Până şi o piatră mică face valuri în apă

miha-pt-educatie

“Even a tiny stone makes a ripple in the water”. E o vorbă pe care am auzit-o într-un film de Crăciun pe Diva recent (un film foarte simpatic, de altfel, cu o tipă care călătoreşte în timp din 1945 în 2016 şi descoperă că valorile oamenilor în preajma Crăciunului s-au schimbat cu totul).

Mi-a venit ideea acestui articol de la un articol scris de Vali intitulat “Doar de Crăciun suntem mai buni?“, la care am comentat şi i-am spus că orice gest mărunt contează, indiferent că e de Crăciun sau nu. Orice leu, orice ciocolată dată unui copil, orice pereche de mănuşi, orice jucărie donată. Până şi o piatră mică face valuri în apă.

Nu ştiu câţi dintre voi obişnuiţi să faceţi gesturi caritabile pentru cei din jur. Sunt sigură că mulţi le faceţi doar că nu vă daţi seama că asta sunt. Nu spuneţi nimănui despre asta şi aveţi impresia că n-aţi făcut nimic. Sau poate chiar nu faceţi nimic pentru că aveţi impresia că nu merită nimeni să faceţi vreun gest pentru ei. Îmi pare rău că simţiţi asta.

Copiii orfani nu mănâncă doar de Crăciun, spunea Miha într-un articol. Ştiu că abundă în perioada asta cu solicitări de ajutor şi chiar vă rog să ajutaţi, să donaţi, să oferiţi din puţinul vostru, dar vă rog să continuaţi aceste gesturi şi pe parcursul anului.

Exemple de lucruri foarte mici pe care le-am făcut eu, dar care, sunt sigură, au contat undeva pentru cineva. Şi vă rog să faceţi un exerciţiu şi să scrieţi în comentarii 3 lucruri cu tentă caritabilă pe care le-aţi făcut în 2017 şi să vă propuneţi ca anul viitor să fie 5 sau 10.

  • am gătit mâncare pentru bătrâni. Am făcut o pomană de sufletul tatălui meu şi am preferat să dau mâncarea unor bătrâni pe care îi are în grijă o doamnă inimoasă din Bucureşti.
  • am donat bani pentru Miha când a alergat la maratoane pentru Hospice, pentru Habitat for Humanity sau pentru Fundaţia Aura Ion.

miha-pentru-hospicejpg

  • am donat haine noi sau în stare foarte bună unor adolescente care au venit de la ţară la oraş pentru se lupta pentru dreptul lor la o viaţă mai bună.
  • am donat haine şi cosmetice de bebeluşi unei tinere defavorizate care a născut un copil prematur.
  • am donat 50 de lei pentru bătrânii pentru care bloggeriţa Alina Gheorghiescu vrea să cumpere cozonaci şi şosete. Şosete, da!
  • am cumpărat o plăcintă cu cartofi şi un iaurt de băut pentru o bătrână cerşetoare. Ştiu că Filantropica (filmul) ne-a învăţat că cerşetorii îmbogăţesc pe alţii, dar chiar dacă nu am convingerea că banii ajung unde trebuie, măcar alimentele ştiu că ajung unde trebuie.
  • am îmbrăcat un copil în haine noi pentru începutul anului şcolar.
  • am donat rechizite şi jucării unei grădiniţe unde merg mulţi copii fără posibilităţi.
  • am donat o boxă pentru o acţiune caritabilă iniţiată de bloggeriţa Cristina Călin, care a colectat diverse electronice mici pentru nişte copii şi adolescenţi de la casa socială Casa de vis.
  • am donat cărţi pentru biblioteci din mediul rural.
  • am rugat o doamnă care mi-a oferit o carte ca s-o ajut cu o promovare pe Facebook să doneze cartea unei parohii care se ocupă de copii.
  • am vândut unei prietene câteva sticle Tupperware şi am rugat-o ca de banii pe care mi i-ar fi dat mie să cumpere dulciuri sau portocale sau orice crede ea de cuviinţă pentru un centru de îngrijire al persoanelor cu retard din oraşul ei (e un centru de care ea mi-a mai povestit).
  • am luat o scrisoare a unui copil fără posibilitaţi, care-i scrisese lui Moş Crăciun, şi i-am cumpărat ce-şi dorea.
  • am cumpărat lucruri din bazaruri umanitare sau de la Fundaţii care vând pentru a strânge bani pentru anumite cauze.
  • am scris pe blog sau am distribuit pe Facebook anumite cauze umanitare şi am îndemnat şi pe alţii să doneze sau să se implice.
  • am donat lucruri pentru a fi vândute în scop caritabil.
  • mă implic activ în a promova oameni sau activităţi sportive care merită promovate şi sponsorizate.

Vi se pare din ce am scris mai sus că am făcut ceva grozav pentru cineva? Nici gând! Sunt lucruri mărunte, n-am schimbat sau salvat viaţa nimănui, n-am construit vreun spital, vreo şcoală, n-am scăpat pe nimeni de la sărăcie. Însă eu cred că şi aceste gesturi mărunte contează, chiar dacă pe moment nu vi se pare.

Revin la Miha, pentru că ea face multe chestii caritabile pentru care donează unul dintre cele mai preţioase lucruri  pe care le deţine, şi anume timp. Într-un discurs pe care l-a susţinut recent în cadrul unei competiţii de Public Speaking, Miha zicea că fiecare om îşi poate găsi cauza lui. Nu vrei să donezi pentru bătrâni sau pentru copii? Nicio problemă! Salvează urşii polari sau plantează pomi în România. Vrei să faci ceva şi mai concret sau mai aproape de tine? Donează mâncare pentru căţeii din adăposturi, plăteşte nişte sterilizări gratuite, adoptă un animăluţ al nimănui.

Mergi şi citeşte sau fă ateliere creative pentru copiii de la diferite fundaţii, împarte pături, haine groase sau încălţăminte oamenilor fără adăpost iarna, montează hrănitori artificiale pentru păsări în timpul iernilor grele. Sau fă lucruri mai aproape de comunitatea ta: bate la uşa unui vecin în vârstă şi oferă-te să-i faci diverse comisioane iarna sau când nu mai poate să se deplaseze (să-i plăteşti o factură, să-i iei o pâine), oferă-te să stai cu copilul unei vecine, curăţă un loc pe care ar trebui să-l cureţe primăria, dar n-o face. Sau, şi mai bine, bate-i la cap până o fac ei!

Sunt multe lucruri mărunte pe care le putem face, dar care nu schimbă lumea de unele singure. Însă, împreună, dacă sunt sute şi sute de astfel de gesturi, cu siguranţă o vor schimba! Haideţi, schimbăm lumea împreună?

4 Comment

  1. Asa e, de multe ori uitam sa fim generosi in afara sarbatorilor. Eu cred mult in a oferi ajutor in primul rand in jurul tau, in familia ta, in “satul” tau, oriunde afli ca e nevoie.

  2. Așa este. Daca am fi toți măcar un pic mai buni, lumea ar fi mai buna. Multumesc pentru implicare!

  3. Laura Craciun says: Reply

    Un articol care inspira si imi da speranta. Speranta ca mai exista sanse pt o lume mai buna, cat timp sunt inca oameni ca tine si ca cei pe care i-ai amintit in articol 🙂

  4. Cristina O says: Reply

    Frumos articol! Bravo, Laura! La cât mai multe astfel de “actiuni”. Ai uitat sa mentionezi multidinea de sfaturi pe care le oferi direct sau indirect celor din jur si care pot schimba vieti!
    Citind articolul tau, mi-am dat seama si sper din tot sufletul ca asa sa fie ca eu poate chiar am schimbat, cel putin temporar, viata unor fete orfane de mama. In primul rand, am convins-o pe sora cea mare, apoi am vorbit la afterul scolii sa o primească pe cea mica. Desi este vorba despre un serviciu gratuit, totusi nu a fost usor. Astfel, sora cea mare de 17 ani poate sta la toate orele din program de la lucru, are timp pentru ea, pentru casa, iar sora cea mica are cu cine sa faca temele si cu cine sa se joace.

Leave a Reply