Dacă n-ați auzit niciodată de buddha bowl, nu-i nicio problemă, vă explic eu acum ce este: un fel de mâncare compus din mai multe ingrediente aranjate individual într-un bol sau o farfurie adâncă. Atunci când a fost inventat, acest fel de mâncare era vegetarian, dar, în timp, termenul a ajuns să fie folosit și pentru varietățile cu carne.
În teorie, există niște principii alimentare după care se face un buddha bowl: trebuie să conțină orez sau alt tip de cereale sau pesudocereale, proteine (carne, ou, leguminoase), oleaginoase sau semințe și legume/fructe proaspete.
Mai există și termenul poke bowl, care conține neapărat pește și este inspirat din bucătăria hawaiiană.
După cum veți vedea, bolul meu nu conține orez, pentru că ni s-a părut prea multă mâncare și am decis să renunțăm la el. În rețeta originală, era niște orez amestecat cu quinoa, parcă, dar merge orice fel de cereală sau pseudo-cereală, eu chiar am oscilat dacă să fac un pilaf de arpacaș sau nu.
Rețeta este luată dintr-un număr mai vechi al revistei Good Food România. Nu mai știu care, pentru că am rupt pagina asta și am ținut-o pe frigider o vreme, iar revista a mers în teancul de reciclat.
Ingrediente pentru 4 persoane: humus, 1 rodie, 1 piept de pui fără os, o caserolă/pungă de baby spanac, 2 cepe roșii, 2 avocado (+zeamă de lămâie), niște oleaginoase (în rețeta originală erau fulgi de migdale, eu am pus nuci).
Pieptul de pui se condimentează (sare, piper, praf de usturoi + orice altceva vă place) și se dă la cuptor într-o tavă cu puțin ulei, până când se gătește. Atenție, stați cu ochii pe el să nu se usuce, e important să fie bine pătruns, dar zemos. Când e gata, se feliază transversal.
Humusul îl puteți prepara acasă din conserve de năut sau îl puteți cumpăra gata preparat. Eu prefer să-l cumpăr și după diverse încercări m-am oprit la o marcă din Mega Imega (humus arăbesc clasic scrie el, cu un ambalaj cu verde-albastru).
Rodia se taie în jumătate și se scot sâmburii, care se aleg de pielițele albe.
Ceapa se taie julien și se freacă cu puțină sare și zeamă de lămâie.
Avocado se taie în jumătate, se scoate sâmburele, apoi se feliază. Se stropește cu zeamă de lămâie și se asezonează cu sare.
Spanacul se spală, dacă este cazul și se toacă dacă frunzele sunt prea mari. Eu am preferat să le las întregi.
Nucile se trag puțin la tigaie, fără ulei, cât să se usuce un pic coaja, apoi se freacă într-un prosop.
Când toate ingredientele sunt gata, se așază în bol sau pe farfurie: humusul în mijloc și de jur-împrejur celelalte ingrediente. Dacă doriți să aveți și un tip de cereală, atunci le pregătiți după dorință, dinainte (fierbeți orezul sau quinoa sau ce aveți).
Dacă vă mai rămân ingrediente, puteți face și o salată. Eu am folosit frunzele de spanac, nucile și rodia și am făcut a doua zi o salată, la care am mai adăugat fâșii de morcov și de parmezan tăiate cu instrumentul de decojit legume (=cuțitul economic). Eu aș fi mâncat salata așa goală, dar Eliza când a văzut-o, a zis: puteam să jur că mirosea a carne 😀 Și așa era, mirosea și a carne, pentru că făceam niște frigărui.
Voi ați încercat vreo variantă de buddha bowl până acum?
Nu am încercat, dar mi se pare o idee foarte bună. E practic un soi de platouas cu de toate, dar respectând anumite principii. Mulțumesc de recomandare, o sa încerc și eu în weekend. Deja îmi lasa gura apa gandindu-ma la hummus cu rodie 🙂
Am luat de. vreo doua ori – si apoi incercat sa execut acasa – varianta mediteraneeana de la un magazin care vinde asa ceva. Quinoa, spanac, rosii, ardei copt, feta, masline, posibil inca vreo doua ingrediente- iar ca proteina am ales falafel.