Am văzut miercuri seara cu Eliza Aventurile lui Smallfoot la Cinema City în Afi Cotroceni, un film despre atât de multe lucruri, că nici nu știu cu ce să încep. E un film cu un profund substrat educațional, dar care reușește să nu fie didactic, ci dimpotrivă. Copiii au râs copios la acest film, din care e ușor să pierzi lecțiile potrivite, dacă ești atent doar la glume, la vocea lui Smiley care îl dublează pe Percy Patterson și la cântecele simpatice.
Despre ce e vorba în film: un grup de yeti locuiesc pe vârful unui munte, crezând că stau pe o insulă susținută în spate de niște iaci și că soarele răsare doar dacă se bate gongul în fiecare dimineață. Într-o zi, Migo e martor la prăbușirea unui avion, din care cade un… om, pe care yeti îi numesc smallfoot (picior mic). Populația yeti crede că oamenii nu există, că sunt un mit, și același lucru îl cred și oamenii despre yeti, evident.
Nu o să continui cu rezumatul filmului, pentru că vreau să mergeți să-l vedeți, dar o să vă spun doar atât: un yet ajunge într-un sat de oameni și un om ajunge în satul yeti, și tot ceea ce credeau că știu cele două populații una despre alta pare să nu mai fie adevărat.
Lecții de luat acasă
- Populația yeti trăia după niște reguli scrise pe pietre, pe care nimeni nu le contesta. Când au început să apară dovezi că pietrele nu au dreptate, yeti-i au devenit confuzi. Însă a fost de ajuns ca cineva să verbalizeze îndoiala, pentru ca și ceilalți să înceapă să-și pună întrebări. Un singur om poate determina o schimbare uriașă dacă are curajul să spună ce crede și să susțină cu argumente/dovezi părerea pe care o are.
- Goana după like-uri și share-uri a devenit atât de nebună, încât e nevoie să falsifici experiențe ca să le obții. Dar oare like-urile alea sunt tot ce contează în viață?
- Oamenii au tendința de a respinge ceea ce nu cunosc și de a inventa povești care să le justifice atitudinea. În film, yeti inventau povești despre oameni și oamenii inventau povești despre yeti. Fiecare credea despre ceilalți că sunt niște monștri.
- Ignoranța duce la frică și frica duce la ignoranță. E un cerc vicios. Doar cunoașterea te poate aduce la lumină.
- ”Uniți în diversitate” se aude la final dintr-un cântec – chiar dacă suntem diferiți, asta nu înseamnă că nu putem fi prieteni cu toții.
Filmul e deja în cinematografe și, din punctul meu de vedere, trebuie neapărat văzut și de copiii mai mari, care vor înțelege lecțiile subtil administrate, dar și de copiii mai mici care se vor distra pe cinste urmărind povestea lui Migo și a prietenilor săi.