Paste bolognese pentru copii

În ultima vreme Eliza mea a devenit foarte mofturoasă la mâncare, nu mai vrea legume, lactate – în afară de laptele formulă, dacă s-ar putea să mănânce numai carne ar fi perfect. Sunt sigură că e doar o etapă, toţi copiii dezvoltă mici manii la vârsta asta şi chiar ea are mai multe: păturica ei dragă pe care o cară prin toată casa şi nu doarme fără ea, să nu pui picioarele pe scaunul pe care stă ea să mănânce (are un scaun normal de bucătărie care are şi o treaptă), să se uite dimineaţa la Teletubbies (a învăţat şi să dea drumul la dvd player), nu-i place să se murdărească de ceva lipicios şi vine imediat s-o şterg, nu-i place să îi intre nisip în sandale (dar sub unghii n-are nicio problemă 😀 ). Revenind la problema cu carnea, evident că mă strădui să îi strecor şi legume în alimentaţie (cu fructele, din fericire, n-am probleme), dar o să îi tolerez pentru o perioadă pasiunea pentru carne, aşa că primeşte carne aproape la fiecare masă (prânz şi cină, fără mic dejun). Ca să mai diversific măcar modul de prezentare (că ea ar mânca numai ciorbă şi grătar, dacă ar fi după ea) am încercat să improvizez o reţetă de paste bolognese din carne de vită. Ok, recunosc, de fapt carnea de vită i-o fac mereu rasol, dar pentru că nu aveam alte legume în casă, am ales această variantă.

Ingrediente: carne de vită, sos de roşii sau roşii cubuleţe în suc propriu, ceapă, sare, piper, oregano, paste la alegere – eu am folosit nişte paste care arată ca boabele de orez pentru ca mâncarea finală să fie uşor de mâncat cu linguriţa.

Se căleşte ceapa în puţin ulei şi puţină apă – ideea e să nu o prăjiţi, ci să o înmuiaţi. Nu vă dau cantităţi exacte pentru că depinde de câtă carne aveţi. Se adaugă carnea de vită tocată şi se amestecă bine până când carnea se desface în bobiţe şi capătă culoare peste tot. Ea lasă zeama ei, aşa că mai mult se înăbuşă, nu se prăjeşte. Se adaugă sucul de roşii şi apă cât să acopere bine carnea. Eu n-am avut suc de roşii, aşa că am pus ce-am mai avut în frigider: trei linguri de roşii cubuleţe, o linguriţă cu vârf de pastă dulce de ardei şi o roşie dată prin răzătoare. Am fiert bine, am condimentat cu sare, piper şi oregano şi am servit alături de pastele fierte. Au mai rămas două porţii pe care le-am congelat pentru urgenţe.

Recomand peste un an şi jumătate dar dacă fierbeţi ceapa pur şi simplu, cred că merge şi mai devreme. Deja peste un an, intuiţia mămicilor e cea care decide ce şi cum poate mânca un copil.

0 Comment

  1. Simona says: Reply

    Arata tare bine, cred ca o sa i le fac si eu celui mic saptamana asta. Ca sa ii strecor si legumele pe langa carnita eu ii fac chiftelute la cuptor, de obicei din carne de curcan sau de pui, pe langa care adaug morcov, telina, cartof, ceapă și verdeața. Uneori sunt mai multe legume decat carne :-).

    1. Laura Frunza says: Reply

      Simona, si eu ii fac chiftelute la cuptor, dar de obicei nu adaug legume. O sa incerc totusi s-o fac si pe asta, sper doar ca legumele sa isi mai pastreze ceva din calitatile nutritive in procesul prepararii.

  2. Un gând prietenesc pentru tine, pe blogul meu:
    http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/05/05/rasfat-cu-premii/

    […]Şi, aşa cum ştiţi, deja, la rândul meu, vi-l înmânez tuturor, pentru PRIETENIE, adăugând şi… […]

Leave a Reply