Ziua de azi, 10 mai, este Ziua Regalităţii în România şi marchează începutul domniei lui Carol I, obţinerea independenţei de stat şi încoronarea primului rege al ţării (sursa: Historia.ro). Pe vremuri, pe 10 mai se organiza celebra bătălie cu flori de la şosea, dar în prezent ziua de 10 mai, declarată zi de sărbătoare naţională în 2015, nu mai reprezintă o zi festivă pentru români, deşi în continuare se organizează diverse evenimente, cum ar fi Maratonul Independenţei (Arcul de Triumf, Bucureşti), depuneri de coroane, lansări de carte şi celebrul garden party de la Palatul Elisabeta (la care îmi doresc enorm să ajung şi eu cândva!).
Fiind aşa o zi importantă m-am gândit că e cea mai potrivită pentru a vă prezenta aceste două cărţi, cele mai recente din colecţia Cărţi regale, seria despre regii şi reginele României, de la editura Curtea Veche.
Mihai I – Un rege cu onoare, loialitate şi credinţă
Cartea prezintă viaţa Regelui Mihai I, de la naştere şi până la vârsta de 90 ani. A fost publicată înainte de decesul Majestăţii Sale. Pasajele care vor plăcea cel mai mult copiilor vor fi cele despre viaţa de zi cu zi a regelui, atât în copilărie, cât şi la maturitate, în perioada exilului, descrierea năstruşniciilor pe care le făcea, relaţia specială pe care a avut-o cu mama lui, precum şi dragostea Regelui faţă de maşini şi de animale. De altfel, ambele pasiuni au devenit, după abdicare şi plecarea în exil, surse de venit: a lucrat la o fabrică de avioane şi a deţinut o fermă de păsări.
Autorul analizează şi contextul socio-politic şi familial în care s-a desfăşurat viaţa Regelui: divorţul părinţilor, Al Doilea Război Mondial, venirea la putere a comuniştilor, căderea regimului comunist şi perioada post-decembristă. Copiii de clasa a patra, care studiază la şcoală istoria României, vor găsi în această carte o analiză politică pe înţelesul lor cu privire la modul în care s-au petrecut lucrurile în perioada respectivă, însă cartea nu e doar pentru ei, ci pentru orice copil (şi chiar adult) care este cât de cât curios cu privire la traiectoria ultimului rege al României.
Ilustraţiile mi s-au părut foarte simpatice, mai ales cele cu Mihai copil care reflectă acea ghiduşie specifică băieţeilor din epoca respectivă: de la 4 ani Mihai călărea pe ponei, la 6 conducea o maşinuţă pentru copii, era pasionat de fotografie, cita din Shakespeare. Foarte amuzante sunt întâmplările despre căţeluşul aruncat în trăsură, printre flori, sau despre racul aruncat în poala Elenei Lupescu, pe care, aşa cum e firesc, o antipatiza pentru că destrămase căsnicia părinţilor săi.
Margareta a României – O Principesă în serviciul ţării regăsite
Cartea aceasta m-a emoţionat foarte mult pentru că eu sunt o mare admiratoare a ASR Principesa Margareta, Custodele Coroanei. Mi-am dorit şi îmi doresc în continuare foarte mult s-o întâlnesc măcar o dată în viaţă, însă, din păcate, aşa cum se întâmplă uneori, am ratat poate singura şansă de a mi se îndeplini dorinţa: atunci când a lansat această carte, anul trecut, la un eveniment cu public. Din păcate, a făcut-o chiar în ziua în care Vlad împlinea un an, aşa că nu am putut fi acolo.
Dintre toate cărţile din serie, aceasta mi se pare cea mai frumoasă pentru că nu este doar o biografie, ci este povestea unei fete care a reuşit în viaţă cu forţe proprii (e drept, într-un context influenţator favorabil), alegând din proprie iniţiativă să se dedice oamenilor. Viaţa Principesei Margareta se caracterizează prin multă muncă şi devotament faţă de diverse cauze, la care se adaugă o iubire enormă pentru ţara natală a tatălui ei. Prin Fundaţia Principesa Margareta, Alteţa Sa a derulat nenumărate campanii caritabile în sprijinul copiilor şi bătrânilor din România.
Povestea din carte e ca un basm cu prinţese: se naşte într-o familie regală exilată care creştea păsări pentru a se întreţine, ba chiar ajunge şi ea să vândă ouă şi zarzavat la piaţă, merge la şcoli bune şi are o relaţie nemaipomenită cu bunicile ei. Evocarea celor două bunici mi-a stârnit mari emoţii şi m-am bucurat să citesc că le-a iubit foarte mult şi a învăţat multe lecţii de viaţă de la ele. De altfel, valorile după care se ghidează în viaţă Alteţa Sa – munca, prietenia, patriotismul, ataşamentul faţă de familie, dragostea de carte – sunt învăţate atât de la părinţi, cât şi de la cele două Regine minunate care i-au fost bunici – Regina-mamă Elena şi Principesa Margareta a Danemarcei.
Ca în orice basm sau film cu prinţese, apare la un moment dat şi dragostea în viaţa ei, atunci când Alteţa Sa îl cunoaşte la un eveniment caritabil pe actorul Radu Duda. Însă ce îmi place cel mai mult la acest basm este că el se scrie în continuare şi nu există încă un “sfârşit”. Alteţa Sa continuă să fie o personalitate puternic şi un model pentru fetele din România. Dacă vreţi să aveţi vreuna dintre aceste cărţi şi nu ştiţi cu care să începeţi, v-o recomand din toată inima pe aceasta.
În colecţie au mai apărut Regina Maria – Regina care a iubit viaţa şi patria şi Carol I – Primul şi cel mai mare rege al românilor. Despre cartea dedicată Reginei Maria am scris aici.
Eu i-am luat-o Lunei pe cea cu regina Maria, acum un an, doi. Inca nu i-a venit vremea, asteapta in raft, la rand cu alte vreo douazeci de carti cumparate si neatinse. Parerile mele despre casa regala a Romaniei sunt influentate de ceea ce imi povestea mama in copilarie, ea fiind nascuta in 1927. In general, nu era foarte bune acele impresii, au fost ani grei si tulburi cei pe care i-a prins mama sub monarhie, insa pe regina Maria o iubise pur si simplu, asa cum cred ca a iubit-o tot poporul. Fusese si la inmormantarea ei si ramasese marcata de culoarea mov in care fusese imbracat totul cu acea ocazie, in loc de obisnuitul negru de doliu. A ramas culoarea preferata a mamei mele si mi-a transmis si mie slabiciunea pentru ea 🙂