Aţi auzit de Fabulafia?

fabulafia-numerele-1-7

Mă ţin să vă povestesc de Fabulafia din octombrie anul trecut. Atunci am deschis blogul să scriu postarea asta şi efectiv nu am mai reuşit. Cred că, oarecum, mi-a fost teamă că nu voi reuşi să descriu acest proiect în cuvintele potrivite – e ceva ce trebuie să vezi, să răsfoieşti, să citeşti şi să apreciezi cu ochii tăi.

fabulafia-numerele-1-7

Ce este Fabulafia?

Fabulafia este un proiect editorial de tip revistă, doar că nu are pagini subţiri şi glossy şi o copertă plină de reclame, ci este ca o carte cu ilustraţii minunate în care descoperi ceva nou pe fiecare pagină. Mi-a zis cineva la un moment dat că nu i-a plăcut Fabulafia pentru că are texte atât de variate, că trece de la un stil la altul. Mie tocmai asta mi-a plăcut: că pot citi texte scrise cât mai diferit şi dacă nu rezonez cu unul, trec imediat la altul. Idem cu ilsutraţiile, revista mă ajută să-mi fac o idee cu privire la modul în care se ilustrează acum în România, la tehnicile folosite. Astfel pot să-mi dau seama ce tip de ilustraţie îmi place şi să-l caut pe viitor în cărţile publicate la diferite edituri. Aş putea spune că Fabulafia e ca un coşuleţ cu eşantioane – găsim mostre de scriitură (proză, poezie, bandă desenată) şi de ilustraţie (acuarele, în creion, în tuş, tip colaj, mai colorate, mai simple, mai complexe etc).

Ce găsim în revistă?

Găsim în paginile Fabulafiei şi scriitori consacraţi de literatură pentru copii (cum ar fi Anamaria Smigelschi, autoarea celebrelor Luna Betiluna şi Dora Minodora, Florin Bican, Laura Grunberg, Iulia Iordan) dar şi texte scrise de autori pe care abia îi descoperim sau copii talentaţi. Începând cu numărul 3, fiecare ediţie are şi câte două pagini dedicate copiilor care învaţă engleza şi franceza.

Pe lângă literatură, în reviste mai găsim şi pastile despre artă (în numerele 6 şi 7 găsim materiale dedicate pictorilor Frida Khalo, Chagall, Theodor Aman), câte un interviu frumos (mi-a plăcut materialul din nr 3 despre Vladimir Barbu, copilul de 4 ani şi jumătate al lui Mihai Barbu, care a fost plecat cu părinţii într-o super călătorie – 41 de ţări, 28 000 de continente), secţiunea Fun Science, cu ceva distractiv de făcut acasă, şi uneori câte o pagină cu jocuri.

Are reclame?

Are extrem de puţine reclame, cam câte una-două pe număr – la o mică editură (un start-up al unei mame care lucrează de acasă), la Orăşelul Cunoaşterii (muzeu dedicat ştiinţei), la Radio România Muzical, la magazine cu jucării din lemn sau hăinuţe din materiale organice sau la o companie de suplimente alimentare (Secom – în numerele 6 şi 7 găsiţi şi câte o broşură-enciclopedie din colecţia Secompedia, făcute în colaborare cu editura Litera). Totul este atât de discret că abia vă veţi da seama că sunt reclame. Nu veţi găsi în paginile revistei reclame la alimente nesănătoase, jucării văzute la tv sau alte lucruri nepotrivite pentru copii.

Nu cred că există reviste mai potrivite de pus în “pachetul de premiu” decât revistele Fabulafia. Cumpăraţi cât de multe numere puteţi, ele sunt scoase în tiraj limitat şi eu le consider de colecţie. În Bucureşti le găsiţi şi în librăriile Cărtureşti.

Leave a Reply