De când a crescut Eliza, am aflat și eu, ca mulți alți părinți cu copii de vârsta asta, că regulile vestimentației pentru preadolescenți se schimbă de la o zi la alta și că ce e iubit azi, e complet detestat mâine și viceversa. Din fericire, vestimentația Elizei încă nu este influențată de eticheta pe care o au hainele: fie nu se discută despre asta în clasă, fie încă nu le pasă, fie pe Eliza nu o afectează subiectul.
E drept că majoritatea hainelor ei sunt de la firme cunoscute din mall, dar asta se datorează faptului că anumite croieli sau modele care îi plac ei se găsesc doar acolo, iar hainele sunt mai rezistente la purtare îndelungată, și nu pentru că avem vreo pasiune să atârne vreo etichetă ”de vază” pe haine.
Din motive de mărimi și nepotriviri, eu nu comand haine online, nici pentru mine (zise ea, pregătind încă un colet cu haine pentru retur 😀 ), așa că baza e tot la mall/complex comercial, că din altă parte nu prea am de unde. Deși frecventez des târgurile de tip yard sale, în afară de un hanorac tehnic, nu am găsit vreodată haine potrivite pentru ea.
Dacă aveți fete mai mici de 10 ani, iată ce e posibil să vă aștepte în următorii ani, cu mențiunea că acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
1. Începe anul școlar și tu îi comanzi tricouri albe polo, cămăși superbe și helănci albe, pentru că știi că așa se cere și după două luni de școală descoperi că nici nu s-au mișcat din șifonier. Întrebi copilul ce-i în neregulă cu ele și ți se reproșează că: ”numai băieții poartă alb,vrei să mă duc la școală ca un băiețoi? Toate fetele au bluze și hanorace cu imprimeuri și paiete și tu mă trimiți la școală în HALULl ăsta!” (unde hal înseamnă haine în valoare de vreo două sute și ceva de lei 😀 ).
Soluție: vinzi pe olx helăncile și tricourile polo (dar mai ții totuși cămășile alea superbe cu mânecă trei sferturi de la Next) și cumperi copilului bluze albe (ca să respecți totuși regula), dar cu paiete. Roșii, să se asorteze cu vesta de școală 😀
2. Cumperi copilului două perechi de pantaloni de trening din ăia de care știi că-i plac, strânși pe picior, cu șiret în talie, cu pliuri, model chic, bleumarin, găsiți cu greu pe un site. Pantalonii nici nu ies din șifonier vreodată, au prins praf pe îndoituri și îi speli doar în virtutea inerției. Copilul se duce la școală cu niște pantaloni de trening largi și lălâi pe care îi detești.
Soluție: nu există, sorry. Mai cumpără o pereche de pantaloni largi, dacă mai găsești.
3. Copilul nu poartă blugi, așa că la prima pereche de blugi primiți, refuză să îi poarte, pe motiv că fac cute la spate. Îi explici că orice fel de blugi care nu sunt jeggings, fac cutele alea și că dacă ar fi purtat și ea altceva în afară de colanți pe stradă, ar fi aflat asta până acum.
Soluție: pune blugii în șifonier, spală-i toți colanții și roagă-te să se îmbrace cu ei cândva. O să-i placă sigur.
4. Dacă ai un copil ca al meu, super fan bling-bling, care ar cumpăra bluza din stânga fără să clipească, o să ai un șifonier plin de haine cu paiete reversibile și sclipici. Poți negocia cantitatea de paiete, alegând o bluză ca cea din stânga pentru mers la spectacole și ca cea din dreapta pentru mers la școală. Eliza o are pe cea din dreapta, curcubeul se transformă în soare și invers 😀
Soluție: uneori paietele reversibile se mai pot și descoase, dacă se plictisește de ele. Totul e să fie un material de calitate pe dedesubt. Eu am petrecut vreo patru zile să descos un ren și niște globuri de pe bluza de la Crăciun, pentru că îi plăcea culoarea și voia s-o mai poarte înainte să-i rămână mică.
5. Majoritatea fetelor ajung super pasionate de colanți la o anumită vârstă. Nici Eliza nu face excepție, dar măcar la noi numărul de colanți se justifică prin faptul că îi poartă la antrenamente. Marea problemă a colanților este, însă, că rareori li se potrivesc fetelor colanții din magazine, cei de vârsta lor fiind prea strâmți sau prea scurți, iar cei mai mari, prea largi.
Soluție: caută până găsești colanți potriviți, în special din cei de fitness, cu lycra în ei. Eu am găsit pentru Eliza la Next, i-au plăcut designul și croiala și îi poartă mereu la antrenamente. Dar merg și pe sub bluze și pulovere mai lungi sau prin casă. Nu i-am luat cu unicorni, dacă asta vreți să știți, aceștia sunt din colecția nouă și eu am găsit unii la reducere la 32 de lei cu un model mai abstract.
6. Poșetele ajung să ocupe un mic spațiu în șifonier. Deși eu nu încurajez cochetăria excesivă (în fond are doar zece ani și are suficient timp să se aranjeze), cred că o fată trebuie să aibă măcar trei tipuri de poșete: un rucsăcel de oraș în care să încapă sticlă de apă, telefon, gustări, o poșetă pentru diferite evenimente (nu neapărat elegantă, dar mai drăguță) și o bandulieră (poșetă cu toartă lungă, care merge purtată gen poștaș) pentru când mergeți în spații aglomerate.
La asta se adaugă, desigur și rucsacii de munte, dacă e cazul (nu vă spun câți rucsaci are Eliza, că nu are sens 😀 mai mulți decât poșetele, oricum).
Soluție: eliberați un raft special pentru poșete și depozitați-le băgate una într-alta.
7. Crește spațiul necesar pentru accesorii: șosete, ciorapi, lenjerie, costume de baie, eșarfe, pălării, curele, dar și aprecierea față de ele.
Soluție: învățați-vă fetele să recunoască lenjeria bună și să investească în lucruri de calitate. Recunosc că aici am eu un pitic pe creier (cred că toți părinții au unul, al vostru care e?) și am cumpărat mereu doar șosete și lenjerie din gama mai premium, să zicem, chiar și când era mică. Pe unele mi-a fost și milă să le arunc atunci când a mai crescut, pentru că arătau impecabil, după un an-doi de purtări intensive, dar mno, unele lucruri chiar nu se pot dona.
8. Hainele pe care le urăsc azi vor deveni cele pe care le vor purta cel mai abitir mâine. La noi s-a întâmplat așa cu o bluză primită cadou de ziua ei. ”Ce? Eu nu port așa ceva, e oribilă, ce-i cu mânecile astea bufante? Să n-o mai văd!”
Soluție: Răspundeți, pe un ton aparent naiv: ”A, bluza asta cu mâneci princess style? Da, te înțeleg. Astea sunt mâneci ca la rochiile de prințese și pot fi prea elegante pentru școală. O s-o dau, dacă nu-ți place.” Inutil să mai adaug, că abia o mai prind la spălat bluza aia. Ceea ce mă aduce la problema cu numărul 9.
9. Va purta zile întregi aceeași și aceeași bluză, sau o va alterna cu maxim încă una. Și tu o să înnebunești, că te gândești că dacă zice cineva că n-are alte haine sau râd copiii de ea (remarcați cât de mult punem accent pe ce cred alții?), dar ai și citit într-o carte că nu trebuie să faci observații legate de aspectul ei fizic, că o influențezi să fie conștientă de cum arată, dar vrei și să mai prinzi bluza aia la spălat și nu știi cum să faci.
Soluție: mai cumpără niște bluze similare. Nu identice, dar similare, eventual alese chiar de ea. Diversitatea apare atunci când există opțiunile potrivite. Ceva de genul, aceeași croială, culori și imprimeu diferite:
10. După o anumită vârstă, începe pasiunea pentru hanoracele cu mesaj. Asigură-te că înțelege ce scrie pe ele și că mesajul se potrivește cu personalitatea ei. De exemplu mie mi-a plăcut foarte mult bluza de mai jos, pe care scrie Seek Adventure. Îmi pare rău și acum că nu am luat-o (alesesem deja bluza cu măr și bluza cu soarele curcubeu reversibil și era cam mult 😀 )
Fetele voastre ce reguli/pasiuni/pretenții/manii legate de haine au?
Notă
Acest articol a fost scris în colaborare cu magazinul Next din Băneasa Shopping City, etajul 1. Fotografiile pentru ilustrarea articolului au fost realizate în magazin.
Si a mea e fan paiete..noi gasim mai greu hainute din cauza ca e plinuta tare 🙁
Cristina, ce vârstă are? Ați încercat să faceți o vizită la endocrinolog? Eu am fost cu Eliza anul trecut și ne-a prins bine. Dacă ești din București, pot să-ți recomand unde să mergi.
noi suntem foarte minimaliste in domeniul asta .Tinuta de scoala se respecta, si in rest nu avem prea multe haine.De obicei cumpar strictul necesar cand e nevoie si nu pastrez ce nu le mai vine sau e uzat.Si eu port aceleasi haine mai mereu, chiar nu mi-am pus vreodata problema ce cred altii :)),mi-e indiferent, atata vreme cat eu ma simt bine cu garderoba mea capsula si cu dulapul aerisit :).Prea multe haine maresc amprenta de carbon :).
La noi e mai complicat, pentru că primește multe haine frumoase de la altcineva (la mâna a doua, nu noi). Și nu prea îi vine să le dea, îți dai seama, și nici eu nu aș obliga-o, pentru că sunt ale ei și ea decide ce să facă cu ele. Eu de cumpărat cumpăr piese de bază, în general, mai ales atunci când nu se potrivesc sezoanele cu cealaltă fată.
Super idei! La noi (baiat, 12 ani) lucrurile stau cu totul altfel, banuiesc ca se intampla similar si in cazul altor baieti preadolescenti.
Spre deosebire de acum cativa ani, cand accepta si bluze neutre la scoala, acum refuza sa poarte orice alt tricou in afara de cel de uniforma (poate si pt ca li se tot reaminteste ca asta e regulamentul, chiar ma mira ca nu are nimic de comentat). In schimb, ar purta in fiecare zi doar pantaloni de trening, nu se plange daca ii iau variante care cad drept pe picior si nu se labarteaza la prima spalare. Cu blugii oricum avem probleme, este intre masuri (copii – adulti) si ne este foarte greu sa gasim modele cu croiala regular care sa-i vina bine si in talie, si in rest.
Ii plac tricourile cu mesaj, inca se bucura de articole cu personajele preferate din filme. Oricum, e intr-o faza in care ar umbla mai mult neglijent decat ingrijit… asteptam cu nerabdare sa treaca, se va intampla probabil cand isi va pune pt prima oara problema sa placa unei fete 🙂
Apropo de plăcutul de fete 😀 Povestea pe pagina de Facebook, la acest articol, o altă bloggeriță că băiatul ei tocmai i-a cerut să-i calce pantalonii de trening înainte să se ducă la dans 😀 Și bănuiește că tot din motive de fete a venit această solicitare neașteptat :))))
In afara de faptul ca a primit tot felul de genti, gentute, rucsaci etc. de-a lungul vremii si vrea sa le pastreze absolut pe toate, indiferent de halul de uzura in care au ajuns, nu o regasesc pe fiica-mea in niciunul dintre punctele de mai sus. Poate un pic la 9, pt ca are anumite articole pe care le poarta repetat, dar asa fac si eu, am un fel de “uniforma” pe sezon, pe care o port pana la epuizare, apoi se schimba vremea si caut alta si asa mai departe 🙂
Dar eu am un alt of cu fiica-mea, si anume timpul prea lung pentru gustul meu pe care il petrece in oglinda, inainte de iesirea din casa. Se imbraca, se piaptana si se aranjeaza indelung, prea indelung, ca sa zic asa, pentru 10 ani. Ar vrea si sa se fardeze, daca as lasa-o. Iar mie mi se pare mult prea devreme. E drept ca eu sunt o alta fire, cred ca am zile cand nici macar o privire nu arunc in oglinda. Si poate ca e doar o etapa si ceva normal, si eu sunt cea defecta…
Apropo de fardat, da, este mult prea devreme. Chiar citeam în cartea pe care o traduc, că acum societatea ”fura” cam 4 ani din copilaria fetelor, incurajandu-le sa se machieze, sa-si faca unghiile, sa se aranjeze, sa se preocupe de aspectul lor exterior. Elizei ii place sa-si faca unghiile, de ex, dar doar in vacante are voie. Daca ar fi dupa ea, si le-ar vopsi non-stop 😀
:-)) oare ce mă mai așteaptă?!
„A mea” are 8 ani și opinii foarte rigide: poartă doar colanți și bluze cât mai simple/sobre.
Până acum jumătate de ani regulile erau ceva mai clare: fără fermoare, fără nasturi, fără buzunare, fără capse. Acum am descoperit că există colanți ce au fost maziliți (nu mi se explică de ce) și colanți care sunt purtați într-una (pentru mine par identici cu cei maziliți, dar na’ ce știu eu!?). Tot până acum câteva luni purta rochii de bumbac peste colanți – acum au fost și ele renegate. Cele mai multe rochițe au fost primite de la o altă fetiță așa că nu sufăr – le voi da și eu mai departe.
Băiatul (14) e mai degrabă orientat spre confort și încă nu are alte cerințe de la haine.
Din fericire ai mei nu poartă decât blugii mai mult de o zi, în rest pantalonii de trening/colanții și bluzele merg în coșul de rufe în fiecare seară – așa că orice obiect ajunge spălat fără alte discuții. Fericirea aici e relativă și se referă doar că nu trebuie să vânez hainele când spăl, dar dacă ai vedea cum arată bluzele „albe” când se întorc de la școală, doar fericite nu sunt.
Măriuca (7 ani) tânjește după haine negre stil Ambar din Soy Luna. Am acceptat să mergem împreună la mall îi iau colanți de “piele” și cizme negre cu ținte. Când am ajuns acolo, s-a uitat numai la bluze cu ponei și cu paiete reversibile. Am insistat cu negrul. Nimic. Pfiu!
Nici Eliza nu prea e fan negru. Odată m-a acuzat că încerc să scot culoarea din viața ei, deși eu doar voiam să îi cumpăr o geacă de iarnă care să fie mai rezistentă la purtări îndelungate și pete 😀