Acrofobia este teama de înălţimi şi este una dintre cele mai des întâlnite fobii. Eu sufăr de acrofobie, dar, din fericire, nu este o formă gravă. Mi-e foarte frică să mă urc în turnuri, rollercoastere, să stau pe marginea unei prăpăstii, să merg cu telefericul, să mă dau cu tiroliana, să fac paraşutism/bungee jumping/orice implică înălţimi, tremur pe marginea unui pod foarte înalt şi aşa mai departe.
Însă nu mi-e frică să zbor cu avionul, am lucrat la etajul 18 la geam multă vreme şi nu aveam nicio problemă, în general dacă spaţiul e închis, sunt mai relaxată, dacă mă zboară vântul pe la ureche în turnuri şi pe schele, atunci nu prea e ok. Din fericire, Eliza nu are aceeaşi problemă ca mine şi e plăcerea ei să se caţere prin tot felul de chestii, aşa că uneori, vreau-nu vreau, trebuie să-mi depăşesc teama.
Ca idee, acrofobia e o chestie serioasă, care te poate paraliza. Pur şi simplu, dacă ţi-e frică, creierul tău nu mai funcţionează. La mine nu s-a ajuns până acolo, deşi se manifestă fizic (am o durere puternică în zona abdominală, de parcă m-ar trage cineva în jos), însă creierul meu funcţionează şi încearcă să mă asigure că totul e bine. Pe asta m-am bazat când am acceptat invitaţia de a mă urca la 50 m înălţime pe o macara, pentru un eveniment organizat de ENGIE în colaborare cu Dinner in the sky.
Dinner in the sky – pentru căutătorii de senzaţii tari
Ce se întâmplă efectiv la acest eveniment? Există o masă ovală, în jurul căreia sunt prinse nişte scaune. Pe interiorul mesei e o platformă, unde stau cei care servesc, însă scaunele unde stau invitaţii sunt ca şi suspendate în aer. Teoretic, ai o chestie mică unde să-ţi pui picioarele, practic eu nu prea ajungeam la ea.
Când te urci în scaun, ţi se prind nişte centuri, pe care nu le poţi desface singur. În felul acesta, organizatorii se asigură că de panică sau din greşeală, nu te vei dezlega. Eşti în perfectă siguranţă! Scaunul se roteşte sau se lasă pe spate, în caz că vrei să vezi priveliştea din toate unghiurile.
O macara va ridica platforma la 50 de metri înălţime, extrem de uşor, abia vei simţi că urci. Dacă îţi este foarte, foarte frică, poţi să nu te uiţi stânga-dreapta sau jos şi vei fi foarte ok. Nici nu simţi când te urcă, nu se leagănă platforma, nu se roteşte. Totul este foarte lin! Odată ajunsă sus, începe distracţia!
Dacă după ce ai ajuns sus, îţi dai seama că mori de frică, trebuie doar să spui, şi platforma va coborî imediat, îi ia cam un minut să ajungă jos. De altfel, o domnişoară din grup a ales să se dea jos după aperitiv, pentru că a simţit, probabil, că aceea a fost limita ei.
Dinner in the sky – mâncarea
Noi am avut parte de o experienţă inedită: faimosul sommelier Sergiu Nedelea ne-a servit cu vinul potrivit pentru fiecare fel de mâncare preparat de restaurantul Fratellini. Nu am reţinut vinurile de la mâncare, dar pe cel de la desert, da, pentru că am fost fascinată de el: Flori de gheaţă de la Tohani. Pe viitor, dacă mai veniţi la mine la masă, din ăsta să aduceţi 😀
Aperitivul – Carpaccio de biban marinat în yuzu, cu conopida infuzată şi chilli
Felul principal – Antricot de Texas cu legume caramelizate şi cartofi prăjiţi
Desertul – selecţie de cannoli
Dinner in the sky – compania
M-am bucurat să am lângă mine două bloggeriţe-mame cunoscute, aşa că am fost mai relaxată şi am avut cu cine sta de vorbă. În plus, faptul că şi ele au recunoscut că le e frică şi nu s-au dat super viteze, m-a ajutat şi pe mine să mă simt mai bine, ştiind că nu doar eu mă simt aşa.
La felul principal, am avut şi un mini-concert susţinut de formaţia de cover-uri Twins. Am cântat cu toţii în cor, deja cele trei tipuri de vin ne mai calmaseră şi eram cu toţii foarte binedispuşi 😀
Pentru mine a fost o experienţă minunată, aş repeta-o oricând. Nu mi-a fost frică de ceva concret, însă nici nu am rotit scaunul deloc în prima jumătate 😀 Abia după vreo două pahare de vin, am avut curaj să mă întorc să văd priveliştea şi mi-a părut rău că nu o făcusem mai devreme: se vedea superb!
Evenimentul a fost organizat de ENGIE, în calitate de partener al Bucharest Street Food Carnival, o minunăţie de festival la care mi-ar fi plăcut să merg şi în celelalte zile, ca să testez diverse chestii, dar nu am mai avut cum ajunge, aşa că îmi notez să revin pe viitor!
Mâncarea arată minunat și experiența în sine pare interesantă. Dar, trebuie să ai mult curaj. Și eu sufăr de acrofobie, care se manifestă cu senzație de leșin la înălțimi. Nu știu cât aș fi rezistat și probabil că nu aș fi mâncat mai nimic. Poate un pahar de vin potrivit ar mai fi destins situația 🙂
Vai de capu meu ….m-a luat ameteala numa’ citind si privind.:(((
Bravooooo pt curaj!!
Si eu am o forma de acrofobie, dar nu stiu daca e usoara sau mai severa, in sensul ca imi place mult sa merg cu avionul si chiar sa ma uit pe geam, nu am probleme cu cladirile foarte inalte, dar daca ma urc pe un scaun si i se clatina un picior ma panichez si mi se taie efectiv genunchi. Mi-e frica de inaltime cumva in cazurile in care nu sunt incadrata si de pereti care sa ma protejeze, cum as fi la etajul superior al unei cladiri.