Zilele trecute, Eliza îşi făcea curat în birou, cu ocazia încheierii anului şcolar, şi a dat peste jurnalul de vacanţă completat anul trecut. În mijlocul mormanului de caiete, hârtii, cărţi şi jucării de pe covor, Eliza s-a apucat de răsfoit jurnalul de vacanţă şi de exclamat: “ce de amintiri!”
Uitase complet unele locuri în care am fost sau unele lucruri pe care le-am făcut! Aşa că m-am bucurat că am stat pe capul ei să scrie în jurnalul de vacanţă, să facă desene şi să lipească diverse suveniruri, chiar dacă la momentul acela i se păruse o corvoadă. M-am dus pe blog să caut articolul despre jurnalul de vacanţă dar am descoperit că am omis să scriu despre asta, cred că am vrut s-o fac şi n-am mai reuşit, aşa că scriu acum, mai la începutul vacanţei, ca să aveţi timp să pregătiţi un caiet frumos în care copiii să povestească, pe scurt, experienţele verii.
Materiale:
Un caiet gros, de preferat cu coperta mai groasă, creioane colorate, pix, lipici.
De colecţionat:
Eliza a lipit în jurnal poze, o pană găsită în plimbările noaste, un bilet la meci, ceva decupat dintr-un pliant de la muzeu etc Păstraţi într-o cutie toate biletele de acces la muzee, note de plată de la restaurantele preferate, frunze sau flori presate, pene sau mici cochilii de la mare, pliante informative, broşuri de la hotel, timbre poştale etc, tot ce poate fi lipit într-un caiet.
De scris:
Eliza a ales să scrie doar experienţele pozitive. Eu am încurajat-o să scrie şi lucrurile care nu i-au plăcut, dar nu a vrut. Mi-a spus că vrea să-şi amintească doar lucrurile frumoase şi cu greu am convins-o să facă şi acest exerciţiu: să admită că unele lucruri nu i-au plăcut şi că e ok să spui asta, că nu trebuie să bagi sub preş totul.
Uneori e foarte greu s-o conving pe Eliza să povestească experienţele mai puţin plăcute, motiv pentru care eu sunt un pachet de griji când pleacă undeva, pentru că suferă în sinea ei şi îmi povesteşte abia după nu ştiu cât timp, după ce a internalizat ea bine de tot experienţa.
Pe mine m-a amuzat faptul că Eliza a ales să scrie doar despre vacanţa de vară, iar despre vacanţa de iarnă nu a scris absolut nimic, deşi a fost frumos şi a făcut lucruri deosebite şi atunci. Însă pentru ea vacanţă înseamnă doar vara, aşa că am lăsat-o să facă cum a vrut ea.
Copiii voştri au jurnale de vacanţă?
Anul acesta i-am făcut lui David un jurnal de vacanță. M-am inspirat din idei de pe net și a ieșit ceva foarte drăguț. Dar nu are chef de el. I se pare plictisitor să scrie. Cred că ne vom limita la a lipi poze și alteceva ce mai poate fi lipit, eventual cu o scurtă descriere.
Să ştii că şi eu mai trag de ea să scrie. Uneori are chef, alteori, nu, dar eu insist, pentru că ştiu că-i face plăcere să le recitească mai târziu.
Da, fetita mea are jurnal de vacanta, numai ca la noi e invers, eu nu imi fac timp de el si ea ma bate la cap sa facem impreuna, sa-I scot poze sa puna si vrea sa puna din toate vacantele. Era o perioada cand umbla cu el in mana dupa mine si numai cand vedeam ca vine dupa mine imi venea sa ma ascund. Dar asta pt ca eu I-am cautat pe internet niste informatii despre lego cand am fost la LEGOLAND, sau despre bijuteriile coroanei reginei Elisabeta si ea de atunci voia sa scrie o groaza de informatii in el si asa retinea si mai bine anumite informatii. Acum I-am comandat unul cu pagini invechite si niste stampile sa il facem mai frumos pe urmatorul. Recunosc ca am scris mai mult eu in jurnal, cu scris de mana, ca ea abia a terminat clasa 0.
Ce fain că e aşa interesată să-şi noteze lucruri de interes. Fii-mea nu ştie cum să scape mai repede de corvoada asta :)))
Ma gandesc ca am putea face si un jurnal din poze langa care sa punem si text. dar as vrea sa fie tot un text scris de catre el, nu de catre mine 🙂
Adică un album foto? 😀