Recomandare: trei cărți excepționale pentru copii de la editura Hugs!

Sunt atâtea cărți frumoase pentru copii! Cum le diferențiezi? Cum știi ce să alegi? Le selectezi pentru că îi învață ceva sau doar pentru distracție? Pentru text sau pentru ilustrație? Pentru că vă dau de gândit? Pentru că vă pune în oglindă ceea ce simțiți?

Eu iubesc cărțile ilustrate pentru copii. Îmi plac toate cărțile ilustrate pentru copii. Și cele amuzante și cele triste, și cele profunde și cele care n-au musai un mesaj dar sunt distractiv de citit și e plăcut să te uiți la ilustrațiile lor.

Dacă aș scrie vreodată cărți, aș scrie cărți ilustrate. Acele cărți scurte, cu puțin text, dar care spun o mie de lucruri printre rânduri.

Am primit recent trei asemenea cărți de la editura Hugs!, divizia pentru copii a editurii Epica. Dacă, la fel ca mama, nu ați auzit niciodată de editura Epica, o să vă spun două vorbe despre ei: până acum scoteau doar cărți pentru adolescenți și tineret. Am și tradus două cărți la ei. Sunt foarte apreciați pe segmentul lor de vârstă și nici nu-i de mirare: au acoperit o nișă care cam lipsea (18-24 de ani).

De vreo jumătate de an au deschis și o divizie pentru copii. Se cheamă Hugs și au publicat cărți foarte simpatice pentru grupele de vârstă 3-5 și 5-7 ani. Astăzi o să vă prezint trei dintre cărțile lor pentru 3-5 ani, fiecare uimitoare în felul ei.

Nu sunt supărat! Suzanne Lang, ilustrații Max Lang

Nu sunt supărat! cred că tocmai a devenit cartea mea favorită. Este despre un cimpanzeu care se trezește într-o dimineață și simte că nimic nu e așa cum trebuie. Prietenii își dau seama că e supărat și îl tot întreabă ce are. Jim răspunde tuturor că nu este supărat și încearcă să simuleze un zâmbet sau o stare de relaxare, pentru ca lumea să nu-l mai bată la cap.

Dar animalele continuă să-i dea soluții contra supărării: să se bălăcească, să stea la soare, să mănânce ceva bun, să danseze, să îmbrățișeze pe cineva etc. Jim se enervează și mai tare, insistă în fața prietenilor că nu e supărat și pleacă. Atunci când îl întâlnește pe Normal, și el supărat, Jim se simte în sfârșit înțeles, pentru că și Norman e supărat.

Norman nu-i spune să zâmbească sau să danseze, Norman îi spune că ”e o zi minunată să fii supărat”. Norman înțelege! Și atunci Jim simte cum supărarea începe să-i treacă.

Vi se pare cunoscut scenariul? Vi se pare cunoscut cum le negăm uneori copiilor și apropiaților noștri dreptul de a fi supărați/nervoși/furioși/frustrați? Cum încercăm să îi încurajăm sau să le distragem atenția, orice, numai să nu mai fie supărați? Vă aduceți aminte de filmul Inside Out? Cum numai Tristețe reușește până la urmă să rezolve lucrurile?

Supărarea, deși pare o emoție din spectrul negativ, este o emoție bună. Ea îi ajută pe copii să își proceseze sentimentele, să își facă ordine în gânduri. Și tocmai asta ne învață această carte: pe copii că e ok să fii supărat și pe părinți că e ok ca ei să fie supărați. Nu greșim cu ceva dacă ne lăsăm copiii să își manifeste și emoțiile negative.

Sabia lui Ruby, Jacqueline Vessid, ilustrații Paola Zakimi

Ruby și frații ei au ieșit afară la joacă, pe câmpie. Dar frații sunt mai mari și o lasă în urmă. Și ce poate face Ruby? Găsește un băț care seamănă cu o sabie. Cu ea se luptă cu balaurii, îi atrage în joc și pe frați, doboară mere din copac, construiește un pod pentru furnici, desenează în țărână, prinde un cearșaf zburat de pe sârmă și construiește un fort.

Sabia e multifuncțională și nici măcar nu e o sabie. E doar un băț, dar cât de multe se pot face cu un băț! Cred că această carte le va arăta copiilor că poți inventa o mulțime de jocuri minunate fără să ai nevoie de jucării sofisticate. Îți trebuie doar imaginație și prieteni!

Ilustrațiile sunt foarte frumoasă la această carte, realizate în stil acuarelă.

Marea întrebare a micului cameleon, Caroline Pellissier, cu ilustrații de Mathias Friman

Când micul cameleon iese din ou, își întreabă mama: ”spune-mi, ce sunt eu?” Mama îl ia cu ea într-o plimbare. Pe măsură ce vede alte animale, cameleonul își asumă culoarea lor. Se crede, pe rând, zebră, crocodil, girafă, ghepard, elefant etc, iar mama îi răspunde cu răbdare, enumerându-i calitățile. Da, poate că adună din calitățile celorlalte animale, dar el este ”neasemuit”, este micul lor cameleon ”unic și atât”.

Ce modalitate frumoasă de a-i spune copilului nostru că este unic, că nu trebuie să imite pe nimeni, pentru că are atât de multe de oferit doar fiind el însuși, nu credeți?

Cărțile se găsesc pe Libris.