Minestrone – o supă de post pentru o iarnă grea

Astăzi este Lăsata Secului, ultima zi în care mai puteţi mânca “de frupt” sau “de dulce” până la Crăciun,  pentru că de mâine începe, pentru creştinii ortodocşi, postul Crăciunului. Postul are o durată de 40 de zile şi se spune că ar fi mai uşor pentru că are multe dezlegări la peşte. Fiecare credincios ţine post cât poate şi cât doreşte pentru că, mai presus de postul alimentar, este postul sufletesc. Însă cum despre suflet nu ştiu să vă povestesc mare lucru, mă voi rezuma la postul alimentar şi voi prezenta săptămâna aceasta câte o reţetă de post în fiecare zi ca să vă dau idei în cazul în care mergeţi pe dieta clasică fasole-cartofi-zacuscă-pate vegetal.

Astăzi vă prezint una din supele mele preferate, minestrone. Este o supă italiană care se face cu multe-multe legume, în funcţie de sezon. Jamie Oliver spune în cartea lui, Jamie în Italia, că niciun italian cu scaun la cap nu va face minestrone din legume care nu sunt în sezon, însă cum eu nu sunt italiancă, mi-am permis câteva excepţii de la regulă 🙂

Supa aceasta este o simfonie de gusturi şi, ca în orice simfonie, trebuie să ştim să potrivim notele. De exemplu, data viitoare n-aş mai pune două tipuri de crucifere în aceeaşi supă (varză, conopidă), mi s-a părut prea mult, deşi nu mi-a picat greu deloc; e mai bine să fie, pe  cât posibil, câte un singur reprezentant din fiecare categorie. Este o supă potrivită pentru post deoarece este foarte săţioasă datorită cantităţii mari de legume şi adaosului de paste.

Baza supei se prepară în felul următor: rădăcinoase (morcov, ţelină, rădăcină de pătrunje, păstârnac – câte una din fiecare) date prin răzătoare, două cepe şi un ardei gras sau un gogoşar tocate mărunt se pun la călit într-un vas încăpător, în ulei de măsline, de preferat (eu am folosit margarina mea vegetală). Se adaugă frunze proaspete de busuioc tocate.

Se călesc bine până se înmoaie, eu am pus chiar capacul şi am lăsat să se înăbuşe şi cu ajutorul aburului. Între timp am pregătit legumele: am scos din congelator fasolea verde, am curăţat şi tăiat cubuleţe cartofii, am desfăcut conopida în bucheţele mici şi am pus-o în apă cu oţet ca să iasă gângăniile din ea, am spălat dovleceii, am desfăcut o conservă de cuburi de roşii în bulion, am pregătit un bouquet garni din mărar, pătrunjel, ţelină şi lobodă. În mod normal nu se pun alte verdeţuri la minestrone în afară de busuioc, însă eu am vrut mai multă savoare şi am adăugat şi buchetul de verdeţuri pe care l-am scos la final.

După ce se călesc legumele, se adaugă o cantitate generoasă de zeamă (apă sau supă făcută cu un cub bio sau zeamă de carne dacă nu e post – eu am cumpărat două oase de vită pe care le-am fiert şi am folosit zeama la minestrone, însă în post e suficientă şi apa) şi apoi legumele, în ordinea în care fierb: fasolea verde mai întâi, varza, cartofii, conopida, dovleceii, roşiile în bulion. Se condimentează cu sare, piper, o foaie de dafin şi dacă aveţi vreun amestec de legume uscate bio puteţi adăuga după placul inimii. Spre sfârşitul fierberii se adaugă pastele – eu am pus unele foarte mici care se numesc anellini, dar puteţi folosi absolut orice fel de paste şi chiar orez. În Italia nu se serveşte fără parmezan pe masă, însă noi vom ignora această regulă de dragul postului.

În supă se mai pot pune: fasole albă sau roşie, mazăre, bob, broccoli, spanac, sparanghel, de fapt cam orice legumă intră la minestrone, important e să vă placă. Voi aţi mâncat vreodată minestrone?

Mai multe reţete de post în categoria De post.

2 Comment

  1. Andreea says: Reply

    Multumim de reteta!

    Si despre/pentru post … Kaufland are reducere la ghebe! 🙂 Asa ca minunatia de reteta este din nou pe lista!

    1. Laura Frunza says: Reply

      Da, am fost si eu azi si am luat o punga 🙂 Dar pentru zacusca, de data asta.

Leave a Reply