Amandine de post

Am încercat sâmbăta trecută o reţetă de amandine de post pe care am găsit-o într-un pliant publicitar la produsele din soia marca Inedit. Ce să zic, a fost bunicică, dar nu se compară cu amandinele adevărate 😀 Mai degrabă aş zice că e un dulce de post cu cacao şi rom şi atât, fără să pretind că sunt surori cu amandinele. Aluatul mi-a ieşit cam sfărâmicios la interior şi uscat la exterior, poate din cauza timpului prea lung de coacere, dar s-a înmuiat când l-am însiropat. Crema are aspectul unei budinci, dar e bună la gust. E un desert perfect dacă ţineţi post şi vreţi şi un desert la masă sau aveţi o aniversare şi trebuie să vă serviţi invitaţii cu ceva dulce mai deosebit. Puteţi face blatul în formă de tort şi aveţi un tort de ciocolată perfect pentru ziua de naştere.

Ingrediente pentru blat: 220 grame făină, 40 grame cacao neagră, 1 plic praf de copt, jumătate de linguriţă de sare, 100 grame zahăr brun, 240 ml apă rece, 100 ml ulei de floarea soarelui, 2 plicuri de zahăr vanilat.

Se amestecă făina cu praful de copt, pudra de cacao şi sarea. Zahărul brun şi zahărul vanilat de dizolvă în apă (eu a trebuit să încălzesc apa la microunde ca să se dizolve, că nu se dizolva deloc în apă rece) şi se adaugă uleiul. Amestecul lichid se toarnă peste ingredientele solide şi se amestecă cu mixerul. Rezultă o compoziţie semi-lichidă, vâscoasă, ca o cremă mai groasă. Se toarnă într-o tavă de copt (aprox 25 x 18 cm) tapetată cu hârtie.

Se pune la copt în cuptorul preîncins la 180 grade timp de 30 de minute, apoi se scade focul la 170 grade şi se mai lasă încă 30 de minute. Eu am lăsat cam 20 de minute de “şedinţă” deoarece cuptorul meu coace mai repede. E bine să faceţi testul scobitorii ca să vă asiguraţi că s-a făcut şi să nu lăsaţi blatul prea mult în cuptor.

Lăsaţi blatul la răcit şi între timp preparaţi crema şi siropul. Pentru cremă aveţi nevoie de: 100 grame pudră de migdale (eu n-am avut aşa ceva şi am mărunţit cu blenderul nişte migdale prăjite nesărate, ideal ar fi fost să fie decojite, dar cum n-am putut să le decojesc cu niciun chip, le-am lăsat aşa), 1 plic Vege-Gel dr Oetker, 50 grame zahăr brun, 4 linguri de amidon, 4 linguri cacao, 800 ml băutură din soia (eu am folosit chiar marca lor, Inedit, varianta simplă). Pentru sirop aveţi nevoie de 8 linguri de zahăr, 3 căni de apă, 2 fiole de esenţă de rom.

Pentru cremă se amestecă toate ingredientele într-o oală şi se pune pe foc mic, amestecând continuu. Când compoziţia devine consistentă, se ia de pe foc şi se răceşte pe baie de apă (sau se dă pe balcon, e mai simplu la vremea asta).

Pentru sirop se caramelizează două linguri de zahăr. Se adaugă o cană de apă şi se lasă să fiarbă până se topeşte caramelul. Se adaugă restul de zahăr şi apa şi se trage de pe foc. Când s-a mai răcit se adaugă esenţa de rom. Se răceşte pe acelaşi balcon.

Tăiaţi blatul în trei straturi. Însiropaţi din belşug şi repartizaţi crema pe primul şi pe al doilea strat. Puneţi puţină cremă deoparte pentru decor. Eu deja la etapa asta mă cam plictisisem şi era târziu, aşa că am pus toată crema fără să mai păstrez nimic.

Pe ultimul strat se pune o glazură (cum e cea la plic de la dr oetker) dar mie nu mi-a ieşit deloc şi n-am reuşit s-o întind, aşa că am abandonat lupta şi am dat prăjitura la frigider peste noapte. A doua zi am ornat cu nişte zahăr colorat.

Pliantul din care am luat reţeta conţine mai multe reţete de post sau vegetariene, gen chifteluţe din tofu, mazăre cu crenvurşti vegetali, piftie vegetariană, orez indonezian cu tofu, drob vegetarian, dar nu m-au tentat deloc. Oricât ar încerca cineva să mă convingă laptele de soia nu e lapte, tofu nu e brânză, soia nu e carne şi crenvurştii vegetali nu sunt crenvurşti, şi decât să mănânc înlocuitori, mai bine mănânc numai legume, paste şi orez. Dulciurile de post sunt bune, în unele reţete chiar nu se simte lipsa untului, a ouălor, a laptelui şi a altor ingrediente interzise. Turta dulce de post pe care am făcut-o acum câteva zile e de departe cea mai bună turtă dulce pe care am mâncat-o vreodată şi chiar şi aceste pseudo-amandine pot satisface gusturile de “dulce” ale oricărui pofticios.

4 Comment

  1. Elena says: Reply

    Buna!

    Help!!! Am nevoie de ajutorul tau! 🙂 Trebuie sa fac in Ajun de Craciun reteta “Straiele Maicii Domnului”. Ai idee cum se fac acestea? Multumesc!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Elena, “Straiele Maicii Domnului” sau “Scutecele Domnului” e un fel de tort din turte simple (apa, sare, faina), insiropate si cu o crema de nuca intre ele. In mod traditional, aceste turtite se fac cu crema de seminte de canepa (denumita “julfa”) dar cum acum nu se mai gasesc seminte de canepa, se foloseste nuca. O sa incerc sa scriu o postare despre asta in limita timpului pe care il am. Am colege care folosesc aluat de placinta congelat pentru asta (nu foietaj, ci aluat de placinta), il taie in rotunduri cu un castron mai mare, il coc in tigaia de teflon fara ulei si il insiropeaza, adaugand crema de nuca.

  2. elena says: Reply

    Buna!

    Ai dreptate,se numesc “Scutecele Domnului”. m-as bucura daca ai posta o reteta cu acest “tort” ptr ca as vrea sa fac.Din cunostintele mele acestea se impart in Ajun.

    1. Laura Frunza says: Reply

      Elena, uite aici si aici niste retete, din care una traditionala, cu julfa, cum se facea din batrani. In primul link ai si poze foarte reusite si o descriere mai amanuntita. Eu abia maine seara s-ar putea sa ajung sa le fac si pentru tine va fi cam tarziu cand voi posta reteta. Imi pare rau ca nu m-am gandit din timp.

Leave a Reply