Garderoba capsulă de călătorie – in și alte materiale naturale

Cine mă cunoaște foarte bine, știe că unul dintre marile mele ”defecte” (și am pus cuvântul în ghilimele pentru că eu nu-l consider așa) e faptul că ador să mă îmbrac comod și renunț cu greu la ”uniformele” mele confortabile în favoare vreunei ținute mai acătării.

Evident, știu cutumele sociale, așa că mă aranjez atunci când am evenimente, vizite de-ale colegilor străini la job sau când mă duc în vizite mai oficiale. Am destule haine ca să fac combinații pentru aproape orice eveniment și îmi cumpăr rar haine pentru un eveniment anume, pentru că prefer, mai întâi, să fac shopping la mine în șifonier.

Ultima redută care nu s-a lăsat cucerită, însă, a fost garderoba de călătorie. Noi călătorim cel mai mult cu mașina, așa că eu sunt împărțitorul oficial de gustări, car bagaje, mai mereu am și câte ceva la picioare. Nu îmi arde să mă îmbrac ”frumos” pentru că, la finalul drumului, de obicei sunt șifonată și am cel puțin o pată pe mine.

Așa că mereu mă îmbrac în combinația pantaloni lejeri și tricou, plus polar. La pantaloni evit blugii și pantalonii de trening (am oroare de trening, îl port prin casă sau maxim la munte, seara, dacă e nevoie). Nici după blugi nu mă dau în vânt, ori mă strâng, ori pică de pe mine. Așa că prefer pantalonii casual cu elastic în talie. Rochiile și fustele ies din discuție, evident.

Sau ieșeau din discuție.

Prima oară când am realizat că e cazul să fac o schimbare a fost anul trecut când am fost într-un city break la Roma. Pentru că nu aveam bagaje la cală, nici măcar bagaj mic de bord (doar bagaj de mână), am plecat cu o garderobă minimală: o pereche de pantaloni pe mine și unii în bagaj, două tricouri, polarul meu omniprezent și o geacă subțire de ploaie.

În toate pozele, arăt fix la fel, sincer nu am găsit aproape nicio poză demnă de postat în care să apar și eu 😀 Nici măcar în oraș, pentru o seară la terasă, nu-mi trecuse prin cap să-mi pun o rochie în bagaj!

Acum mi-am luat o rochie, pe care o pot și accesoriza: cu și fără curea, în funcție de ce mănânc 😀 😀 😀

Așa că mi-am propus ca pentru city breakul în care urma să mergem în martie, să-mi fac o garderobă minimalistă de călătorie (tot așa, pentru bagaj de mână) care să se adapteze și la temperaturile de afară. City breakul a venit și s-a dus, dar noi am rămas acasă, că deh, izolare 😀

Dar am zis să vă arăt și o parte dintre hainele pe care mi le-am luat și care a fost principiul după care le-am ales.

În pozele de mai sus sunt noi mei pantaloni cullote! Mă tentează ideea de a-i scurta și de a-i transforma în fustă-pantalon, să fie de lungimea cardiganului de mai jos, dar mă mai gândesc.

În primul rând: COMODITATEA! Da, nu am făcut rabat la aspectul cel mai important pentru mine. Să n-aibă fermoare sau catarame, să nu fie strâmte sau greu de îmbrăcat. Să fie loc acolo pentru gastronomia locală 😀 😀 😀

În al doilea rând: MATERIALE NATURALE. Am ales lână merinos (pentru o bluză de corp), in (tricou) și combinație de in cu bumbac. Singura excepție am făcut-o la un cardigan, o combinație de bumbac cu acril, foarte moale și plăcut la atingere.

În al treilea rând: MODELE UNI, CULORI MAI STINSE. Nu-mi place să arăt țipător într-un peisaj pe care vreau să-l pozez, că doar mă duc în călătorii să imortalizez ceea ce văd, nu musai pe mine, sau, mă rog, și pe mine în decorul respectiv. Și nu-mi place să ies prea tare în evidență. Dar asta e doar o alegere personală, în general nu port culori aprinse, cu excepția ocazională a vreunei bluze roșii.

Mi-am luat majoritatea hainelor de la Bonprix (pentru că au haine cu măsuri intermediare, gen 36-38 și eu sunt chiar între aceste două măsuri): o rochie albastră cu model larg, o pereche de pantaloni ”cullote” (sunt pe elastic, chiar dacă nu par) și cardiganul lung, bleumarin, pentru atunci când se face mai răcoare. Toate cu buzunare încăpătoare, am obsesie cu buzunarele 😀

Voi cu câte haine mergeți în călătoriile scurte? Cam câte lucruri vă luați la voi și cam ce?