Turist în România- pe urmele scriitorilor în judeţul Neamţ (I)

parcul-tematic-ion-creanga

De Sfânta Maria Mare am hotărât să mergem într-o excursie la munte, voiam să reluăm Bucovina, de data asta cu mama, dar n-a fost să fie pentru că nu găseam cazare nicăieri. Întâmplarea a făcut să mai găsim două camere libere la o pensiune din Văratec, aşa că iată-ne purceşi la drum pe urmele scriitorilor români în judeţul Neamţ. O să-i las mai mult pe ei să descrie frumuseţea locurilor, iar eu o să punctez pe ici pe colo ce anume am văzut şi merită vizitat şi de voi.

Ziua 1

Pe drum ne-am oprit la castelul Ruginoasa, unde am făcut o scurtă vizită. Intrare: 12 lei de adult şi 3 lei de copil. În interior nu se fac poze, puteţi să vă fotografiaţi doar pe scară şi afară.

castelul-de-la-ruginoasa

Casa memorială Ion Creangă Humuleşti cu parcul tematic alăturat (niţel cam kitchos dar de mare amuzament pentru copii) – 10/5 lei intrarea la muzeu şi 2/1 leu la parcul tematic. În Parcul tematic au şi o expoziţie de costume populare, unelte şi alte lucruri din gospodăria ţărănească, specifice pentru judeţul Neamţ. Am avut noroc s-o am pe mama cu mine, care mi-a explicat la ce folosesc unele lucruri 😀

 

parcul-tematic-ion-creanga

“Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa parinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!.” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie).

casa-memoriala-ion-creanga-humulesti

Muzeul Popa din Târpeşti – un muzeu etnografic înfiinţat de sculptorul Neculai Popa – aici puteţi vedea o colecţie impresionantă de măşti folosite pentru spectacolele de Crăciun şi Anul Nou, o colecţie de veste brodate cu motive tradiţionale din judeţul Neamţ, precum şi expoziţii de pictură naivă, numismatică, etnografie şi obiecte religioase. Merită din plin drumul până aici!

muzeul-popa

După vizita la muzeu, am plecat spre Văratec, unde ne-am cazat la pensiunea Codrii de Aramă, apoi am vizitat mănăstirea şi muzeul mănăstirii Văratec. Mănăstirea este recunoscută pentru atelierul de covoare înfiinţat de Regina Maria unde se mai lucrează şi azi covoare tradiţionale. Din păcate, atelierul nu poate fi vizitat, dar puteţi vedea câteva covoare expuse în muzeu. Vizavi de mănăstire e o brutărie unde au plăcinte delicioase şi siropuri naturale.

“Stăturăm două zile în Văratic. Cu această împrejurare mă putui încredința că oaspeții obișnuiți ai mânăstirii aveau cuvânt să petreacă aicea câte o lună sau două. În adevăr, aerul, apa, preumblările, societatea chiar sunt atâtea lucruri care îndeamnă pe mulți a ieși din vârtejul orașelor mari și a căuta odihna sufletească în aceste locuri însuflețite de o viață mai dulce și mai tihnită.” (Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte).

manastirea-varatec

Cu un ultim efort pentru ziua respectivă am plecat spre Cetatea Neamţului, căci a doua zi era luni şi n-o mai puteam vizita (muzeele sunt închise lunea). Cetatea este restaurată, se ajunge la ea urcând pe jos un deal destul de abrupt şi apoi traversând o pasarelă de lemn aflată la o înălţime ameţitoare, dar priveliştea merită efortul făcut de a ajunge acolo. Intrare: 15 lei de adult/7 lei de copil.

“Din Târgul Neamţului, prin mahalaua liniştită a Ţuţuienilor, ieşim spre Cetăţuie. E o frumoasă zi de vară, cu cer senin, cu văzduh neclintit. (…) Suim coasta pe un drumeag râpos. Întâi trecem prin pădure, prin albia seacă a unui şuvoi. (…) [De sus se vedea] toată câmpia dreaptă a Ozanei şi Nemţişorului, cu scânteierile de apă lină; se vedeau şi pădurile depărtării, şi munţii, în negură, desfăşurându-se trepte-trepte până în fund; se vede, după uşoare sclipiri, se bănuia mai curând, ş-o mănăstire, acolo, departe, în zare, sub streşina cerului.” (Mihail Sadoveanu, 1908).

 cetatea-neamtului

va urma

8 Comment

  1. Mihaelush_10 says: Reply

    Citind articolul mi s-a facut dor sa le revad. A trecut ceva timp de cand nu am mai fost, cetatea nu era restaurata de exemplu. Eu cred ca jud. Neamt se aseamana in multe punbcte de vedere cu jud. Suceava (da, da, stiu, C.V. Tudor al Sucevei…..)

    1. Laura Frunză says: Reply

      Nu ştiu la ce te referi cu C.V. Tudor al Sucevei, dar ambele judeţe sunt minunate, cu o mulţime de locuri splendide de vizitat!

      1. Mihaelush_10 says: Reply

        Corneliu Vadim Tudor – patriotism

  2. Irina Nitu says: Reply

    Inainte sa deschid articolul ma intrebam daca ai ajuns la Muzeul Popa, ar fi fost pacat sa nu-l vizitezi si ma bucur ca ai reusit s-o faci. Merita din plin promovat. Am avut norocul sa-l intalnesc chiar pe regretatul dl.Popa cand l-am vizitat eu acum multi ani, era batran dar cu pofta de viata si vorba. Am stat mai bine de o jumatate de zi intreaga acolo ascultand povestile lui.
    P.S: Parcul tematic de langa Casa memoriala Ion Creanga e facut de o familie care locuieste in Humulesti, toate obiectele expuse acolo sunt stranse de catre ei.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Mi-a plăcut foarte mult muzeul Popa, e deosebit.
      Invidiez profund familia care deţine toate obiectele din parc, eu tare mi-aş mai dori un fier de călcat din ăla cu cărbuni şi ei aveau o grămadă :))))

  3. Cristina O says: Reply

    Am vizitat locurile descrise de tine acum 14 ani in luna de miere (nu imi amintesc totul cu amanunte, dar pare sa nu se fi schimbat prea multe) si ne-am promis ca vom reveni in zonele respective cu copilul. Deci…cam este momentul sa ne organizam pentru urmatoarea vacanta. La voi ce urmeaza? MM? La multi ani, cu intarziere, acestui blog minunat, care mereu reuseste sa imi schimbe starile mai putin placute in unele confortabile!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Maramureşul şi Apusenii rămân pentru anul viitor, cel mai probabil 🙂

      1. Irina Nitu says: Reply

        Anul asta am fost si noi in Maramures, am stat o saptamana. Copiii mei nu au mers nicodata cu trenul iar Mocanita a fost o experienta extraordinara pentru ei. Ca sa nu mai zic ca au maramureseni un dar de a te face sa te simti absolut minunat. Eu sunt din Targu Neamt, am crescut exact sub Cetate, cand nu eram la balaceala in Ozana, eram sus la Cetate. 😀

Leave a Reply