Experimentul Martinel – Sînziana Popescu, Pionier Press

coperta-martinel

Experimentul Martinel este o carte binevenită în peisajul literaturii pentru copii din România, în special prin subiectul pe care îl abordează: ce se întâmplă în România cu copiii “căpşunarilor” plecaţi la muncă în Spania?

Protagonistul nostru, pe numele său Teodor Martin şi poreclit Martinel, este un copil de clasa a IV-a lăsat în grija bunicului cât timp mama este plecată în Spania la muncă. În vara dintre clasa a III-a şi a IV-a, bunicul copilului moare şi Martinel rămâne să locuiască într-o garsonieră insalubră dintr-un cartier periferic, supravegheat doar de o vecină răutăcioasă care îi cheltuie banii trimişi de mamă pentru casă şi masă.

Martinel nu ştie că Tataia a murit, el crede că doar s-a îmbolnăvit şi mama l-a luat în Spania cu ea să-l facă bine. În aşteptarea întoarcerii acestora, băiatul încearcă să se descurce singur, dar la şedinţa cu părinţii de la începutul anului şcolar, când Martinel apare cu un buzunar plin de monezi de 5 şi 10 bani ca să plătească fondul clasei, doamna învăţătoare descoperă situaţia disperată în care se află şi decide să-l ia la ea acasă o perioadă.

Din momentul acela, urmează un şir de întâmplări fericite pentru Martinel, întâmplări care ar trebui să facă parte din viaţa de zi cu zi a oricărui copil: plimbări în parc cu familia, vizite la bunici, ieşiri la teatru şi muzee. Martinel se simte iubit şi acceptat de noua familie dar, cu toate astea, îşi doreşte să se întoarcă înapoi mama şi tataia lui. Când mama lui îi spune, în sfârşit, că tataia a murit, Martinel se simte vinovat de toată fericirea pe care a trăit-o în perioada când ar fi trebuit să jelească şi intră într-o stare de revoltă şi tristeţe profundă.

coperta-martinel

Dar pentru că autoarea a scris o poveste pentru copii şi copiilor le plac poveştile fericite, eroul nostru îşi revine spre finalul cărţii, termină de scris şi regizat piesa de teatru pe care o pregătea de luni de zile şi, împreună cu fetele familiei Dor, cu tatăl şi cu bunicul acestora, reuşeşte să susţină o reprezentaţie în faţa tuturor invitaţilor la masa de Crăciun a familiei. Ce se va întâmpla după aceea, rămâne de văzut, căci Martinel nu ştie încă dacă se va duce la mama lui în Spania sau aceasta se va întoarce înapoi în România. Finalul rămâne, astfel, deschis, lăsat la imaginaţia cititorilor sau la discreţia autoarei, care încă nu s-a hotărât dacă va exista şi un al doilea volum.

interior-experimentul-martinel_1

Sub haina abil croită a unei poveşti drăguţe pentru copii, Sînziana Popescu face o radiografie destul de sinceră a societăţii româneşti de după anii 2000. Familia Dor, ea învăţătoare, el medic, duc un trai decent din salariile mici din care, însă, nu-şi permit vacanţe la munte sau la mare, iar hainele şi le cumpără din Dragonul Roşu. Mama lui Martinel, părinte unic, din ce deducem, e împinsă de sărăcie să plece în străinătate şi să-şi lase copilul cu bunicul. Descrierea blocului şi a garsonierei în care locuieşte băiatul este dezolantă, iar când citeşti despre pâinea cu salam, singurul fel de mâncare pe care îl mânca Martinel, ţi se pune un nod în gât de frustrare.

Abia când citeşti o astfel de carte, îţi dai seama câte lucruri sunt considerate fireşti în vieţile copiilor noştri: bomboanele de ciocolată, mersul cu bicicleta, hainele noi, accesul la serviciile medicale, mâncarea gătită, vizitarea unui muzeu, prezenţa bunicilor sau a altor rude apropiate, faptul că au pe cineva să-i asculte şi să-i ocrotească, accesul la cultură (cărţi, filme, piese de teatru, muzee).

Cu toate acestea, ele nu sunt fireşti pentru o mare parte dintre copiii României care se îmbracă zilnic în acelaşi trening verde şi mare, cu trei dungi albe pe margini (ca al lui Martinel), care nu au jucării sau cărţi ale lor, nu au apă curentă sau mâncare decentă, iar dulciurile sunt doar un vis frumos. Foarte mulţi copii ai României sunt bătuţi (aşa cum era şi Martinel bătut de vecină), sunt lăsaţi nesupravegheaţi şi au părinţi plecaţi în străinătate, în timp ce ei stau acasă cu bunicii sau cu vecinii.

Deşi publicată în 2017, cartea este scrisă în 2013 şi remarc, cu tristeţe, că nu s-au schimbat foarte multe de atunci nici în viaţa “orfanilor” temporari, nici în economia şi societatea românească, pentru ca părinţii să nu mai trebuiască să plece lăsându-şi în urmă copiii. Ba dacă stau să mă gândesc, parcă lucrurile merg din rău în mai rău şi nu ştiu unde se vor opri.

interior-experimentul-martinel_2

Experimentul Martinel nu este doar despre experimentul soţilor Dor de a adăposti temporar (sau definitiv, căci se gândeau să-l adopte) un copil de “căpşunar” (termen folosit şi în carte), ci şi despre experimentul autoarei de a vedea dacă poate trage un semnal de alarmă pe acest subiect. Deşi apreciez foarte mult cărţile de artă, aşa cum este aceasta, m-aş fi bucurat dacă romanul ar fi ieşit într-o ediţie mai prietenoasă cu micii cititori (aceasta are textul scris foarte mic, pe două coloane, ca la revistă) şi mai ieftină, pentru a ajunge la cât mai multă lume. Doar informându-ne pe acest subiect şi deschizând şi ochii copiilor noştri, vom reuşi să conştientizăm şi să stopăm acest fenomen.

Ilustraţiile simpatice sunt făcute de Andra Badea de la Cuteoshenii. Cartea se găseşte la librăria Cărtureşti & friends de pe strada Edgar Quinet nr 9, Bucureşti (fosta librărie Anthony Frost). Costă în jur de 50 de lei, cred.

5 Comment

  1. Anca says: Reply

    La 50 de lei nu prea poate ajunge la toata lumea!
    la 50 de lei am pretentii mai mari de la cum arata o carte, mai ales ca este vorba despre o carte pentru copii.
    Poate o gasesc la biblioteca… ca eu sincera sa fiu nu dau 50 de lei pe o carte scrisa pe doua coloane… ca in Gazeta Sporturilor (cu tot resepectul pt Gazeta, dar pe ea nu dadeam 50 de lei).

    In rest, numai de bine.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Da, sunt de acord cu tine. Are fontul mic iar textul pe două coloane nu e deloc prietenos cu cititorii. Sunt conştientă că nu o va cumpăra prea multă lume, eu am semnalat-o mai mult pentru că este important subiectul abordat şi, în contextul literaturii româneşti pentru copii, cartea aceasta, care abordează probleme sociale reale, este importantă.

  2. Danuta says: Reply

    Pare dragutica cartea, dar intr-adevar scrisul este cam mic pentru copilasi..topicul ales este super relevant si interesant.

  3. Pe mine clar ca m-ai convins cu recenzia asta, daca as fi editor as lua cartea. Dar nu sunt. In plus, am observat in ultima vreme o marire a preturilor cartilor (la fel ca marirea oricaror alte preturi), deci mi-e teama ca nu ar costa mult mai putin nici daca ar fi tiparita de o editura mare…
    Si foarte buna si abordarea acelui subiect sensibil, a mortii cuiva drag si a prostiei pe care o fac apropiatii, sa le ascunda vestea copiilor. Doliul e necesar si benefic, copiilor trebuie sa le fie data sansa de a-si lua ramas bun de la cei dusi.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Da, Aluniţa! M-a impresionat reacţia personajului, frustrarea şi revolta lui că el s-a distrat în tot timpul ăsta cât bunicul era mort şi el nu ştia ca să-l jelească 🙁

Leave a Reply