Conni şi oliţa – seria Prietena mea Conni, acum la editura Casa

Am mai citit eu cărţi despre cum să-ţi ajuţi copilul să înţeleagă această nouă etapă, dar Conni şi oliţa mi se pare de departe cea mai bună din ce s-a mai tradus la noi până acum pentru această categorie de vârstă.

Conni şi oliţa este prima din seria Prietena mea Conni în curs de apariţie la editura Casa. Până acum au fost publicate trei volume şi mai urmează şi altele.

Copiii se vor regăsi în peripeţiile prin care trece Conni şi asta îi va ajuta să facă şi ei faţă anumitor provocări zilnice. Nu e vorba de cine ştie ce aventuri fantastice, ci de schimbările şi întâmplările prin care trece un copil în drumul lui spre a creşte mare.

prietena-mea-conni-coperti

Trecerea de la scutec la oliţă poate fi un adevărat război uneori, mai ales dacă iniţiativa vine de la noi, părinţii, iar copiii nu sunt pregătiţi pentru asta. Pentru a fi capabili să treacă de la scutec la oliţă, copiii trebuie să fie pregătiţi la nivel emoţional – să înţeleagă ce se întâmplă cu corpul lor, care este mecanismul micţiunii şi cum “te ţii” până ajungi la oală, dar şi fizic – sfincterele să fie suficient maturizate încât copilul să se poată “ţine”.

Despre acest proces, eu nu pot da prea multe detalii întrucât nu mă consider foarte informată pe subiect. Am făcut destule greşeli când am făcut această trecere la Eliza, sper să nu le repet cu Vlad şi consider că fiecare părinte trebuie să citească şi să se informeze din surse avizate. Însă pot să vă povestesc de ce consider eu această carte foarte utilă.

În primul rând, iniţiativa de a trece de la scutec la oliţă vine de la copil. Conni se decide într-o zi că nu mai vrea scutec, pentru că i-a văzut ea la vestiare, după ora de gimnastică, pe Maia şi pe Oliver purtând chiloţei. Fac o paranteză aici să menţionez că, din ce am remarcat şi la alte familii, un rol important în această trecere îl au fraţii mai mari, care folosesc deja toaleta, şi că nu funcţionează la fel dacă cei mici îşi văd părinţii la toaletă.

Pentru a se convinge de fermitatea lui Conni în a trece de la scutec la oliţă, mama face un experiment: toarnă apă într-un scutec să-i arate că acesta absoarbe apa, apoi toarnă apă peste o pereche de chiloţei să-i arate că aceştia nu reţin apa. Apoi o informează pe Conni că, fără scutec, trebuie să anunţe când vrea să facă pipi şi o întreabă dacă e pregătită pentru asta.

conni-si-olita-p849

Evident urmează tot soiul de accidente: Conni se scapă pe ea pentru că are pe ea o salopetă greu de dat jos, aşa că mama îi cumpără pantaloni noi, cu elastic. La această etapă, mama o laudă pe Conni că a spus că vrea să facă pipi, chiar dacă nu a reuşit să facă la oliţă.

Apoi Conni descoperă că pipi nu vine când vrei tu, doar pentru că stai pe oliţă, ci vine… când îţi vine. Urmează un succes, Conni reuşeşte să facă la oliţă apoi, împreună cu mama, goleşte oliţa la toaletă.

Următorul pas e să stea şi noaptea fără scutec. Convinsă că e pregătită şi pentru asta, deşi tata îi spune că uneori, noaptea, nu prea îţi dai seama dacă îţi vine sau nu să mergi la toaletă, Conni se culcă fără scutec. Apoi visează marea şi când se trezeşte, descoperă că totul e ud în jurul ei. Cu mult calm, mama schimbă patul, apoi îi pune lui Conni un scutec, după care cumpără o muşama de protecţie pentru pat.

În continuare, Conni trebuie să înveţe să folosească toaleta atunci când e în deplasare, să nu înfunde toaleta cu hârtie igienică şi să nu pice în veceu. Până la urmă, Conni primeşte la bunici o scară şi un reductor pentru toaletă, iar acasă un înălţător special, de care îmi aduc aminte că am avut şi eu la Eliza. Operaţiunea “Conni şi oliţa” se încheie cu succes!

Factorii decisivi ai acestei reuşite sunt, cu siguranţă dorinţa copilului şi răbdarea părinţilor. Cartea aceasta vă poate ajuta şi pe voi, părinţii, să vă pregătiţi “planul de atac” dar şi pe copii să înţeleagă că procesul renunţării la scutec este de durată, că mai pot avea loc accidente şi că nu e nicio problemă şi că tot ce trebuie pentru a reuşi este să-ţi doreşti.

În colecţia Prietena mea Conni au mai apărut Conni merge la grădiniţă şi Conni merge la fermă.

Dacă vă place ideea acestor cărţi, trebuie să ştiţi că voi avea un atelier de lectură la Bookfest din ele, plus o tombolă. O să vă anunţ curând toate detaliile!

4 Replies to “Conni şi oliţa – seria Prietena mea Conni, acum la editura Casa”

  1. Cati ani are Conni, oare? Baiatul meu are doi ani jumate si am inceput potty training cu avant acu’ cateva luni, iar acum dam inapoi si nu ne mai spune cand trebuie sa mearga la toaleta. Ma gandesc ca e normal … procesul asta pare sa aiba nevoie de rabdare multa, multa.

    1. Laura Frunză says: Reply

      Cred că are în jur de trei ani.

  2. Si noua ne plac foarte mult cartile din seria Conni (noi avem mai multe, editate in germana). Ne-au folosit drept model de a aborda diferite situatii ce apar in mod uzual in viata alaturi de copii. Si au folosit drept exemplu nu doar copiilor, dar si noua, parintilor: mama si tatal lui Conni arata multa rabdare si intelepciune in interactiunea cu cei mici. Si rabdare… am mai spus? 🙂

    1. Laura Frunză says: Reply

      Daaaa, extrem de multă răbdare! Mai învăţăm şi noi, părinţii reali, de la ei 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.