Dulceaţă de cireşe amare

dulceata-de-cirese-amare

Această dulceaţă de cirese amare e printre favoritele mele, alături de cea de nuci verzi. În general, o cumpăr la preţ destul de mare de prin diverse locuri, aşa că anul acesta am avut grijă să fac stocuri. Am ales cu mama o găleată de cireşe, ne-am murdărit până la coate şi nici după o săptămână nu se dusese negreala de sub unghii 😀

Dar măcar fusese făcută cu un scop nobil! Aceată dulceaţă e cea care mă duce cel mai tare cu gândul la chiselele de pe vremuri! Pe atunci era ceva deosebit să primeşti un musafir cu o farfurioară de dulceaţă de cireşe amare şi un pahar de apă rece!

dulceata-de-cirese-amare

Ingrediente:

  • 1 kilogram de fructe curăţate
  • 1 kilogram de zahăr
  • un pahar de apă

Mod de preparare

Procesul e destul de simplu şi intuitiv – ca la celelalte dulceţuri. Cireşele se spală, se curăţă de codiţe şi de sâmburi. Codiţele se păstrează şi se pun la uscat, sunt foarte bune pentru ceai. Eu aş fi vrut să păstrez şi sâmburii pentru pernuţe terapeutice, dar era prea complicat să stau să-i să-i curăţ.

Fructele se pun la fiert într-un vas încăpător cu zahărul şi cu apa. Atenţie, e o dulceaţă care dă pe afară din vas, indiferent cât de mică e flacăra, aşa că fiţi cu ochii pe ea. Noi punem apă ca să aibă mai mult sirop, dacă faceţi ceva mai spre gem, puteţi renunţa la apă.

Se fierbe dulceata până când se îngroaşă siropul şi trece testul farfuriei. Pe o farfuriuţă rece se picură câţiva stropi de sirop şi se verifică consistenţa. Dacă picătura se gelifiază, atunci dulceaţa e gata. Se poate pune fierbinte în borcane curate şi sterilizate sau se poate răci şi steriliza direct în borcane ulterior.

În cazul în care folosiţi borcane reciclate, vă sfătuiesc să cumpăraţi, totuşi, capace noi. Se vor sigila mai bine după sterilizare.

Eu consum dulceaţa de cirese amare direct din borcan, când am poftă de ceva dulce, pe papanaşi sau chiar pe pâine cu unt. Deşi vorba vine când spun dulce, pentru că e o dulceaţă destul de amăruie!

Tot acum e perioada în care puteţi pregăti şi sirop de vişine şi cred că mai găsiţi şi trandafiri pentru dulceaţă dacă nu s-or fi scuturat de tot.

2 Comment

  1. Nati says: Reply

    Dulceaţa asta e și una din preferatele mele, din viaţa anterioară 😀 numai ca eu o faceam cu sâmburi, câte un borcanel. Era foarte meditativ procesul de mâncare a dulceţei. :)) În schimb, mâncam câte o lingură, două și mă săturam.
    Îmi place cum ţi-a ieșit poza, cu lumina reflectată în dulceaţă. 🍒

  2. Si mie imi place cea de nuci verzi, din asta nu am mancat dar sper sa am ocazia sau cel putin sa-mi iasa, ma gandesc sa incerc si eu. 😀

Leave a Reply