Teatru educațional pentru adolescenți – Foreplay

Am fost week-end-ul trecut la Centrul de Teatru Educațional Replika și am văzut piesa Foreplay, un spectacol interactiv pe tema mamelor adolescente și o excelentă lecție de viață pentru toți adolescenții din sală (și au fost mulți, adulții erau în număr mic). Mulțumesc, Mariana (Positive Mother.ro) că mi-ai reamintit de acest spectacol!

În România anual:

• 1 din 10 copii este născut de o mamă minoră
• 22.000 de fete sub 18 ani devin mame
• 6400 de adolescente aleg să întrerupă sarcina
• 1/3 dintre partenerii fetelor minore sunt bărbați cu vârste de peste 30 de ani

Vă surprind aceste cifre? Vă afectează cumva? Vă interesează subiectul?

Dacă răspunsul la cele trei întrebări este da, atunci trebuie să mergeți să vedeți piesa Foreplay a regizoarei Ozana Nicolau. Spectacolul se joacă la Centrul de Teatru Educațional Replika (zona Tineretului), dar poate fi adus și în licee, dacă este solicitat.

Accesul este gratuit, atât la sala de teatru, cât și în licee, dacă li se pune la dispoziție o sală de sport/de festivități. Nu știu ce subiect mai bun pentru Școala Altfel ați putea găsi decât acesta, pe cuvânt!

Spectacolul prezintă în paralel situația a două adolescente care rămân însărcinate:

Miruna este dintr-o familie ”bună” din mediul urban, învață bine la școală și rămâne însărcinată cu iubitul ei, de aceeași vârstă cu ea.

Irina este din mediul rural, mama este plecată de ani de zile la muncă în Italia, iar fata a rămas să aibă grijă de tată și de fratele mai mic. În căutarea unei figuri ocrotitoare, Irina se angajează într-o relație cu un bărbat de 30 de ani.

La aflarea veștii despre sarcină, ambele familii au reacții oarecum similare: își presează fetele să facă întrerupere de sarcină. În timp ce Miruna nu dă de înțeles care ar fi alegerea ei, dacă ar fi lăsată să aleagă, cealaltă fată declară limpede că nu va face avort, pentru că este deja al doilea.

Ambele duc sarcina la capăt (Miruna, de nevoie, deoarece sarcina era prea avansată pentru a fi întreruptă), iar Irina pentru că așa își dorește, în speranța că își va cimenta relația cu Valentin, care, între timp a dat bir cu fugiții.

Pe parcursul spectacolului este interesant de urmărit relația părinte-copil și felul în care ea evoluează, precum și modul în care reacționează cei din jurul fetelor: prima este trimisă să stea la o mătușă pe perioada sarcinii, iar școala este înțelegătoare cu statutul ei. Cea de-a doua se duce în continuare la școală, dar este judecată de colegi și de profesori deopotrivă. Una ia BAC-ul cu brio, în timp ce cealaltă îl pică.

Spectacolul nu se petrece doar de o parte a scenei, ci și în public. Jocul ”de-a sarcina”, când spectatorii primesc teste de sarcină, pozitive sau negative, scoate la inveală opiniile tinerilor pe acest subiect. Un puști de 15 ani a declarat că și-ar dori ca iubita să păstreze sarcina dar și că ar fi alături de ea, indiferent ce decizie ar lua, pe când altul de 13 ani nici nu putea concepe așa ceva, nu s-a putut transpune în joc, pentru că, din punctul lui de vedere, ”așa ceva nu mi se poate întâmpla”.

De altfel, multe adolescente rămân gravide, nu pentru că nu ar avea educația necesară de a folosi mijloace contraceptive: în piesă, Miruna avea un set de prezervative în ghiozdan, iar Irina lua anticoncepționale. Majoritatea tinerilor, însă, chiar cred că lor nu li se poate întâmpla. Doar că se întâmplă și, așa cum ziceam în introducere, 1 din 10 copii este născut de o mamă minoră.

Ozana Nicolau a făcut și un documentar web despre mamele minore (teoretic, îl găsiți pe site-ul mameadolescente.ro, dar momentan nu funcționează). Testimonialul uneia dintre aceste mame (măritată la 12 ani) se aude din difuzoare, în anumite momente ale piesei. Impactul asupra publicului este foarte puternic.

Spectacolul s-a încheiat cu o discuție pe tema mamelor adolescente și a măsurilor concrete care ar putea fi luate pentru a preveni acest fenomen. Din păcate, concluzia unanimă a fost că este necesară o implicare continuă și directă a autorităților prin programe implementate în școli, doar că, ce să vezi, în calea acestor inițiative stau chiar părinții care, la fel ca și adolescenții, cred că lor nu li se poate întâmpla.

Sunt multe de spus pe acest subiect, nu mă voi lansa într-o dezbatere pe tema asta momentan, însă vă îndemn să mergeți să vedeți piesa. Este foarte bine pusă în scenă, doar cu patru actori și decoruri minimaliste, însă senzația cu care rămâi după aceea persistă și dacă a persistat la mine, ca adult, cu siguranță va persista și la tineri. Rolurile fetelor sunt jucate chiar de adolescente și sunt nemaipomenit interpretate.

Centrul de Teatru Educațional Replika are o mulțime de piese de teatru gândite pentru a fi jucate în spații neconvenționale (cum ar fi școlile), iar piesele lor abordează subiecte dureros de actuale pentru adolescenții noștri: cyberbullying (Boyz and girlz), bullying (Copii răi), identitate și schimbări la adolescență (Totul e foarte normal), moarte (Peștii dorm?), educație sexuală și sarcina la adolescență (Foreplay).

Alte piese la fel de interesante: Rovegan (inspirat din cartea Lilianei Nechita, Cireșe amare, despre fenomenul migrației forței de muncă), Interior Zero (după cartea ononimă a Laviniei Braniște).

Toate spectacolele lor au acces gratuit, pe bază de rezervare, iar la intrare veți găsi, pentru multe dintre ele, și cărticele cu scenariul, în caz că vreți să dezvoltați subiectul mai departe acasă sau la școală.