Ce înseamnă să fii vorbitor la un eveniment?

eu-la-smp-2017

A trecut aproape o săptămână de la Social Media for Parents 2017 şi eu nu doar că am ezitat să scriu ceva dar am avut şi nişte probleme de sănătate care m-au ţinut pe tuşă.

Am remarcat în online foarte multe controverse legate de acest eveniment. Am încercat să mă menţin neutră, pentru că am învăţat, în timp, că e foarte uşor să stai pe margine şi să critici. Ştiu asta pentru că eu am fost unul dintre cei mai cârcotaşi oameni din online. Însă am mai îmbătrânit. Am participat la nenumărate evenimente în calitate de organizator, vorbitor, gazdă sau simplu invitat. Şi am învăţat că, cel mai adesea, e bine să foloseşti online-ul ca să împrăştii bunătate, cum ne zicea Gaspar la conferinţă. Şi încerc să fac mai mult asta şi mai puţin din celelalte. Evident, nu reuşesc întotdeauna.

Aş vrea, însă, să povestesc puţin despre un aspect la care puţini cred că s-au gândit atunci când şi-au dorit să fie în locul nostru.

Să fii vorbitor la un eveniment implică o mare responsabilitate. Ce spui acolo va fi tocat mărunt-mărunt de zeci de oameni. Îţi poate ieşi pe gură ceva nemaipomenit, dar poţi scoate şi un porumbel. Ai şansa să monopolizezi microfonul jumătate din discuţie sau rişti nici să nu pui mâna pe el. Poţi să primeşti întrebările nepotrivite sau poate îţi doreşti să spui ceva şi nu apuci. Ai ocazia de a influenţa oameni în bine sau te poţi trezi ulterior că eşti luat la bani mărunţi. Vei fi şi felicitat pentru prezenţă dar ţi se va spune şi că n-ai avut ce căuta acolo. Te vei bucura de vizibilitate dar expunerea asta poate să fie doar un prilej pentru cineva să te atace.

Să fii participant la un astfel de eveniment este un risc şi este un risc pe care mi l-am asumat, aşa cum îmi asum şi feedbackul care a venit ulterior. Nu ştiu dacă ceilalţi colegi de panel ştiau la ce să se aştepte, însă eu ştiam sau măcar intuiam. Am mai participat la evenimente similare şi îmi era cunoscută dinamica unui astfel de panel.

Social Media for Parents este un eveniment relevant pentru nişa de bloggeri părinţi dar a fi participant la panelul de Blog Talk nu înseamnă neapărat că eşti un model de urmat. Înseamnă doar că, la fel ca la orele de biologie, ai fost “voluntariat” pentru disecţie. Nu mă simt mai cu moţ pentru că am fost invitată, aşa cum nici bloggerii care nu au fost încă invitaţi n-ar trebui să se simtă necăjiţi. Vor mai fi şi alte ediţii şi vor fi şi ei acolo.

eu-la-smp-2017

În urma evenimentului mi-am dat seama de două lucruri:

1. N-o să fac niciodată blogging la nivel profesionist şi nici nu vreau asta. Am un job, îmi place ce fac şi, la un moment dat, o să trăiesc decent din salariu. Asta după ce se epuizează consecinţele unor alegeri financiare proaste din trecut! (Poate nu trebuia să lipsesc la prezentarea lui Adrian Asoltanie despre educaţia financiară 😀 ). Blogul a venit ca o pasiune şi a continuat ca ceva care îmi poate aduce un câştig suplimentar binevenit. Din banii de pe blog, îmi permit să plec într-un concediu sau să-i plătesc Elizei nişte activităţi extraşcolare. Ocazional, mai acopăr nişte găuri care se fac în alte părţi. Nu mă îmbogăţesc din banii de pe blog, nu trăiesc în lux şi nu-mi permit extravaganţe de niciun fel! Dar prefer oricând să fac un pas în spate în favoarea cuiva care are nevoie să trăiască din asta şi nu de puţine ori am recomandat oameni pentru campanii sau proiecte în locul meu.

Probabil că acesta este şi motivul pentru care n-o să mă vedeţi niciodată scriind pentru trafic. De altfel traficul foarte mare mă sperie, şi Chinezu a şi exemplificat foarte bine asta. A spus să ne imaginăm că brusc vine peste noi galeria unei echipe de fotbal, distruge tot şi pleacă. A făcut trafic, dar a contat la ceva? Din acest motiv, n-o să vedeţi niciodată titluri de can-can sau pe stil click bait la mine pe blog. N-o să mă vedeţi povestind detalii personale din viaţa mea intimă. N-o să scriu doar ca să calc pe cineva pe bătături şi să primesc trafic. (Asta apropo de faptul că era pe listă şi întrebarea: ce nu aţi face niciodată pe blog?)

2. După război mulți viteji se-arată. Ştiţi proverbul? Toată lumea crede că ar fi spus lucruri mai multe, mai relevante, mai deştepte, mai utile, mai… mai… Dar panelul a durat o oră şi un pic. Am avut un moderator foarte volubil, cinci invitaţi fiecare cu dreptul său la replică, un public implicat în discuţie. Adăugaţi sesiune de întrebări şi răspunsuri şi un alt moderator cu agenda sa. Faceţi un calcul matematic să vedeţi cam cât timp de vorbit avea fiecare. Mai toţi participanţii şi-au exprimat dorinţa ca, pe viitor, acest panel să dureze mai mult. Dacă au şi scris asta în feedback-ul post eveniment, sunt sigură că organizatorii vor lua asta în calcul.

Primele două părţi ale conferinţei au impresionat foarte mult, eu prima parte nu am prins-o, dar am fost un ascultător interesat la partea a doua, Parents, Kids & Technology, unde Gaspar Gyorgy a vorbit despre cyberbullying, Simona Penescu (Orange) despre învăţarea folosind unelte digitale şi Loredana Botezatu (BitDefender) despre instrumentele de control parental pe internet.

Conferinţa a fost organizată de Evensys, îi mulţumesc încă o dată lui Cristian Manafu pentru invitaţie.

Sponsori:

Nuk a avut un photo corner drăguţ, unde m-am şi pozat.  Ideea de a avea un Instagram corner este mereu binevenită la evenimente, iar al lor a fost chiar reuşit. Orange, Boiron şi Pampers au fost şi ei parteneri oficiali. M-am bucurat foarte, foarte mult să găsesc în punga primită la înregistrare ultimul număr din Fabulafia. Felicitări oricui a avut ideea asta minunată!

3 Comment

  1. BU says: Reply

    Frumos ai gandit, frumos ai scris!

  2. Mie imi pare ca tu ai multe de spus in privinta blogului. Ai cititori fideli, ai contruit o comunitate, nu ti-ai parasit stilul propriu. Am retinut ceea ce ai spus, cu drafturile . 30 de drafturi… wow. asta inseamna ca te dedici pentru ceea ce faci, iti pasa de cititori, nu de trafic. esti un om serios si asta se simte. m-am bucurat ca te am vazut chiar si asa in fuga, eu obosita ca naiba si tu racita si nu chiar in apele tale :). dar te-am cautat cu privirea de cum mi-am gasit locul la masa langa alte veterane in ale blogului cu care am stat.

  3. Nedelea Mihaela says: Reply

    Bine spus. Inca un articol din care am ce invata!

Leave a Reply