca ii va “trece” cand va mai creste… Eu sper sa nu-i treaca. 🙂

    Multumesc pentru articol. Ti-am zis ca abia il asteptam 🙂
    Util si ..cum spuneam..ma duc repede pana-n Ikea :)))

    1. Laura Frunză says: Reply

      Nu mai tin minte ce inaltime avea Eliza cand i l-am luat, dar da, statea putin cu picioarele sus, cred. Insa nu pica de pe scaun, ca nu e scaun de bar 🙂

      1. Vio says: Reply

        Andrei pica si de scaunele unde ii ajung genunchii la gura..adica foarte mici pt el… pt ca se balangane si bataie in continuu…
        Ah. Si mama lui a cazut cu scaun cu tot la birou…pt ca si ea se bataie si-si tine cate un picior sub ea 😀
        O fi genetic…

  11. Marina says: Reply

    Foarte frumos la Eliza în cameră. M-aş muta acolo :)) Eu primul birou mi l-am luat în facultate. Ana are deja biroul ei, camera ei, biblioteca ei. Şi eu mi-aş fi dorit un spaţiu al meu când eram copil. Are şi televizor în cameră, dar nu-l porneşte decât foarte rar. Mereu îşi umple timpul cu cărţi, jucării, decupaje, hârtiuţe…Am aplicat KonMari prin toată casa, dar de biblioteca ei nu m-am atins. Mai am o fetiţă de 3 ani şi îi vor fi de folos cărţile Anei…

  12. Carmen says: Reply

    E minunat coltisorul vostru de scolar,e tare vesel si foarte ordonat.Si Ruslana are camera ei ,biroul ei si ma bucura faptul ca in ultima vreme isi pastreaza camera ordonata.Anul trecut pe cand era in clasa 0 mai pe la inceput faceam temele impreuna,de cand a inceput sa citeasca bine si sa inteleaga cerinta ,o lasam sa se descurce singura ,ma mai striga uneori sa fie sigura ca e bine ce face,anul acesta sper sa fie tot asa,oricum a lucrat si in vacanta tot singura,deci ma gandesc ca nu vom avea probleme.In legatura cu abţibilduril:ii place sa colectioneze si sa le lipeasca,i-am dat voie pe interiorul unei usi de la dulap,le lipeste doar acolo ,televizor nu are in camera,dar se uita la cel din dormitorul nostru.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Si Eliza păstrează camera destul de ordonată în ultima vreme. Cred că faptul că are mult mai puţine jucării, precum şi spaţii de depozitare adecvate, contează foarte mult.

Leave a Reply