Genialii: 1886. Un an din copilăria lor – editura Pandora M

Genialii este un proiect pe care l-am așteptat foarte mult, urmărindu-l încă de când a apărut prima copertă în online. Este una dintre cărțile pe care vi le recomand să le răsfoiți la librării și, dacă vă place, s-o luați acasă.

Volumul, scris de Anca Nedelcu, profesor universitar, în colaborare Elena Diana Nedelcu, fiica ei de 13 ani, este o încercare de a recupera un an din viața a cinci ”geniali” români, aflați la vârste diferite și momente diferite din viața lor creatoare, în anul 1886.

Personalitățile alese de autoare sunt:

• Grigore Antipa, naturalist și biolog român, cel care a înființat Muzeul Național de Istorie Naturală care acum îi poartă numele. Se pare că Antipa ar fi inventat (probabil la noi) conceptul de diorame: acele vitrine care înfățișează păsări și animale în habitatul lor natural.
• Iulia Hașdeu, fiica scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu, a fost un copil supradotat, pasionat de poezie, pictură și muzică. Sunt convinsă că, dacă n-ar fi murit foarte tânără, ar fi ajuns o personalitate importantă a culturii românești.
• Traian Vuia, inventator și pionier al aviației, a realizat primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul (sursa: Wikipedia)
• Constantin Brâncuși – marele sculptor nu cred că are nevoie de prea multe prezentări, autor al faimosului complex de la Târgu Jiu care include Coloana Infinită, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului.
• George Enescu – compozitor, dirijor și cel mai mare violonist român.

Volumul este împărțit în cinci capitole dedicate fiecărui ”genial”, aflat în 1886 la una dintre vârstele copilăriei: Antipa la 19 ani, Iulia Hasdeu la 16, Traian Vuia la 14 ani, Brâncuși de 10 ani și Enescu de 5 ani.

Bine documentată, cartea încearcă să reconstituie cât mai fidel, dar cu ajutorul imaginației scriitoarelor, desigur, întâmplări și discuții din viețile acestor oameni, pe parcursul a patru anotimpuri.

Din punctul meu de vedere, pentru o carte dedicată copiilor, sunt prea multe detalii înghesuite într-un text de o dimensiune relativ mică – mă refer aici, cu precădere, la textele despre Antipa și Iulia Hasdeu, celelalte trei fiind un pic mai aerisite.

Autoarele pun în context personajele, încercând să descrie și orașele/satele, și casele și tradițiile și un șir nesfârșit de personalități ale vremii cu care protagoniștii au intrat în contact și care, copiilor (dar și adulților) din ziua de azi e posibil să nu le spună mare lucru.

Din acest motiv, dar și din altele, nu am reușit să îndrăgesc această carte așa cum m-aș fi așteptat. Cred că mi-aș fi dorit mai multă punere în context și mai puțină relatare jurnalistică, precum și o abordare mai simplificată, care să o facă ușor de citit de către copii, începând cu 10 ani.

Însă demersul editurii și al autoarelor este unul îndrăzneț și extrem de valoros pentru copiii de toate vârstele (indiferent câtă informație rețin din carte), deoarece le arată mai concret modul în care au trăit unele personalități de care au auzit, poate, la școală.

În plus, cartea este foarte utilă ca material de documentare pentru un proiect școlar, de exemplu. Când Eliza a avut proiectul despre Regina Maria, cel mai mult i-a plăcut să citească despre copilăria ei, dintr-o carte în care totul era explicat pe înțelesul ei. Nu a avut timp să citească Genialii, dar i-o voi trece pe lista de lecturi de vacanță.

Nu cred că aceste cinci personalități sunt alese la întâmplare, ci sunt selectate pentru voința aprigă de care au dat dovadă, dar și pentru rolul pe care școala și familia l-au jucat în devenirea lor. În fiecare poveste, se pune foarte mult accentul pe cât de mult i-au susținut, inspirat, ajutat, încurajat și îndrumat diverși profesori faimoși pe acești copii, dar și pe faptul că părinții sau alte rude apropiate au fost atenți la genialitatea copilului și l-au sprijinit să meargă în direcția în care își dorește.

Cred că rolul cadrelor didactice este, uneori, subestimat în societatea de azi, din motive pe care le cunoaștem cu toții, care țin de imprevizibilitatea și superficialitatea sistemului de învățământ. Prin urmare, uneori revine doar părintelui rolul de a recunoaște și de a sprijini micile scântei de genialitate care apar la copii și care, în lipsa unor profesori adecvați, se pot pierde pe drum până la maturitate.

Dacă intrați pe pagina editurii, aveți acolo un link să citiți câteva pagini din carte, să vă faceți o idee.