Turist în România – Mănăstiri în judeţul Iaşi (2)

Prima parte aici: Mănăstiri din judeţul Iaşi (1)

Mănăstirea Cetăţuia

Teoretic, Mănăstirea Cetăţuia se află în oraşul Iaşi, deşi nu sunt foarte convinsă că, din punct de vedere administrativ, aparţine de oraş şi nu de comuna cea mai apropiată. Este accesibilă pe jos din cartierul Frumoasa, unde se ajunge cu autobuzele 43, 42, 19 şi 27. Sunt aproximativ 2 km de mers pe jos, peste deal, până la mănăstire. Nu ajunge niciun mijloc de transport până acolo.

Drumul spre Mănăstire este foarte frumos, prin păduri şi pe lângă vii, şi este un drum pe care îl cunosc foarte bine, pentru că îl parcurgeam uneori în copilărie, mănăstirea Cetăţuia aflându-se în cartierul copilăriei mele. Pe dealul spre Cetăţuia mă plimbam cu prietenii sau mă dădeam cu sania, ba chiar am mers şi la Înviere o dată sau de două ori şi a fost foarte frumos. Priveliştea unei mulţimi de oameni coborând dealul cu lumânări aprinse este ceva deosebit.

Mama merge adesea la Cetăţuia duminica şi spune că se fac slujbe foarte frumoase. Eu nu am ajuns la slujbă, aşa că va trebui s-o credeţi pe ea pe cuvânt. Noi am mers într-o seară, să facem mişcare după cină. Dealul spre Cetăţuia este preferat de alergători şi biciclişti, pentru a face mişcare şi a inspira aer curat. Drumul este asfaltat, se poate ajunge şi cu maşina, dar vă recomand experienţa mersului pe jos, e chiar plăcut.

Mănăstirea are o istorie foarte interesantă, a trecut prin multe războaie, a fost asediată, a servit drept refugiu pentru domnitorii români, a fost distrusă, abandonată şi reconstruită. Să citiţi pe Wikipedia, nu are sens să detaliez eu aici. Eu o să vă spun doar un singur lucru pe care l-am reţinut eu din copilărie:  aviatorul Aurel Vlaicu a survolat Dealul şi Mănăstirea Cetăţuia într-un aparat de zbor construit de el, acesta fiind primul zbor documentat din judeţul Iaşi (1911).

Placheta care atestă vizita Regelui Carol şi zborul lui Aurel Vlaicu:

La magazinul Mănăstirii se vând dulceţuri şi miere. Pe vremuri ştiu că aveau şi vinuri, dar acum nu am mai văzut. Poate că au rămas fără vii sau poate au avut producţii mai mici şi nu au mai scos la vânzare. Preţurile erau în jur de 12-15 lei borcanul.

Mănăstirea Hlincea

Se află la aproximativ 3 km distanţă de Iaşi şi este accesibilă şi pe jos de la Bazar (Piciorul pasarelei CUG, în spate la Fortus/Selgros). Drumul şerpuieşte prin păduri, peste deal şi este plăcut de parcurs. Noi am ajuns cu maşina, pornind din zona Manta Roşie, direct prin comuna Hlincea.

Am nimerit duminica la slujbă, nu era foarte aglomerat, iar oamenii păreau că se cunosc între ei, mai mult sau mai puţin. Erau veniţi de la oraş cei mai mulţi. Chiar am auzit un domn mai în vârstă spunând: uite aşa se adună comunitatea, duminica la Biserică. Mi s-a părut o idee interesantă. Mamei i-a plăcut slujba, aşa că o recomand dacă vreţi să mergeţi duminica la slujbă într-un loc frumos şi mai puţin aglomerat.

Ciocane pentru bătut toaca

Domeniul Mănăstirii este foarte mic, dar bine îngrijit, au câteva bănci pe care se poate sta şi asculta slujba (au difuzoare) şi un foişor. Nu prea este umbră, însă, ar fi fost bineveniţi nişte copaci care să facă umbră băncilor respective. Mănăstirea nu pare să producă nimic, la magazin nu aveau niciun fel de produse de vânzare, în afară de cărticele, iconiţe şi alte obiecte de cult.

Am remarcat că drumul până la Hlincea este preferat de biciclişti, fie venind dinspre Iaşi, fie venind prin pădure de la Mănăstirea Cetăţuia.

Mănăstirea Dobrovăţ

Se află la aproximativ 30 de km de Iaşi, în satul Dobrovăţ. Este o mănăstire de călugări, ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare (începută de domnitor şi terminată de fiul său). Ca arhitectură seamănă perfect cu Mănăstirea Luca Arbore, acelaşi stil de zidărie şi de acoperiş.

Nu este o mănăstire foarte turistică. E destul de retrasă şi dacă nu ar fi fost afişat pe poartă un program de vizitare, aş fi crezut că nu se poate vizita (poarta era trasă). Biserica Mănăstirii era încuiată, a venit un călugăr şi ne-a deschis, astfel că am putut vedea şi interiorul, cu picturile vechi şi deteriorate şi structura aparte, cu gropniţă între naos şi pronaos.

Curtea este frumoasă, destul de mare, cu pomi şi spaţii verzi. Au şi un bust al lui Ştefan cel mare. Chiliile funcţionează într-o clădire construită de hatmanul Nicolae Racoviţă în 1663, clădire care a mai fost, la rândul ei, închisoare, şcoală de fete, şcoală de agricultură. Nu au magazin şi, în general, par să nu interacţioneze mai deloc cu turiştii. Bănuiesc că Biserica este frecventată mai degrabă de localnici, decât de turişti.

Dacă sunteţi prin zonă, să n-o rataţi, măcar pentru valoarea ei istorică. De asemenea, turnul cu clopotniţă este foarte interesant – are 25 m înălţime şi este organizat pe trei nivele: la primul etaj o locuinţă pentru paznici şi clopotari, la al doilea etaj este un mic paraclis iar la etajul al treilea sunt clopotele. Din păcate, turnul nu este vizitabil.

Drumul până acolo este foarte frumos, prin păduri umbroase şi zone cu foarte multă vegetaţie. Înţeleg că în apropiere se află şi pârâul Dobrovăţ.

Am găsit pe Wikipedia acest citat, atribuit Reginei Maria a României, care ar fi vizitat Dobrovățul la 1 iunie 1917, scriind următoarele: “După dejun, am plecat la Dobrovăț, unul dintre Domeniile Coroanei. Drumul trece prin păduri de toată frumusețea, dar e lung și neînchipuit de rău… Netăgăduit, acest colț de țară e cât se poate de frumos, cu codri aproape neumblați, dar drumurile sunt îngrozitoare”

Drumul este foarte bun acum, reparat, deci măcar atâta lucru s-a schimbat în ultimii o sută de ani. Nu am identificat un mijloc de transport, dar am remarcat o staţie de microbuz, deci sigur există ceva, doar că nu ştiu de unde pleacă din Iaşi.

Mănăstirea Piatra Sfântă/Schitul Tărâţa

Am ajuns aici doar pentru că a insistat soţul meu, văzuse un indicator spre Mănăstirea Piatra Sfântă şi l-a intrigat denumirea. Eu nu auzisem de ea, dar mă bucur că am ajuns. Se află în comuna Bârnova, sat Pietrărie. Există şi ceva transport în comun, am văzut o staţie de microbuz aproape de Mănăstire.

Schitul vechi şi Biserica nouă sunt destul de mici, când am fost noi, Mănăstirea era în verva pregătirilor pentru hramul de Adormirea Maicii Domnului. În interiorul Schitului nu am putut intra, era încuiat, am vizitat doar Biserica mai nouă, în curs de finalizare (se efectuează pictura).

Domeniul Mănăstirii produce lactate şi ouă de prepeliţă, aveau frigider lângă magazinul Bisericesc. Preţurile erau cam aceleaşi ca la Hadâmbu. Am remarcat caş de vacă, unt, smântână. Nu am cumpărat nimic, pentru că era foarte cald şi mai aveam nişte drumuri de făcut înainte să ajungem acasă.

Cel mai mult aici mi-a plăcut priveliştea asupra oraşului Iaşi. Din curtea Schitului Tărâţa se vede tot oraşul, cu împrejurimile sale.